Mamici de ianuarie-februarie 2006 (59)
Raspunsuri - Pagina 6
tanti spune:
Buna dimineata fetelor
Cu kg in plus o sa le dam noi jos, tocmai mi-am cumparat Mama si Copilul a lui Capraru si am rasfoit putin cartea si scria ca este f bine sa alaptam copilul, ca prin alaptat se retrage si uterul mai repede si se ard si o parte din grasimile depuse
Eu am fost aseara la dr si bb este bine a deschis ochii si inghitea lichid , este super senzatia cand iti vezi bb, la 26 saptamani fix am pus 6.5 kg
O zi buna
26+
Maria28 spune:
Buna dimineata fetelor !
Va multumesc de urari la toate 
Sotu nici nu a mai putut sa doarma azi noapte de bucurie ...iar eu am dormit mai bine ca niciodata ,ca ma saturasem de intrigi 
Aaa ,sa va mai spun ceva ,dar sa nu radeti de mine ...un prim indiciu pentru mamici ce sex va avea bebe ar fi visele ...cine le are sau crede in ele ,eu nu am crezut in asa ceva ..dar de data asta ce sa mai spun ....din batrani se zice ca daca visezi in primele saptamani de sarcina soarece(i)este baiat si daca visezi broasca este fetita ,eu am visat broasca ,dar pana mai ieri nu as fi crezut in asa superstitie ..acum nu stiu ce sa mai zic ,cert e ca este fetita 
Cata si Monica ..ne-am gandit la nume dar de vb despre ea o sa vorbim fara sa dau nume ...de trecut in listuta puteti trece Andreea 
.
Vorbiti de burtica si de kg in plus ,eu sunt mandra de burtica mea si indiferent ce ar zice lumea nu m-ar interesa ...soacra imi spune 2 in unu sau 2 la patrat ,sotu burticutza ..dar nu ma supar nici daca mi-ar spune balon cu craci eu consider ca toate gravidele sunt frumoase indiferent de kg .Nu va mai stresati ca le dati satisfactie dusmanilor ...ei spun vorbe grele de ciuda ,asta e parerea mea,eu le-as zambi si le-as intoarce spatele .Pupici sa va treaca
23+
LunaNoua spune:
Neatza burtici 
Eu ieri am plans mai toata ziua pe tema zilei: grasa si urata. Si eu nici macar nu m-am ingrasat 
Am pus doar 7 Kg, dar deh ... de aia sunt mamele pe lumea asta, sa te faca cu nervii 
. Voi va plangeti de soacre, eu am o mama cat 10 soacre. Ieri am fost pe la ea si deoarece sta in acelasi bloc, in acceeasi scara cu mine, am fost asa cum stau imbracata in casa. Si eram imbracata cu niste pantaloni pe care tocmai i-am facut, de gravida si cu un tricou, si ala bun, de strada. Si s-a trezit mama mea sa ma "complimenteze": sa pun mana sa ma imbrac frumos, cu ceva mai lung pe mine nu sa nu ma vada lumea asa grasa si urata. Ca ea vede fete frumoase pe strada si ca si fata ei tre sa fie frumoasa. ... si subiectul continua pe acceasi tema...astfel incat eu de fiecare data cand ma intorc de la ea ma apuc de plans , Deea 26+
Mai e mult pana departe ???
Pozele ale mele
Bee spune:
Buna fetele!
Ce fac hormonii astia din noi! Ne-am super deprimat toate de greutate! Toanca, daca tu la +8, ai depresii, noi cele care am trecut de 10? 
!
sa-ti treaca si tie si Danei, care oricum in toate pozele arata minunat (in nici un caz grasa si batrana 
). Eu ce sa fac, cand am trecut de 10 kg, nici nu m-am mai suit pe cantar! Sa ma enervez aiurea? Oricum la dulce nu pot sa renuntz! Ciocolatzica zilnic! Mai sar peste altele: nu pun gura pe sucuri sau iaurt cu fructe sau banane. Fixuri! La ce e dulce si pot sa renuntz, ma lipsesc! SI strugureii ce buni sunt! Yammmy!
Anda, ai un sotz curajos daca vrea sa te tzina de manutza la nastre! Al meu e ingrozit sa ma vada ca sufar!
Si mie mi-e frica de nasterea prin cezariana! Eram mai linistita daca as fi putut sa nasc normal! La mine in familie toate femeile au nascut normal, greu sau usor, dar nu cu cutzitul in burta! Si cu anestezie, brrrrrrrr. Mi-e frica! SI pt bebitza sa nu pateasca ea ceva, sa fie bine sanatoasa.
Cum mai mishca bebeii vostri? Ca fata mea are program artistic seara tarziu, cand atipesc eu! Aseara la 11 facam baie, poate se cameaza fata! Si s-a calmat.. Asha ca dupa 2 noptzi dormite iepureste , am dormit mai bine! Cred ca ma antreneaza pentru dupa ce se naste. Si Radu ma intreaba daca e normal sa fie asa de agitata! Dar ea saracuta cred ca incepe sa fie cam stramtorata de burtica mea.
