CRACIUN DE VIS pentru copiii dintr-un orfelinat 2
Raspunsuri - Pagina 9
Andries spune:
Buna,
Am fost ieri seara in carefour si am vazut
brad de plastic, verde, 210cm inaltime, frumusel, 140RON - si mai aveau 3 bucati
brazi peste 240 cm inaltime, mai frumosi decat asta de 140RON erau peste 250RON
brad 180 cm (doua modele la pret de 80 RON respectiv 70RON) = STOC 0 epuizat.
Deci va rog sa ne decidem ca mie tare-mi este ca se vand brazii astia pana la mos nicolae toti si raman aia peste 250RON.
daca vreti eu ma duc sambata si cumpar.
la bradul de 210cm mai trebuie: varf, instalatie, 5 ghirlande si vreo 20 de globuri sau ornamente si arata ok.
Andries
Anculina spune:
Buna fetelor !
Eu sambata am reuniunea de 10 ani de la terminarea liceului si sunt in
" Consiliul de organizare " .Tin legatura cu aproape 30 de colegi si colege imprastiati prin toate colturile tarii si ale lumii asa ca pana saptamana viitoare voi fi un vizitator pasiv la acest subiect.Dar de saptamana viitoare voi reveni la statutul de membru activ aici.Sper ca intelegeti, va pup si va urmaresc !
Pupici.
Daca iei totul prea in serios, faci riduri !Zambeste !
Andries spune:
Am intrebat ieri seara niste medici specialisti despre diagnosticul publicat mai sus de Gabriela pentru cei 10 copii cu probleme medicale.
Ideea este urmatoarea: este posibil ca afectiunea sa poata fi corectata prin operatie de exemplu, DAR...(un mare DAR avem aici) pacientul trebuie sa fie suficient de constient si rational ca sa coopereze postoperator. Nu poti sa operezi pe cineva la ochi sau oriunde in alta parte si sa-l tii sedat 5 zile dupa aia sa nu-si smulga fire, perfuzii, sa nu se dea cu capul de perete, sa nu se frece la ochi sa nu se infecteze, etc. Pacientul trebuie sa mearga la toaleta, sa isi reia tranzitul intestinal, sa se miste, sa nu faca ocluzie intestinala (si riscul de ocluzie este prezent in urma unei anestezii generale), etc.
Deci cea mai mare problema aici este retardul mental sever. Numai dupa ce un specialist in acest domeniu face un consult si confirma ca unul din copii respectivi este suficient de cooperant si rational pentru a purcede la o operatie, abia atunci are sens sa cauti un oftalmolog.
Acesti copii nu au parinti si nu stiu cine are autoritate sa dea acceptul ca ei sa fie operati.
Daca eu imi duc copilul la spital (Doamne fereste!) pentru o operatie programata, eu ca parinte semnez ca am luat la cunostinta despre niste riscuri si mi le asum.
Daca un copil este gasit pe strada accidentat atunci am o situatie de urgenta care ii poate pune in pericol viata si chirurgul opereaza fara sa mai aiba nevoie de nici un accept, pentru ca daca nu ar opera copilul ar muri.
In cazul acestor copii, ei sunt retardati, dar nimic din diagnosticul lor nu le pune in pericol viata, nu se moare din starbism convergent. Deci... judecati si voi.
Plus ca va rog a nu va inchipuiti ca pe acesti copii din orfelinate nu ii vede nimeni. Daca de exemplu unul face o apendicita sau pur si simplu isi rupe un picior, este chemat medicul (salvarea eventual) si copilul ajunge la spital la operatie. Chestia asta se intampla.
Deci intrebarea este cat de intarziati mintal sunt copii respectivi si care este potentialul beneficiul al operatiei?
La Bella si Mariuca raspunsul era simplu: fara operatie mor. Aici??
