2005-UN AN URAT

2005- un an cu multe realizari dar si cu mult, foarte mult stres...accidente peste accidente, boli nenorocite, pierderi de sarcina...multe...mult prea multe pentru mine.
Acum a venit si ultima picatura, iar accident ( deja cand aud de asa ceva intru in panica care pana acum am fost mereu tare orice s-a intamplat)..de data asta destul de grav si ... am simtit ca-mi pica cerul in cap...
De ce oare dumnezeu a lasat oamenii sa inventeze aceasta masina de mutilat oamenii nu stiu, acest nenorocit d eflex? Mai am putin si imi vine sa urlu. Tatal meu a iesit din a treia operatie ... doctorii spun ca i-au salvat piciorul dar eu pana nu-l vad in picioare nu cred... e atat de aiurea sa vezi omul pe care toata viata ta l-ai considerat un munte, un titan cum se zvarcoleste de durere si cum cel care stiai ca este si va fi sprijinul tau mereu este la pamant acum...si doare al naibii de tare, atat de tare incat mi-ar fi placut sa nu mai am suflet acum. Ultima oara cand l-am vazut (inainte de operatie) mi-a zambit si ca sa nu-mi fac probleme. Cum sa nu-mi fac probleme cand zambetul lui era atat de chinuit de durere si atat de ingrijorat. Doamne, cat mi-ar palcea sa fie doar un nenorocit de cosmar si sa ma trezesc sa constat ca totul e bine...
Pe o scara de la unu la zece pana la a ceda nervos cred ca sunt undeva pe la nivelul 9, dati-mi o solutie pentru a cobora pe aceasta scara.

Principesa spune:

Intr-adevar, este greu pentru un om sa treaca prin ce treci tu. Dar mai importante decat evenimentele in sine sunt semnificatiile pe care le acorzi tu. Aici poti lucra pentru a cobori pe scara, acceptand in acelasi timp realitatea in care traiesti

Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

Rodica spune:

Inca plang dupa mama, o prietena blanda, calda, la care gaseam toata intelegerea, ajutorul si intotdeauna o vorba buna. Plang dupa bunica, cea care la 97 de ani ma incuraja ca nimeni alta, de cate ori aveam toate corabiile innecate. Privind-o si stiind cate istorie a trait, cate suferinte si greutati a indurat si cat de senina era .....din respect imi indreptam umerii si luptam mai departe cu curaj.
Mult mai greu imi este sa ma incurajez singura acum si sa lupt pentru familia mea, acum cand prietenele mele dragi ma privesc de undeva....de foarte sus.

Elise spune:

Annitha, e greu...
Iti spune o femeie pentru care anul 2005 a fost cel mai nenorocit din viata.
Cred ca toti avem momente de disperare uneori.
Si nu stiu daca este foarte bine sa cobori aceasta scara repede.
Ranile se vindeca.
Dar in timp.
Intotdeauna exista un maine.
In care poate nu va fi mai bine.
Dar cel putin va fi mai departe de ieri.....
Mai devreme sau mai tirziu, toti ne ridicam si mergem mai departe.

Rodica, mi-ai amintit de bunica mea - si uneori imi doresc sa fi avut si eu puterea acelei femei.
A trait din plin perioadele celor 2 razboaie mondiale.
Si-a ingropat singura 3 barbati, ucisi de boli si de arme.
Si-a ridicat singura o casa si si-a crescut tot singura unicul copil, nascut in adapost, in timpul unui bombardament asupra Bucurestiului.

Si n-am auzit-o ca, vorbind despre viata ei, sa se fi plins vreodata.

Asta e...probabil eu sint alta stofa
Sau n-am suportat inca suficiente lovituri ca sa imi dau seama ca viata e totusi frumoasa.