Am avut ieri o zi...........4 etaje de urcat la mama, ca liftul e in reparatzii (vb vine, ca doar nu lucreaza nimeni la el), apoi 5 etaje la socrii!. Mai lipsea sa nu mearga liftul nici la noi (8 etaje), ca dormeam in mashina.
Ioana, bine ca-tzi merge computadorul! Si ma bucur ca te viziteaza mama sa te mai ajute.
Bafta fetelor la analize!
Bee 31+
si Fetitza
LunaNoua spune:
Dana, multumim mult pentru povestile cu nasteri. Ne sunt tare de folos
Ioana bine ai revenit , Deea 26+
Mai e mult pana departe ???
Pozele ale mele
dana_ene spune:
Bee, si eu am trecut de muuuult de 10 kg. Acum vreo luna aveam deja 14 kg in plus. De atunci nu m-am mai cantarit.
Stii ? Oricum inainte de intrarea la cezariana anestezistul te cantareste (ca sa stie ce cantitate de anestezic e necesar). Asa ca... atunci aflam oricum cate kg am pus pe noi!
Mersi pentru aprecieri .
O sa va mai copiez si alte povesti.
Una super interesanta si amanuntit povestita !
Iata aici o nastere prin CEZARIANA, a lui RADUC, mamica Danat:
Asa cum probabil stiti deja Raducu este nascut prin cezariana, la Spitalul Municipal cu ajutorul dr-ului Alexandru Badiu (bun baiat…de 3 ori traiasca!!!) cel care mi-a si supravegheat intreaga sarcina.
Dupa ce medicul acceptase (exasperat de insistentele mele) sa nasc prin cezariana, la consultatiile saptamanale din luna a 9-a, eu si sotul meu am inceput sa-l terorizam cu alta intrebare care devenise leit-motiv: “Nu credeti ca ar fi bine sa nastem saptamana asta?…” si tot asa in fiecare saptamana, deja sotul meu era si el tensionat si de asteptare, dar si de cat il pisam eu si ca de nerabdatoare eram sa scap de burtoi si sa-l vad mai repede pe bebe in bratze (stiti si voi prea bine mamicilor care era starea pe ultima suta de metri). Si de fiecare data medicul ne zicea ca e mai bine pt bebe sa asteptam, sa zica el cand vrea sa vina pe lume si atunci el va interveni cu operatie, ca deocamdata colul e luuuuung, inchis si nu da nici un semn. Pffffff eram terminata cand ieseam din cabinet, ca eu nu mai poooot, ca mi-e greu (erau si caldurile de rigoare ale lunii august), mersul exasperant de des la toaleta, si multe altele.
In paralel cu asteptarea lui bebe, ne-am gandit ca tare bine ne-ar prinde un apartament mai mare, in care si bb sa aiba camera lui si in acelasi timp i s-a ivit sotului meu oportunitatea de a face un credit ipotecar. Asa ca, am trecut la cautat apartamente de suma pe care o puteam face rost. Alta nebunie, alti nervi, ca de data asta dadeam de neseriozitatea celor de la imobiliare, ma rog, macar eram oarecum multumita ca imi gasisem o ocupatie care imi rapea cateva ore bune din zi. Pe la sfarsitul lui august ne-am gasit un apartament care ne-a placut si am facut un precontract pentru cumpararea lui, urmand sa facem actele cand iesea dosarul de credit. Ne punem noi pe asteptat si ni se comunica pe 15 septembrie ca pe 17 septembrie vom avea banii si putem face actele de vanzare – cumparare. OK!!! Eram multumiti ca vom rezolva inainte de nasterea lui bb si vom avea casuta noua cu camera pt bebe!!!!
Pe 16 septembrie mergem noi la medic pt controlul de saptamina a 40-a, ne pune aceeasi placa cu col lung, inchis, dar bebe e maricel si hai sa nastem maine! Ceeee?!?!?! Am ramas blocati!
“Dar stiti ca noi maine avem treaba cam multa ca trebue sa mergem la notar, avem de facut acte si dureaza mult, probabil pina la 2-3 dupa amiaza…” la care medicul ne zice “Nu-i nimic! Eu sunt in spital si va astept, ca poimaine plec pentru 4 zile din Bucuresti!” Dupa ce pana atunci ne rugam de el, acum parca nu mai era asa de convinsi cand stiam cat de mult vom avea de alergat a doua zi…dar asta e, nu aveam de ales! Mi-a atras atentia sa nu maninc nimic cu aprox 12 ore inainte de operatie si nici sa nu beau nici macar apa!!!! Totusi am incalcat un pic regula pt ca dimineatza pe la 7 am mincat un sandwich mic si am baut o cafea la fel de mica, altfel cred ca nu as fi rezistat la o asemenea zi lunga.