Andries
Andries spune:
je sper ca nu v-am suparat cu postarea de mai sus, cam seaca si cam detasata de problema, dar cam asa se pune problema din punct de vedere al unui chirurg
rugaminte mare danateo si andreea tx dati-mi si mie pe PM numar de tel unde va gasesc ca vreau sa va spun ceva si e prea lung ca sa scriu PM, multumesc.
Andries
danateo spune:
Dragele mele,
Mi-e greu sa descriu in cuvinte ceea ce simt... Am intrat pe usa de aprox o ora si in afara de faptul ca mi-am hranit si culcat copilul nu am fost in stare de nimic... Nici sa mananc, nici sa ma apuc mai repede sa scriu... Doar am vorbit cu Pash la telefon...Hm e mult vorbit pt ca la fiecare capat al firului fiecare din noi tacea si suspina...
Am fost dimineata amandoua la acel loc uitat de lume care se numeste Leaganul Sf. Maria de pe Str. Trompetului... Nu am vazut in viata mea ceva mai trist, mai intunecat, mai lipsit de sperata... desit totul era ffff curat si proaspat zugravit, nimic nu te-ar fi dus cu gandul ca acolo lociuesc copii... Doamne si ce copii!!! Niste ingerasi cu ochi rugatori, care intindeau manutele spre noi, dornici de iubire... Niste copii frumosi si nevinovati, imbracati ca vai de lume cu treninguri roase si vechi, cu pantofiori prin care le ieseau degetelele...
Nu stiu ce sa aspun ca m-a impresionat mai tare: copii cu dizabilitati severe cu figurile acelea de oameni care au lasat de-o parte orice speranta si care par rupti de lumea asta reala, copii normali si sanatosi dornici de iubire, fetita cu intrziere mintala care mi-a sarit in brate cand am intrat pe usa, ingerasii de 2-3 ani care intindeau manutele spre noi...Offffff!!!!!!
Hai sa incerc sa ma adun si sa va spun pe scurt de ce ar avea nevoie urgent: treninguri, incaltari de casa, o firma de instalatii care s ale refaca baia (e f curata dar totul e vechi si tocit de atata spalat si frecat), vopsele si tot ceea ce este necesar ca sa inveslim putin locul (d-na directoare care are mare talent la pictura s-a oferit sa picteze dansa peretii). Pe urma, unele sali (nu pot sa le zic clase desi asta imi inspira) arata cat de cat OK... Mobila ceva mai noua, televizoare in toate (cu exceptia zonei de jos unde sunt cei cu dizabilitati severe). Sunt altele insa, vorba Lui Pash, care arata ca in casa la bunica-mea (Hm... cam neinspirata comparatia... la bunicamea arata mai bine...)... Mobila veche, atmosfera trista, perteti albi ca la spital... Dezolant...
In zona celor cu dizabilitati severe, asa cum v-am zis, nu exista televizor si totul arata ca la puscarie... Doua dormitoare (unde se aflau ei si unde pur si simplu nu am putut sa intru - mi s-au taiat picioarele si mi-au dat lacrimile) si o salita mica de zi cu cateva jucarioare, un soi de biblioteca si o masuta... Aici ar fi nevoie de jucarii de plus (ca sa nu se raneasca)
Pe urma toti copii au nevoie de lenjerie de pat noua... Poate fi si metraj caci au la fata locului croitorese care pot croi si coase dupa nevoi...
Copii f mici cu dizabiliati erau in acelasi loc cu 4 papusi de copii mici (pana in 2 ani) normali, care urmau sa fie dati in plasament... Nu inteleg ce cautau in acelasi loc copii atat de mici sanatosi cu ceilalti cu intarizere mintala si nici doamna directoare nu a putut sa ne explice... Saracutii... ce mod de a-ti incepe viata!
Holul unde ar urma sa organizam totul este inalt cam de 2,5m, deci un brad mare si frumos incape sigur!