Elise

annitha_cl spune:

Imi cer scuze pentru iesirea de ieri dar sincer credeam ca o sa o iau razna in plus eram si nedormita. Tatal meu se simte mai bine, doctorii spun ca a fost o minune ca nu si-a taiat de tot piciorul iar el spune ca a fost neatent si ca intotdeauna neatentia costa (hmmm de parca pe mine ma mai intereseaza morala a ceea ce faci in momentul asta...). Au reusit sa-i lege tendoanele si spun ei ca in doua saptamani i-ar da drumul acasa( bine...cu o serie de conditii), mai ales daca nu face infectie.
Aseara, omul avea chef de glume iar mie imi venea sa il strang de gat ( desi stiu ca incerca sa-mi ridice moralul)... Oricum este mai bine si el, si mama si...cred ca si eu, desi nu ma simt asa.
Chiar ca a fost un an ciudat pentru mine si cu reusite si cu deceptii dar....tot ciudat ramane. ABIA ASTEPT SA SE TERMINE!

ionella3003 spune:

cred c-a fost ceva in aer anul asta... bine ca mai sunt doar cateva zile si se termina!
annitha, iti urez din toata inima ca anul care vine sa fie plin de soare si sa ne dea D-zeu puterea si intelepciunea de a ne apleca mai mult asupra lucrurilor frumoase din viata noastra, sa putem vedea jumatatea plina a paharului!

si... multa sanatate tatalui tau si recuperare rapida!

Ionela si Alex (DN 21.09.2004)
ALEX cantaretul

alinaxeni spune:

Intradevar,un an ciudat si totusi dupa multe probleme veneau bucurii care m-au facut sa uit si sa-mi reancarc bateriile ca sa pot trece peste altele care au venit.
Acum ma bucur ca se sfarseste si sper ca 2006 sa fie mult mai linistit si fericit.

alina

nadina spune:

Si pentru mine a fost un an supernashpa, probleme la serviciu, blocari de conturi, judecati prin instante, reduceri de buget si de personal, a murit un coleg care ne era foarte drag, cunsocutii tot felul de accidente si probleme, sotul meu si-a dat demisia in mai in ideea ca va incepe propria afacere care nici acum nu merge, prieteni care nu se inteleg si sufera. De fapt anul a inceput cu mama in spital care cazuse si asuferit o fractura de femur. Groaznic. Abia astept sa se termine, in speranta ca anul viitor va fi mai bun.
Nadina

zepellina spune:

Astept si eu sa se termine anul, si sper intr-un an mai bun.Sunt ft trista si desi de felul meu sunt optimista, incep sa pierd teren. Mi-e teama pt anul care vine, si oare pot sa sper ca dupa Anul Nou va fii mai bine? Doamne Ajuta.

Ma gandesc mult la bunica mea care era ft puternica, ma incuraja mult si parca de cand nu mai e, nici familia nu mai este asa unita, nu mai e stalpul principal. Desi nu luasem inca cadouri, m-am gandit la ea mult si pt ea am luat niste candele. Sper sa devin macar mai puternica.

zepellina

ionella3003 spune:

si totusi... anul 2006 va fi mai bun!!! Problemele vor fi aceleasi, rezolvate sau nu, noi vom fi aceiasi, insa stiu sigur ca vom fi mai puternici, pt. ca "tot ce nu ne doboara ne face mai puternici"!

Ionela si Alex (DN 21.09.2004)
ALEX cantaretul

miag spune:

Va doresc ca noul an, 2006 sa fie mai bun, cu mult mai bun decat cel pe care tocmai il incheiem. Toate grijile si necazurile sa va ramana in urma si sa primiti noul an plini de bucurie, optimism si caldura sufleteasca...
Este greu sa te bucuri cand ai mii de necazuri, dar sunt convinsa ca sunt alte o mie de alte lucruri pentru care putem fi fericitzi...

Probleme am si eu ....o groaza...Tata este grav bolnav, aproape de moarte (cancer in faza terminala, cu dureri ,cu morfina), casnicia poate nu este cea mai fericita, mama este si ea bolnava cu inima si ar mai fi multe altele de insirat...

..Dar trecand peste toate astea zilnic gasesc in sufletul meu fortza sa vad si partea plina a paharului, sa ma bucur ca tata este inca printre noi, ca am un baietzel voinic si sanatos...., ca mama nu a mai facut crize de inima si ca am puterea de a-i ajuta pe totzi cei dragi...Zilnic ma gandesc la o fraza:' Nu-i da Doamne omului cat poate duce!'
Imi propun ca si in 2006 sa fiu stanca pe care se sprijina necazurile celor dragi, raza lor de soare, persoana care va sti sa-i incurajeze, sa-i mangaie, sa-i ocroteasca...

Sa avetzi un an nou fericit, oameni buni, si nu uitatzi ca puterea este in noi..doar facand pe altzii fericitzi..suntem, la randul nostru, fericitzi.

Sarbatori cu bine!

Mia, mami de ROLAND (18 noiembrie 2004)