A doua zi dimineatza, pe 17 septembrie ne-am dus la notar pentru acte, apoi la banca pentru scos banii, si la ora 2 dupa amiaza l-am sunat pe medic sa-i spunem ca ne-am terminat treaba. Ne spune sa venim cand putem, cu cat mai repede cu atat mai bine. Mergem pana acasa, trag un dus, ma schimb, imi iau bagajelul si plecam, la ora 4 jumate dupa-amiaza am ajuns la spital, ma iau de la receptie in primire, facem internarea, ma preia un rezident al medicului, ma duce sus si ma cazeaza intr-un pat de la reanimare. Aleg un pat mai jos ca stiam de la fetele care nascusera prin cezariana ca cel mai greu in primele zile este datul jos din pat, mai ales daca e prea inalt. Acum imi dau seama ca aveam o stare de surescitare, probabil de teama a ceea ce va urma, ca stiu ca venisera doua asistente la mine, una imi lua tensiune si-l asculta pe bebe, alta mi-a luat sange si secretie pt analize, si eu eram pusa numai pe mistouri cu ele, dar morcovul era foaaaarte bine infipt la locul cu pricina, si-I atirnau si frunzele pe jos J. Apoi apare o asistenta care vrea sa-mi bage sonda urinara, dar protestez cu tupeu si-I zic ca as prefera sa I-o bage dupa ce imi face anestezia ca sa simt cat mai putin. A fost de acord si eu am ramas blocata ca un pacient poate fi si ascultat nu numai “rezolvat” de medici.
Tot intrebam cand vine anestezistul, cand o sa ma bage in operatie, si mi se spunea invariabil “Imediat, imediat!”. Mi s-a pus o perfuzie in degetul mare de la mana stinga, durea tare de tot pina spre cot, de fapt era vena intepata care protesta si ea, deh.
Apare medicul anestezist si ma intreaba ce fel de anestezie vreau. Ii zic ca vreau sa-l vad pe bb cand iese asa ca vreau rahi cu epidurala, imi zice ca el mi-ar recomanda generala (asa le facuse la toate fetele din ziua aceea) dar eu nu si nu, vreau sa stau treaza. Ok zice, asa vom face, si il vad ca o trimite pe o asistenta sa aduca o trusa de epidurala.
Apare iar asistenta care ma anunta ca in cateva minute ma duc spre sala de operatie. Ii vad pe sotul meu si pe mama cum se albesc, se ingalbenesc, eu fac misto iar cu ei, dar numai eu stiu ce era in inima mea…ma rog… vine asistenta, ma invita sa merg cu ea, imi tine stativul cu perfuziile, ca trebuiau sa stea bine infipte in mana mea si intram in sala de operatie. Uhhhh, am simtit un junghi in stomac, am “filmat” intr-o secunda aparatura, masa de operatie, lampa aia imensa de deasupra si mi-am vazut medicul si rezidentii lui, care se spalau (ca in filme, pina la coate) pe maini si radeau cu gura pina la urechi de nu stiu ce gluma. Asta mi-a mai dat un pic de siguranta si m-am mai destins. Urc pe niste trepte ca sa ajung la inaltimea mesei si mi se spune sa ma asez in fund pe marginea ei si sa stau cat pot de cocosata ca sa imi faca anestezia. Din fata vine o asistenta micuta si plapinda sa ma sprijine sa nu cad din cauza ca masa este foarte ingusta, iar burticosu ma tragea in jos. Medicul meu vede faza asta si-i spune asistentei: “Vezi ca daca o sa cada doamna Tudor pe tine, te vad cum ajungi urgent la parter…”:D Macar a ajutat sa se mai destinda atmosfera. De fapt, era o hahaiala continua acolo, si asta e foarte, foarte bine, pt ca altfel saracul pacient nici nu ar fi in stare sa se mai suie pe masa de frica.
Deci stateam eu asa cocosata in asteptarea anesteziei, aud ca se fosneste ceva, scoteau seringa si cateterul din trusa, si deodata simt o caldura la degetele picioarelor, care incepe incet incet sa urce spre burta, ma urc cu totul pe masa si asistentele au inceput sa ma inveleasca cu tot felul de campuri sterile verzi. Vad linga picioarele mesei o tava metalica pe care tarna alcool si-I dau foc s-o sterilizeze, arata ca un gratar, parca eram la iarba verde si-o puneam de-un gratar, de niste mici J
Apar medicul si rezidentii, mi se ridica paravanul cu pricina in fata ochilor, atat cat sa pot sa le vad doar mutrele celor care opereaza. E ora 18:40. Din miscarile pe care le fac imi dau seama ca au inceput sa ma taie, dar eram linistita gandindu-ma ca sotul meu e la 3 metri (in sala de pregatire a medicilor, dupa un geam si filma tot – la insistentele mele!) si mama e aproape si se roaga pentru noi!
Deodata simt o greata foarte mare, ii spun anestezistului si imediat il vad ca se misca si-mi baga in perfuzie inca ceva, nu stiu ce, si pina sa apuc sa intreb am adormit…..ma trezesc in 5 minute intr-un scandal, ueeeeee, ueeeee. Era BEBELE MEU cu trei asistente in jurul lui, nu-mi dadeam seama unde este asezat, nu realizam de unde vine sunetul. Nici nu ma dezmeticesc bine ca ma trezesc cu o asistenta (zdravana, de data asta!) linga mine care mi-l pune pe bebe obraz in obraz cu mine, el trage un “ueeee’ exat in urechea mea, si-l ia in doua secunde din camera, si-l duce la nou-nascuti. Ufffff, ce suparata am fost ca am adormit. Acum era 18:50. Nici acum nu imi dau seama ce mi-o fi bagat in perfuzie pt greatza de m-a adormit instantaneu (mai tarziu, cand am vazut caseta cu filmarea, I-am vazut pe medicul anestezist si ajutoarea lui cum se hlizeau la capul meu ca adormisem, eu care ma dadusem taaare curajasa si nu voisem anestezie generala).
