Mamici de ianuarie-februarie 2006 (58)
Raspunsuri - Pagina 14
toanca spune:
Suntem mai rau ca drobu cu sare..
Eu eram ingrijorata ca n-o sa simt cand mi se rupe apa, Giova ca daca e in oras se uda sii ii e frig
....
Azi am o stare f. tampita...
; nu stiu de ce, DAR MA SIMT GRASA SI URATA!!!
Voua vi s-a intamplat vreodata sa aveti o senzatie din asta asa de tampita?
N-am chef de nimeni si de nimic si, constat ca sunt si cam irascibila.....
Toanca 
si 
Matei Alexandru 29+
poze
iuliiuli spune:
Maria, felicitari ptr fetita!
Creste nr bebeluselor ...ca prea o luasera baieteii inante!
Iulia 26+ ,
Alex nazdravan (09.05.2000)
albumul meu
eu la 25+
dana_ene spune:
No, dragelor, azi la indemnul Ilenei m-a cuprins nostalgia si-am cautat in arhiva la mamicile din gascha Oanei.
Am dat de cateva din nasterile lor.
M-am gandit sa vi le dau si voua, sa le cititi, ca-s instructive:
Asadar: Nasterea lui ERIK, mamica Oana_noemi:
Sambata noaptea, 31 august, pe la 2 :00, cand tocmai ma intorceam de pe o parte pe alta, am simtit cum se prelinge un lichid. Am fugit repede la baie si am constatat prezenta unui lichid incolor. L-am strigat repede pe Calin, care statea pe net, :”Haide, repede ca s-a rupt apa!”. Am sunat la spital ca s-a fiu sigura ca trebuie plecat, o doamna draguta mi-a spus sa fac bine si sa ma prezint cat mai repede la spital. M-am bagat la dus, intre timp Calin a sunat-o si pe buni, si dupa o ora, pe la 3 :30 eram la Elias. M-a consultat doctorul de garda, Dr.Sandu, foarte moroconos si nesuferit, care a spus ca el nu vede nici o membrana rupta si ca nu ma crede, culmea ca intre timp mi mi se scurgea pe picioare lichidul respectiv. Noroc, ca intre timp a venit a venit si medicul meu, Dr. Parvu, tocmai ii nastea o pacienta !
M-a consultat, m-a pus l-a inregistrat contractii, si ne-am pus pe asteptat !
Pe la ora 9 :00 dimineata, aveam contractii la un sfert de ora, f. putin dureroase. Medicul a decis sa ma puna pe perfuzii ca sa se declanseze contractiile mai repede. Dupa trei ore de perfuzii, aveam contractii la 2 minute, dar BB nu se angaja, culmea parea cu capul chiar mai sus. Intre timp, dr. Parvu mai avea o pacienta care ii nastea, si am decis ca dupa ce termina cu ea, vedem ce facem cu mine. Norocoase doamne, pacientele lui, amandoua erau la a doua nastere si in 2-3 ore au nascut, rapid fara nici o problema !
M-a mai consultat inca o data si verdictul la 3 dupa amiaza : Oana tu nu nasti normal, imi pare rau, dar trebuie sa facem cezariana ! Am realizat ca nu avea nici un rost sa stau trei zile in travaliu, sa ma chinui si pe mine si pe copil !
Si uite asa la 16 :10 iesea Erikut cel Dragutz din burtica lui mami. Tati si cu buni l-au vazut primii. Nu ca ma laud, dar este un BB tare simpatic si cu privire extrem de vioaie si curioasa !
Eu m-am trezit foarte greu din anestezia generala, nu am simtit absolut nimic in timpul operatiei, dar am crezut ca mor dupa. Mi-au plasat un saculet de nisip de 3.5 kg pe burta, am inceput sa am contractii, mi-era sete si nu puteam deschide ochii! Pana nu a venit Calin, am delirat. Cand l-am vazut am simtit o bucurie imensa ! Am petrecut toata noaptea la reanimare unde mi-au facut calmante, aveam niste dureri ingrozitoare, ma deranja groaznic sonda, eram pe spate si amortisem, vroiam sa ma intorc de pe o parte pe alta, groaznic! Insa dimineata cand m-au mutat de la reanimare, am crezut ca mor ! Noroc ca asistenta care m-a mutat a fost extrem de draguta si grijulie si m-a manevrat cu foarte mare blandete. Am crezut ca nu o sa ma mai ridic niciodata din pat. A venit sa ma vada si doctorul meu, sa-i dea Dumnezeu sanatate, ca este un super domn si medic, mi-a spus ca am un Bb tare dragut si ca neaparat trebuie sa-i fac si o pereche, o fetitza, ca Bb are Apgar 9, dar merita 10 !
Cand a venit si Calin cu mama lui, mi l-au adus si pe Erik. A fost emotionant ! Ne urmarea pe toti cu privirea de parca ne cunostea de cand lumea si pamantul, l-am simtit ca fiind al nostru dintotdeauna!