Ce sa va zic: copii va asteapta! Invata de zor poezioare si cantecele sa le spuna Mosului si pregatesc chear si o serbare! Abia astept sa-i vedeti! Va vor ajunge sigur la suflet!
Daca imi mai amintesc ceva, mai inru si mai scriu! Oricum, Pash va va da si ea propria varianta imediat ce se aduna!
Va
Dana si nazdravanu' de Matei
Va rugam vizitati pe DC forumul Ajutor Umanitar! Mariuca, Bella, Robert, copiii orfani de la leaganul Sf. Maria, batranii de la camin si multi altii au nevoie de voi! Nu-i lasati chear acum in pragul Craciunului! Va multumim
motanik spune:
Dana, mi-au dat lacrimile citind. Cand te gandesti cat de putin le trebuie acestor copii si totusi cat de greu pot obtine acel putin...
Azi am vb cu Pash si cu Dana, dupa ce am stat departe de forum cateva zile, acasa nu am net, la munca ceva pb...si sunt hotarata sa ajut sa devina rutina vizita la orfelinate cu mancare/hainute/jucarii si ce mai e nevoie. Cu siguranta cei mai multi dintre noi avem hainute care au ramas mici si pot fi oferite sua jucarii care nu mai trebuie...acesti copii au nevoie de putin, au nevoie de lucruri care nu ne mai folosesc, de ce sa nu ajutam cand e asa de usor sa o facem?
Propun celor care lucreaza in gradinite/crese/scoli sa initieze colecte de haine/rechizite/jucarii printre elevi caci desigur vor fi multi care vor avea de oferit. Eu insami ma voi ocupa de asta cand ma voi intoarce acasa, in vara.
Vineri trimit si eu niste banuti la Alex si nu regret decat ca nu pot fi alaturi de voi atunci, dar astept poze si impresii. Intre timp mi-a venit si o idee, cu iertare daca nu va place si sunt cam indrazneata.
La o astfel de vizita, putem fiecare dintre noi, din ce colt al tarii/lumii ne aflam, sa adoptam un copil. Cum? Sa ne asiguram ca ii trimitem ceva in fiecare luna, ca il vizitam daca avem ocazia, sa il scoatem in oras sau il sunam la orfelinat (de la 3-4 anisori vorbesc, nu?), sa ii facem cadou de ziua lui...sa aiba pe cineva, chiar de suntem departe..Daca e o idee aiurea, nu ma bagati in seama.
Cam atat pt moment. Contati si pe mine in ce faceti. Va pup si va respect sincer fetelor.
--------------------
Andra
Noi
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=59171" target="_blank">La numai un anisor, are diabet...Ajutor!
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=59084" target="_blank">Cine este Alex? haideti sa il cunoasteti!
danateo spune:
Andra,
Ideea ta cu adoptatul e geniala... Mai grea e partea cu scoaterea lor din incinta... Ar fi f complicat! De vizitat, trimis scrisori, daruri, etc, insa e f simplu si ar fi un gest minunat!
Sunt 94 de suflete nevinovate si toti au nevoie de dragoste!
Dana si nazdravanu' de Matei
Va rugam vizitati pe DC forumul Ajutor Umanitar! Mariuca, Bella, Robert, copiii orfani de la leaganul Sf. Maria, batranii de la camin si multi altii au nevoie de voi! Nu-i lasati chear acum in pragul Craciunului! Va multumim
anangel_lexi spune:
Motanik, exact la asta ma gandeam si eu, ca am putea "adopta" un copil in felul asta. Eu chiar ma gandeam ca am putea sa luam unul acasa de Craciun, dar ma gandesc ca ar putea fi socati in momentul cand i-am aduce inapoi. Un copil nu poate intelege de ce azi e in mijlocul unei familii unde primeste cladura sufleteasca si i se fac toate poftele iar a doua zi nu mai are nimic din toate astea. Voi ce ziceti, oare am dreptate sau e doar o parere gresita de-a mea?