Mi se spune ca bebele e bine si mare, scor Apgar 9, are 4,200 kg si 53 cm, cel mai marisor din ziua aceea!!!! Hihi! Ce mi-a mai crescut pipota in mine….
Dupa ce a plecat si bebe din incapere mi s-a parut foarte plictisitor totul, a durat cam 50 minute pina m-au curatat si cusut la loc, timp in care pe mine m-a luat un tremurat, din ce in ce mai tare, spre sfarsitul operatiei chiar zgaltaiam masa si tot intrebam daca mai dureaza mult ca mor de frig. Mi se spunea ca mi se pare, si ca e doar o senzatie…o fi, da’ ce sa fac?
Un moment foarte nasol mi s-a parut cand au fost chemati brancardierii sa ma ia pe sus si sa ma duca cu targa in reanimare. E o senzatie atat de aiurea sa nu-ti simti partea de jos a corpului, sa nu poti sa te misti…
Am ajuns apoi in pat unde mi s-a pus o sticla de perfuzie inghetata bocna pe burta ca sa se faca staza la operatie si ca sa ajute la retragerea uterului. Gheata imi trebuia mie, care oricum tremuram de zgaltaiam patul? Mi-au mai adus inca doua paturi si mi-au explicat ca este probabil o cadere de calciu, care este normala in astfel de conditii (eram si nemancata de 12 ore deja!). A urmat noaptea de dupa operatie, in care nu am apucat sa dorm nici 5 min, pentru ca tot timpul se fataia cate o asistenta pe la noi printre paturi sa verifice perfuziile si alte eventuale probleme ce pot aparea. Din cauza ca nu era bun cateterul prin care imi facusera anestezia, mi lau scos imediat dupa operatie, astfel ca nu am putut beneficia de anestezie post-operatorie tot prin cateter si am avut in cateva reprize dureri mari, muuult mai mari decat la cel mai dureros ciclu pe care l-am avut vreodata, dar mi-au mai dat cate doua fiole de algocalmin si mai dadeam pumni intr-un zid care se afla chiar linga patul meu.
Dupa fix 12 ore dela operatie, dimineata la ora 8, m-au mutat in salon si mi l-au adus imediat pe bebe, dar eram atat de obosita si contrariata de ce nu ne lasa sa ne revenim un pic incat imi venea s-o iau la fuga. Nici nu ma puteam tine bine pe picioare, am incercat sa ma duc (2 metri) pina la chiuveta sa ma dau cu apa rece pe fata si pina sa ajung am facut o balta de sange pe jos, mi s-a scurs singele pe picioare, pe papuci, pe haine, a sarit o asistenta sa ma duca inapoi in pat ca eram alb-galbuie. Cel mai tare ma durea partea de sus a stomacului, fiindca ma apasasera tare de tot ca sa-l scoata pe bebe si din cauza asta ramasesem cu o durere care se accentua cand ma rdicam din pat si vroiam sa ma indrept, in momentul ala mi se taia respiratia si ameteam instantaneu. Si peste noapte a fost greu fiindca bebele meu dormea dus toata ziua sise trezea la 9 seara si ma tinea intr-un tipat pina la 3-4 dimineatza. L-am potolit intr-un final cu dormitul impreuna cu mine in pat, cu toate certurile primite de la asistente ca nu-I bine, ca-l invatz prost….etc etc. Numai asa mai prindeam si eu vreo 2-3 ore de somn adunate. Abia asteptam sa plec acasa! Spitalul este foarte curat si chiar dragut la sectia de nou-nascuti, cu picturi colorate pe pereti, asistentele sunt dragute chiar si inainte de a le da ceva, sunt foarte saritoare, amabile si calme. Asta mai ajuta un pic la ridicarea moralului mamicilor nestiutoare si obosite.
Daniela (25+) si puiul Oana Maria (nascuta pe 2 septembrie 2003)
ALBUM 1 OANA MARIA + ALBUM 2 OANA MARIA
www.copilasi2006.3x.ro/" target="_blank">MAMICI DE IANUARIE/FEBRUARIE 2006
Maria28 spune:
Tanti misto de tine ca ai pus doar 6,5 kg si tu Deea chiar nu ai de ce sa te plangi la 7 kg ,eu la 23 saptamani am deja 8 si daca mananc 9 ..eu nu numai ca va ajung din urma dar va si intrec ...si ce ma mai plangeam eu inainte ca burta mea nu se vede ..si uite acum ,si inca cum se vede ,de intrat mai intru doar intr-o salopeta si atat ..si pana la sfarsitul sarcinii nu am de gand sa imi cumpar altceva ,se va plictisi lumea de salopeta mea da' nu-i bai eu trebuie sa fiu multumita si sa ma simt comfortabil .