M-am refacut destul de repede dupa cezariana, m-am ridicat din pat a doua zi, a treia zi mergeam destul de bine, dar ridicatul si pusul in pat, sau cand trebuia sa ma intorc de pe o parte pe alta : tragedie ! Nu stiu care este mai neplacuta : epiziotomia (nu poti sa stai in fund) sau cezariana ! Parerea mea este ca cezariana este o idee mai putin dureroasa decat nasterea normala ! In fine, la mine au decis sortii, se vede ca Erik e baiatul lui tati si Calin a facut la fel si s-a nascut tot prin cezariana !
Iata povestea nasterii mele, sper sa va fie de folos informatiile prezentate !
Daniela (25+) si puiul Oana Maria (nascuta pe 2 septembrie 2003)
ALBUM 1 OANA MARIA + ALBUM 2 OANA MARIA
www.copilasi2006.3x.ro/" target="_blank">MAMICI DE IANUARIE/FEBRUARIE 2006
J G spune:
Toanca ne luam de mana azi... am niste nervi ceva de nedescris. M-am trezit de cateva ori ca urlam la baietii din birou.
Grasa si urata ma siomt in general.
J 26+
dana_ene spune:
Nasterea RALUCAI, mamica DanOana:
Pe 22, pe la 7 dimineata m-am trezit cu un presentiment si am fugit la baie.Pierdeam apa, dar cu picatura, drept pentru care nu m-am panicat, pentru ca in capul meu bleg trebuiau sa curga torente, si, cum mai avusesem o alarma falsa cu doua zile inainte, cand il asasinasem cu telefoanele pe drul meu care era in concediu, am zis sa o iau usor.Eroare, pentru ca peste putin timp au inceput contractiile, dar erau suportabile.L-am trezit pe sotul meu si am plecat la spital.
Pe la 8 m-am internat la maternitatea Polizu.Alea de la internari mi-au zis ca il suna ele pe drul meu, dr.Lemnete,si mai tarziu, dupa ce mi-au facut toaleta si clisma, mi-au zis ca au vorbit cu el si au primit indicatie sa ma duca direct sus la sala de nasteri, si el o sa vina sa ma vada.
Zis si facut, mi-am luat la revedere de la barbatu-meu, mi-am luat bagajul si hai sus la sala de nasteri.Acolo m-au instalat in pat, mi-au facut fisa,si moasa a venit si mi-a pus monitorul pentru inima bebelului si pentru contractii si am stat asa pana pe la 9 si jumatate cand in sfarsit doctorita de garda s-a gandit ca ar face bine totusi sa ma examineze.Stupoare, aveam deja dilatatie 5, asa ca adio epidurala, desi ar fi fost bine venita.Pe la 10 jumatate, doctorita Marinescu, care ii prelua toate cazurile doctorului meu cand acesta nu era disponibil, a aflat ca sunt in sala de nasteri si a venit sa ma vada - dilatatie 8!!!
Pe la ora asta deja trebuie sa recunosc spre rusinea mea, ca imi zbieram plamanii, spre disperarea mamei si sotului, care imi ascultau vocalizele de la usa salonului, ca de altfel probabil intreaga maternitate, precum si trecatorii din fata ferestrelor spitalului, si toata Piata Victoriei ! (glumesc)Ma rog, m-au urcat pe masa, si dupa trei contractii si doua moase epuizate, care una ma impingea pe burta si alta ma tinea de mana, tzipa o data cu mine si ma stergea pe fata cu prosop ud, la ora 11:20 a aparut comoara mea, Raluca Maria cu 3,850kg si 54 cm.Dupa ce i-au facut toaleta, mi-au pus-o in brate si am avut una dintre cele mai ciudate senzatii din viata mea -usurare, emotie, dragoste si stupoare toate in acelasi timp.Inainte sa ma dezmeticesc bine, au luat-o sa i-o arate lui tati care a avut un soc pentru ca noi asteptam un baietel, si in loc a primit o fetita grasa si frumoasa si cu un ciuf de par de mai mare dragul!Apoi a mai durat o jumatate de ora pana m-au cusut si apoi m-au tinut doua ore intr-un salon sa-mi revin.Atunci a aparut intr-un suflet si doctorul meu, Gabriel Lemnete, care facuse tot posibilul sa ajunga - a venit in tricou si in blugi nici n-a mai apucat sa se schimbe - dar care nu se asteptase sa nasc atat de repede.Pe urma m-au dus sus in rezerva unde mi-au adus si bebelul,si cam asta a fost.Vineri m-am internat si luni dimineata am venit acasa.
Spre ca nu v-am plictisit si nici nu v-am panicat pe cele care nu au nascut inca.Va urez curaj si fruntea sus, pentru ca se termina repede si apoi simti ca toate eforturile ti-au fost rasplatite.Am pus poze cu bebita mea la album, nu sunt prea bune dar promit sa pun si altele.