Fug la prima parte a subiectului ca vreau sa mai vad o data listuta si revin dupa aceea ca as mai avea o idee. tuturor
P.S. Face cineva o lista cu cele care vom fi prezente la serbare pe 17. Ca as vrea sa ma inscriu si eu cu sotul.
I wish I were an angel...
"Hai sa divortam, ca sa mai facem nunta o data!" (din jurnalul unui proaspat ginere)
Poze de la nunta (22.10.2005) aici:
http://photos.yahoo.com/anangel_lexi
Anuc spune:
Fetelor, m-ati imbolnavit! Sunteti niste ingeri si va iubesc pe toate! Voi va dati seama cata bucurie le putem face cu foarte putin efort unor suflete amarate? Imi inchipui cum se straduiesc acum sa invete poezioare ca sa-l intampine cum se cuvine pe Mos, ce entuziasmati sunt, cred ca de abia asteapta, saracutii...
Si sunt 100% de acord sa facem treaba asta mai des, nu numai la sarbatori. Au nevoie mai mult ca orice de dragoste si caldura.
Anuc si Ioana
pashosha spune:
buna seara,
Nu am scris pana acum pentru ca , in afara de birou, vai de el..., sunt inca sub impactul celor vazute..
Am mers acolo si am intrat pe strada Trompetului care este exact in fata Pietei Ferentari...este exact in capatul celalt al strazii..Cand am ajuns in partea cealalta am intrbat pe cineva unde este casa de copii, caci noi nu vazusem decat garaje si garduri de tabla..."uitati Doamna unde este gardul ala de tabla rosu" Am fost socate...Intr-adevar, doua porti mari de tabla , rosii, si cu o tablie mica unde scria "Casa de copii..Sf.Maria"..eu ma asteptam sa vad ceva viu colorat si frumos..In incinta..o curticica, un Peugeot 307 in curte..nu stiu cum mama naibii sefii de prin primarii au salarii de kk, dar au masini tata...
anyhow, intram, intr-un hol tare neprimitor..mai stiti clasele noastre de scoala sau pe scara..pana la nivelul de 1 m este vopseain ulei pe perete..si zugraveala in semilavabila este de la 1 m in sus.
Ajungem in biroul directoarei care s-a comportat foarte primitor , dupa care am rugat-o sa ne arate clasele si copii.
Clasele relativ dotate dar neprimitoare...nu aveau perdele la geamuri si nici peretii nu erau colorati viu..era un alb perfect peste care cateva mobile , corpuri de biblioteca fara geamuri , un televizor, in unele clase o combina..si masute cu scaunele..
Este MUSAI sa le facem rost de vopsele sa coloreze peretii sa mai inveselim atmosfera, zici ca e azil de batrani..noroc ca vine Caciunul...
In primele clase in care am intrat erau copilasi cam intre 5 si 10 ani...copiii stateau la mese, sau se uitau la desene, totul oarecum organizat...se vede ca se ocupau de ei....
apoi am fost in alta clasa unde erau mai maricei..cam 8-11 ani..aratau jalnic ca de altffel si clasa..se uitau la desene..se pare ca este o activitate foarte edcucativa acolo...aveau adidasi rupti cum a zis si danateo sau hainutele jerpelite...offf...
Apoi am intrat in cea mai frumoasa clasa..unica unde era un desen mare pe perete..era ALBA CA ZAPADA...si aceau multe flori aici...aceasta sala arata ca o sala pentru copilashi...
ultima clasa unde am intrat a fost dureroasa rau de tot...clasa unde erau piticii...am deschis usa si o mare de pitici de maxim 4 anisori veneau catre noi cu manutele intinse..In acel moment m-am asezat pe un scaunel de pitici si am deschis larg bratele cu ochii inecati in lacrimi..si acum plang cand va scriu...m-a durut atat de mult...se uitau toti fix in ochii mei.Intre ei 3 fetite cu retard mental, printre care o fetita de 8 ani care cum am deschis usa a sarit la Dana in brate...plangea si ea in timp ce cea mica nu ii dadea voie sa o lase jos...pfff, cata durere si tristete...