Deea bag seama ca mama ta e genu de femeie care nu ai plac hainele sport si le prefera pe cele selecte ...iart-o si tu ,nu e rea ,aveti gusturi diferite atat tot .Eu vad pe strada fete care nu sunt gravide si sunt mai grase decat mine ca sa nu mai spun ca au aprox 15 -16 ani ...asta ma face sa ma simt mai bine ,eu poponetu tot mic il am doar de la mijloc in sus ce am pus pe mine ,si stiu sigur ca dupa ce vom naste scapam de aceste kg acumulate 
de asta nici nu ma stresez .
23+
utocatalina spune:
Daniela si eu care oscilez intre naturala si cezariana....pe mine ma sperie orice poveste, dar mi-am propus asa...ca trec eu de 37+ si apoi oi mai vedea cum e si cu nasterea...acum depinde si de ce-mi zice T la fiecare eco...ca bebelina era destul de mare la ultimul control!
Cafeluta graviduta
Biencuta draguta
28+ 5 zile
Sa nu depunem armele si vom reusi!
utocatalina spune:
Maria apropo de fund...Dan zice ca am niste bucute tari si cica roz...ca de bebelus...nu stiu ce vrea sa insemne asta, dar sper ca este de bine! Am o veste buna...cica mai primesc 1 pachet din State cu hainute, biberoane, recipiente de pastrat laptele la frigider si pompita de sin....nu mai am rabdare!
Cafeluta graviduta
Biencuta draguta28+ 5 zile
Sa nu depunem armele si vom reusi!
dana_ene spune:
Ei, si uite ai-o NASTERE NATURALA a MIRUNEI, mamica Roisin:
Marti, 26 august
Candva eram un pinguin. Acuma sunt mama pinguinilor pe care sta calare un elefant. Imi ia 2 ore sa cobor scarile si vreo 4 sa le urc. Ma opresc la fiecare 3 pasi, pentru ca fii-mea apasa pe ligamente si simt curenti electrici care imi blocheaza cate un picior. In fiecare seara avem meci, se impinge cu capul in jos si imi intinde toate cele parca as fi de cauciuc. Dupa juma' de ora sunt epuizata de oboseala, dar meciul dureaza cel putin doua ore... In rest e fain, ma simt bine si ma bucur de fiecare inghionteala... maine merg la control, da' cred ca e degeaba, acum o saptamana aveam un col "lung, inchis si pozitionat posterior". Doctora mi-a zis ca n-am sanse sa nasc inainte de termen (1 septembrie), iar eu sunt convinsa ca vom intra in prelungiri. As prefera chiar sa mai asteptam o saptamana cu loviturile de la 11 metri, sa terminam balamucul cu centrala.
Joi vine mesterul sa ia masuri pentru mobila fetitei... offff, iar le facem pe ultima suta de metri.
Miercuri, 27 august
Am ajuns la spital, sunt cu Anny si o asteptam pe doamna doctor. Intr-un final apare, intra Anny la control... dureaza, dureaza, pe hol e cald, lume multa, eu is nemancata si simt ca voi face urat de foame. Primesc priviri de tot felul, unii se uita cu repros ("ce s-o fi apucat de copii la varsta asta?") - probabil cred ca am 16 ani jumate si am fugit de acasa. Iese Anny zambind larg: "maine nastem!". Ma apuca panica si simt cum muschii fetei imi paralizeaza. Nu, e imposibil, mie mi-a zis ca am colul inchis si lung, mai dureaza, nu ma naste maine. Intru la control. Doctora ramane impresionata de evolutia colului meu: "Pai, tu esti gata! Ai dilatatie de doua degete. Si doua degete cracanate, uite-asa! Tu o sa ma chemi la noapte.". Aoleu! Si centrala?!
Ne da niste injectii de facut si maine cica sa venim cu bagajelul inapoi. Asta daca nu cumva am sa vin eu mai repede, "la noapte". Vai steaua mea, ma simt ca un soarece in cursa, nu vreau sa naaaaasc!
Mergem sa ne injectam, doua Estradioale si un calciu intravenos. Ma intalnesc cu Bogdan, pare impresionat de situatie... facem repede un plan: ducem catelu', trecem prin Billa, ne intoarcem acasa... imi trag o palma peste frunte: "maine trebuia sa vina Cristi sa facem mobila!". Dupa-amiaza primesc telefon de la Tumpi: "ce-ai patit, unde esti, ne-am facut griji...". Ii povestesc ce mi se intampla si pana seara mai primesc cateva telefoane de la fete. Stau cu moralul ridicat pana ajungem din nou acasa. Mi se pune un nod in gat si unul in stomac si iar ma cuprinde panica... Fiica-mea isi face programul de seara, isi bate joc de mine ca de obicei. Ei, las', ca vezi tu de maine! Cersesc o imbratisare si niste mangaieri si adorm tarziu, dupa 1.
Joi, 28 august, ora 4
Evident ca m-am trezit, am de semnat condica la baie si pe urma am sa stau cu ochii in tavan ca huhurezii... Ma duc la calculator, citesc mesajele de la Mamici... Cristina imi face morala incurajatoare: "nu poti sa te ineci ca tiganul la mal, lasa frica". Ajung la subiectul danei d, "vreau sa simt!", il recitesc de la inceput si ma opresc la povestea doamnei Rosu. Zambesc cand dau de dosarel, imi amintesc ca am si eu unul in geanta... mi se umple sufletul de speranta, inchid calculatorul si trag aer adanc: "acuma, ce-o fi, o fi!". Reusesc sa mai dorm o ora si ceva, dar la 7 sunt in picioare. Offf... incepe ziua cea mare...
Joi, 28 august, ora 10
Am ajuns la spital, dimineata am vorbit cu jani, parca ma simt mai bine, desi imi agat sperantele in controlul de azi: poate s-a inchis colul la loc si ma duc sa ma culc! O vad pe Anny in curtea spitalului gata costumata... "eu m-am internat deja" . Valeu, e pe bune! Ne intalnim cu doctora si verdictul e dat: "mergi la internare si tu!".
Imi decoleaza iar membranele (nu stiu la ce foloseste trebusoara asta, da' ma cam doare) si ma duc inapoi cu sufletul cat un purice. Imi imbratisez consortul dar inca nu realizez ce schimbare ne asteapta pe amandoi... poate totusi se inchide colul la loc...
Primul contact cu sala de travaliu este "incurajator". Vad o fata pe masa de nasteri, la broderia finala. Primim iar calciu intravenos si asteptam sa vina contractiile. Fetele ma suna non-stop: "strugurelu', noi iti facem galerie pe chat, sa nu te lasi, fii tare!". Simt cum ma relaxez si aproape ma bucur cand incep contractiile. Ma invart pe holuri, intru si ies, vorbesc la telefon si zambesc intr-una. Fetele ma incurajeaza de zor, am vorbit cu Mamaruta, si cu Marina, cu Bebi, Claudelu', si chiar cu Joxy. La un moment dat vad un numar bizar pe telefon +497... Papadieee!!! Tumpi ma suna aproape regulat, dar raman cu gura cascata cand aud: "Buna, sunt Samy!". E Samy, Samy din Japonia! .
Plec in vizita la prietena Mihaela, e la salonul 11, a nascut acum doua zile. Intre timp ma suna viitorul tatic. Ii dau raportul, varianta lunga, si vorbim o gramada. Ma opresc in usa salonului si vad un tip tinerel ca iese si ma intreaba: "tu esti Corina?". Aaaaa... da. Ce naiba, de unde ma stie toata lumea?! Termin de vorbit si intru. "Eu sunt Bogdan... de pe forum". Sunt paralizata, nu-mi vine sa cred. Bogu, e Bogux.
Ma intorc in sala de tortura, incep sa ma simt ca acasa, desi nu-mi place camera asta aglomerata si paturile inalte pana la cer. Contractiile se intetesc si incep sa doara, le cronometrez. Vin la 2-3 minute si tin cate 40 de secunde. Asistentele se stramba: "aiurea, asta ar insemna ca nasti!". Pe la 6 fara ceva aud un pacanit in stanga. Anny incepe sa rada: "mi s-a rupt apa!". Eu ma agit, ea rade cu lacrimi, ma duc dupa asistente, vine una si-l suna pe rezidentul care ii tine loc doctorei noastre. Nenea rezidentul are un aer flegmatic, ne consulta pe amandoua, la mine verdictul e "tot 2 degete dilatatie, as putea sa-i rup membranele...". Moasa protesteaza: "nu, mai lasati-o", el se tine tare pe pozitie: "o mai decolez putin" si iar ma racaie cu deshtele pana in creier...
Anny are contractii tot mai urate, o fata din sala tipa ingrozitor, nu mai am stare, asa ca plec afara dupa apa. Ies pe strada, ma invart pe trotuar si calc apasat, sa dilat nenorocitul de col. Mor de ciuda, in 5 ore nu s-a cracanat nici un centimetru. Contractiile dor suficient de tare, simt o caldura si o presiune pe mijloc, dar merg in continuare. Afara e sufocant de cald, si pe mine m-a mancat undeva sa vin cu halat de prosop gros de juma' de desht! O sun pe Crina, vreau sa-i aud accentul ala frumos. Ma simt mai bine, insa lesin de foame, imi iau un baton de susan de la chiosc. O sa-mi para rau, parca vad ca am sa-l vomit pe tot.