Am cerut neaparat sa vedem copiii cu probleme...offf
cum cobori scarile este un hol in care sunt 3 birouri si sunt 3 asistente...nu treci de ele clar..apoi sunt doua usi..fiecare usa are 3 incaperi inauntru , cam la 15 mp.
am intrat pe una din usi si era ca o sufragerie, iar apoi era un perete care de la jumatate era sticla spre ase putea observa copilasii...
am trecut de acea sala de joaca si am intrat in salon...exact ca salonul de spital..va jur..totul alb, 3 paturi in fiecare camera...
cand am intrat au inceput sa tipe a fericire..mi-au dat lacrimile...nu aveau nici o vina saracii de ei...se uitau la mine si tipau razand..daca ma intelegeti..Dana nu a intrat si eram doar eu cu asistenta si directoarea. O fata s-a ridicat din pat si a alergat catre mine..are 17 ani, retardata ...va jur ca in acea fractiune de secunda cand a venit catre mine..eram la 2 m distanta...am inteles ca vrea sa o iau in brate ..am deschis larg bratele, si mi-a fost frica...Imi este rusine de mine ca mi-a fost frica...Probabil ca este in natura omului sa ne temem de necunoscut...m-am gandit sa nu ma muste sau..nici nu stiu la ce ..a durat atat de putin...si imi este atat de rusine....cand a ajuns in bratele mele si-a pus capul pe umarul meu..o mangaiam pe par si se linistise..era ata de calma...a ridicat capul si s-a uitat in ochii mei...am pupat o pe frunte inghitindu-mi lacrimile...apoi am intrat in al doilea salon..offff..aici si mai rau...fetita cu diagnosticul ponderal nu stiu cum, de 17 ani arata ca un copil de 6 ani., schilod si vai de el. Nu putea sa reactioneze...apoi in alt patut era un copil care iar era nedezvoltat..orb..avea un ochi mare albastru si altul mic negru..imi pare rau ca va descriu dar credeti-ma ca sunt niste copii...noi doar vedem..ei traiesc zilnic asha..trebuie sa facem ceva pentru ei... si alt copil care nu facea decat sa rada...offf..ma doare de ma seaca...
m-am intors un sala de joaca si am vazut ca nu au TV acolo, apoi ca nu aveau jucarii...datorita bolii au voie numai cu jucarii de plus...Poate rupem fiecare cate o jucarie de plus de la noi si adunam pentru ei ceva....
Apoi am intrat si la cei mici cu disabilitati...Iar durere...si frumoooosi...
Ceea ce era mai trist este ca acolo, se chiama ca este Leagan, adica stau cei mici...deci aici la aceasta intrare cu 3 camarute..exista doar paturi, nu camera de joaca..deci ma intreb unde se joaca ..si , si mai dureros este ca erau si 3 sau 4 copilasi normali, perfect sanatosi, darcare , conform legislatiei nu pot fi dusi sus..sus e orfelinat, ei fiind sub 2 ani trbuie sa stea in leagan..adica, alaturi de copii cu sindromul Down, retard si alte boli..si nimeni nu poate face nimic..
nu pot sa descriu ce frumosi sunt...
off..si ca sa incehi in aceasi nota..pot sa spun ca dormitoarele arata a cazarma..adica..paturi de lemn suprapuse, pereti albi si mocheta intre paturi..
Mi-a promis ca va desena stele pe tavan si diverse alte chestii pe pereti daca are vopsea...
nu pot altceva sa spun decat ca le-am promis ca vine Mosu' la ei pentru ca ii iubesta, ca ei sunt cei mai frumosi , mai destepti si mai cuminti...Pareau atat de fericiti...