Ma intorc vorbind la telefon, si vad un tip cu un soi de geamantan in fata mea. Cujet cu perspicacitate: "o fi anestezistul" si ma iau dupa el... n-as vrea sa pierd bunatate de epidurala. In usa salii de travaliu ma ia moasa in primire: "haide, pe unde umbli, treci la control". Pe Anny au dus-o alaturi, ii monteaza epidurala. Ma duc sa vad ce face, dar anestezsitul se stramba la mine: "unde vreti sa ajungeti?". Balmajesc ceva, nici eu nu pricep ce, si ma intorc in pat. Fata care tipa sta sa nasca si acum urla din rarunchi. Toata lumea ii zice sa astepte si rezidentul imi spune sa trec la rupt membranele. Casc niste ochi disperati la moasa, iar ea (scumpa) se roaga de el sa ma lase pana mi se monteaza cateterul pentru epidurala. Stiu ca dupa ce se rupe apa incepe distractia si e greu sa stai cuminte si nemiscata. Rezidentul se cramponeaza: "nu, treci pe masa!". Intru in sala de nasteri, eu pe o masa, fata care naste pe cealalta. Moasa: "dom' doctor, lasati-o, ocupati-va intai de nastere si rupem membranele dup-aia!". Ii multumesc din priviri si ma uit la doctor: "Nu!". Scoate o tepusa lunga si vine catre mine facandu-mi cu ochiul. Ia mai du-te, maaaa, nu te uiti la tine? As vrea sa-l privesc oribil, dar nu sunt in stare, asa ca-l privesc jalnic. O impunsatura si apa se duce la vale, calda si multa... ma simt ca o curca plouata, as vrea sa-i bat pe toti, dar ma intorc in pat.
Deja contractiile sunt urate, moasa imi face niste gauri in mana stanga, intentioneaza sa-mi puna o perfuzie dar branula se incapataneaza sa nu intre (peste cateva zile voi avea tot antebratul vanat de la un calciu si doua gauri inutile), se muta la dreapta si rezolva problema. Ma duc alaturi sa-mi monteze cateterul. Cica sa stau relaxata si nemiscata. Mda! Contractiile sunt dese si dor al naibii, imi infig unghiile in coapse dar tot nu pot sta relaxata, doctorul bombane printre dinti, ii ia cam o ora sa monteze chestia aia. In sfarsit reuseste si ma intorc in pat. Intre timp a venit doctorita noastra, Anny a nascut, mie imi face doza de test, si pe urma repede p-aia "buna", insa contractiile vin in continuare. Ma agat de pat si incerc sa inspir cum mi-a spus Cerasela, dar am tendinta sa fac fix pe dos si sa-mi tin respiratia. Mi se face greata: "aha, nenorocitul de susan, asa imi trebuie!". Incerc sa ma stapanesc, insa ma apuca tremuratul. Doctora ma controleaza din pat: "dilatatie 6..." simt o contractie cat casa, ma stramb... "dilatatie 7!" . E de groaza... Se apropie de mine: "Corina, relaxeaza-te, uite ce tremuri, ce esti cacacioasa asa, ai vazut Anny cat curaj a avut". Incerc sa-i explic ca tremur fara voia mea, ma straduiesc sa ma controlez, dar nu pot, probabil e oboseala.
Anestezistul sta cu ochii pe mine ca pe butelie, nu pricepe de ce tot mai simt contractii, imi mai face o doza si o mie de teste cu tamponul umezit... Teoretic a prins, dar inca imi crispez mainile pe marginea patului, desi incerc sa par cuminte. Ai mei sunt la poarta, suna sus, insa doctora le spune sa astepte, mai dureaza putin. In sfarsit, dilatatie 10, moasa imi aduce galeata si ma ajuta sa ma cobor pana la ea. Ma urc calare (stiu ce trebuie sa fac), ma agat de barele patului si ii dau bataie. Contractiile dor in continuare, dar acuma simt ca le ajut si eu, incerc sa vizualizez procesul si imi incurajez fetita printre dinti. Intre contractii ma ajuta si ea, da din picioare de zor... Saraca, ce nefericita trebuie sa fie si cat mai munceste... S-a dus naibii frica, abia acum simt ca nasc, ma gandesc doar la fii-mea si imping la greu.
Trebuie ca arat cel putin hilar, o sala intreaga se uita la mine, la birou stau moasa, doctora si anestezistul, parca sunt comisia de examen de la bac. Iar eu ma screm (ca asta fac, ce ma tot invart dupa deget) sa iasa premiul cel mare.
In sfarsit aud: "gata, hai pe masa!", moasa imi infige papucii in picioare si ma taraste pana acolo.
Intotdeauna m-am intrebat cum te duci sa nasti, pleci asa, pur si simplu, cu papucii, cu geanta, cu toate cele, sau te cara pe brancarda, sau cum? Ei, bine, eu aveam chiar papuci de strada, am uitat sa-i schimb, papuci cu margele, ca numai asa am gasit pentru picioarele mele de ornitorinc.
Ma asez pe masa, si ma uit in faianta alba de vis-a-vis. Vad o chestie neagra, rotunda, care n-ar trebui sa fie acolo (ca nu degeaba ma chinui de 2 zile sa-mi fac toaleta!)... o intreb pe moasa: "se vede ceva, sau am muncit degeaba?" "Sigur ca se vede, e motul afara, da-i inainte!". Contractiile sunt una dupa alta, cred ca de fapt sunt continue, dar din cauza epiduralei mai am si putina pauza intre ele... imping la greu, de capul meu, si moasa imi face galerie. Apare si doftora, pare multumita de ce am facut, dar se aseaza intre mine si faianta, asa ca nu mai vad motul. Incep sa-mi faca amandoua galerie, iar moasa ma avertizeaza ca se va urca pe mine si o sa ma cam doara. Zic: "bine, hai ca vine!" Incerc sa-mi tin respiratia cat mai mult, da' cu moasa calare pe mine e greu. Mai ales ca eu is cat o scandura iar dansa bate suta.
Amandoua doamnele tipa la mine, ma simt precum Steaua la Barcelona si imping iar. Cam la a treia contractie, aud: "Gata, a iesit! Uite inca unul cu circulara de cordon!" Raman blocata, nu pricep cand m-a ciupit, m-am uitat la mainile ei si n-am vazut nimic, astept sa zica ceva de bebe, mai imping o data si simt broscuta cum iese de tot. Doctorita trage de cordon, ma gadila pe dinauntru, apoi ceva opune rezistenta (placenta), si bebe apare pe o masuta din stanga mea. Vad un spate lung si alb de vernix (nu credeam sa fie asa gros stratul), apoi un cap aplecat spre fata. Arata ca un mosneag mic, ma intreb unde-i gatul, stiam ca astia micii nu prea au, da' chiar deloc? Nu tipa, intreb de ce nu tipa si imediat incepe sa glasuiasca. E ragusita, dar are ceva putere, il sun pe tatic imediat si el aude cum tipa fiica-sa. O, Doamne, nu pot sa cred! Vine o asistenta de la pediatrie, o ia, o invarte, mi-o arata din mers (eu intorc capul pe spate si ma uit la ea cas, pare foarte lunga), apoi dispare. Dupa cateva minute suna telefonul: "3.450 si 52 de cm!". Toata lumea ramane impresionata, burta mea nu parea sa ascunda un copil atat de mare.
Ei, si incepe partea distractiva... trebuie sa stau cuminte, sa nu ma misc, anestezistul imi infige ultima doza in cateter, primesc si traditionala intepatura cu xilina si hai la dans. La propriu, ca eu dau din fund la fiecare intepatura si impunsatura, doctorita ma cearta de fiecare data si bombane cand i se tot rupe guta. Incerc sa imi distrag atentia si-l sun pe taica-meu, dar conversatia e scurta, asa ca dansez in continuare pe masa. Pleosc! Am primit o palma la fund. "Corina, stai cuminte, lasa-ma sa termin aici!". Trimit o serie de SMS-uri moaselor mele de pe chat: "A venit un strugurel!". Imediat primesc telefon de la Marina: "Ce, sa nu-mi zici ca e baiat!" .
Dupa lupte seculare, moasa ma cara (iar!) de pe masa pe brancarda, si ma scot la aer. Am vizitatori, toti emotionati. Mama va marturisi mai tarziu ca pentru prima data in viata ei m-a privit altfel decat ca pe un copil. M-a privit ca pe o mama.
Tremur cu tot cu brancarda, iar ei imi povestesc ca au vazut-o pe cea mica, e frumoasa, vioaie si "nu seamana a nou-nascut". Eu nu-mi amintesc decat un spate lung, cocosat si alb de vernix.
Ma despart de ai mei si ma intorc in sala de travaliu. Nu mai stau pe pat, raman pe brancarda, am avansat de la graviduta la lauza. Sunt foarte vesela, continui sa trimit SMS-uri si sa vorbesc la telefon. "Ce te-ai face fara telefonul ala? Nu s-a terminat bateria?" rade moasa. Anestezistul ii canta in struna: "tot timpul ai vorbit, tot timpul!". Vine sa-mi scoata cateterul si ramane impresionat cand eu incerc (si aproape reusesc) sa ma ridic in fund. El vroia numai sa ma invart pe-o parte. Intr-un final sunt transportata intr-un salon mare, plin de fete. O vad pe Anny, schimbam cateva vorbe, apoi se da stingerea. E trecut de 1 noaptea... incep sa fosnesc punga cu mancare de la mama. In ultimele 30 de ore am mancat doua cornulete minuscule si un baton de susan. Pe care NU l-am vomat. Ma simt mandra ca mi-am invins greata, inghit "pe neve" supa de pui cu o lingurita de ceai. Ce mi-a venit la mana... Continui sa fosnesc pungi, gasesc o fiola de algocalmin si o dau pe gat. Ce draguti astia, au facut fiole care se rup cu mana! Discut pe SMS cu proaspatul tatic, i-as da telefon, dar inca am picioarele amortite si mi-e frica sa ma cobor din pat. Sunt plina de energie, imi vine sa cant si sa chiui, dar nu pot decat sa butonez telefonul pe sub patura... adorm cu greu pe la 4, si ma trezesc de-a binelea la 5.
Si cam asta a fost prima mea noapte de mamica, in care am dormit aproape o ora.
Daniela (25+) si puiul Oana Maria (nascuta pe 2 septembrie 2003)
ALBUM 1 OANA MARIA + ALBUM 2 OANA MARIA
www.copilasi2006.3x.ro/" target="_blank">MAMICI DE IANUARIE/FEBRUARIE 2006