Daniela (25+) si puiul Oana Maria (nascuta pe 2 septembrie 2003)
ALBUM 1 OANA MARIA + ALBUM 2 OANA MARIA
www.copilasi2006.3x.ro/" target="_blank">MAMICI DE IANUARIE/FEBRUARIE 2006
iuliiuli spune:
Toanca, am si eu momente din astea, mai ales cand ma vad in oglinda, cand simt ca nu mai pot face lucruri elementare(legat la sireturi, taiat unghii...), dar incerc sa ma gandesc la cat de mult mi-am dorit acest bebe, prin ce am trecut sa ajung pana aici, ca nu mai e mult pana la capat ...si usor, usor imi trece...pana data viitoare...cand o iau de la capat!
Sper ca m-am facut inteleasa, desi m-am invartit in jurul cozii, dar astea sunt sentimentele!
Iulia 26+ ,Alex nazdravan (09.05.2000)
albumul meu
eu la 25+
dana_ene spune:
Nasterea PETREI, mamica Sisi:
Pai sa incepem cu inceputul. 22 august, ora 12: citeam “Orele” si m-am uitat intr-o doara la ceas sa vad la ce distanta erau contractiile nedureroase pe care le simteam. Erau cam la 1o minute, “lejer” mi-am spus avand experienta travaliului fals anterior in care am avut contractii la 3 minute timp de 4 ore! M-am gandit sa intru pe site dar eram obosita asa ca am mai citit putin si m-am culcat. M-am gandit ca am scapat si de ziua de 22 (un numar care ma “urmareste”de prin adolescenta, ma gandisem ca poate nasc pe 22) Culmea, chiar am adormit, lucru care nu mi se intampla atat de usor in ultima vreme. Somnul nu a durat mult, la un moment dat am simtit putin lichid curgand: “Cred ca incepe” i-am spus sotului si inima a inceput sa imi bata atat de tare incat nu m-am grabit sa alerg la baie, de frica sa nu explodeze. Sotul, somnoros, nu a priceput ce vroiam de la el, asa ca a trebuit sa ii spun mai explicit … si tot nu parea sa ma creada. In fine, s-a dezmeticit si a sarit in sus, eu m-am linistit si m-am dus la baie unde am vazut ca nu ma inselam. Am facut un dus, am sunat doctorul (bafta, era de garda) am chemat o masina, am insfacat bagajul, am uitat aerul conditionat deschis si pisica fara mancare si …am plecat sa nastem!
Nu ma durea nimic si mi-am dat seama ca eram foarte calma si chiar ma bucuram ca scap. La spital era liniste si pace, au aprins luminile cand am ajuns eu si in acelasi timp o alta gravida in aceeasi situatie. Mi-au facut toaleta, m-au constatat (fara sa ma traumatizeze cumva), mi-au facut o clisma si m-am pus pe treaba. La momentul constatarii initiale aveam dilatatie 2.
In coninuare deabia simteam contractiile, asa ca am inceput sa fac ture pe hol, la bratul sotului. Contractiile erau neregulate, cand dese cand rare, cand 20 sec, cand un minut. In cele din urma am inceput sa le si simt dar cu respiratii si miscari de bazin si tot ce mai buhisisem, mi se pareau rezonabile. Celalata fata intrase deja in panica, avea nevoie de oxigen, cerea anestezie sau cezariana, moment in care mi-am dat seama cat de important e sa fii relaxat. Doctorul se uita la mine multumit (cred ca nu ai in ficera zi pcienti zambitori!) “Tu esti ca o floare! Da’ sigur ai contractii?”. Deabia pe la 3:30 – 4 noaptea (deci la 2:30 – 3 ore de la debut) am inceput sa simt cu adevarat contractii dureroase, dar ma bucuram, pentru ca asta imi spunea ca ma apropii de moment. Asistentele erau foarte dragute si mamoase, sotul de mare ajutor, asa ca imi mai gaseam loc de un zambet intre. (Nu am avut nevoie de nici un calmant sau stimulant, nu a trebuit decat sa ma anestezieze jos, la epiziotomie.) Si nici una nici alta am incaput sa simt nevoia sa imping si dupa ce m-au intrebat in detaliu cum se simte etc m-au pus sa incep sa “exersez”. Moment oarecum jenant, pentru ca tot mai ramasese ceva dupa clisma si de’, eram pe pat! Dar ce sa spun, zau ca nu mi-a pasat! Au schimbat pe sub mine de fiecare data cand a fost nevoie si oricum nu am mai ramas mult pe pat. La ora 5 ma suiam pe “masa de tortura”. Nu imi venea sa cred ca atat de repede!
Expulzia a fost putin mai complicata. Contractiile mele erau in continuare cu hachite, unele din ele nu tineau suficient cat sa imping de 3 ori si imi pierdeam forta exact cand ar fi fost cat pe ce sa iasa. Sotul, doctorul, asistentele ma incurajau cat puteau, spuneau lucuri dragute si mobilizante dar degeaba. A trebuit sa ma taie destul de mult jos ca sa ajutam (ma rog, mie nu mi se pare mult, dar doctorul a spus ca e mai mult ca decat face el de obicei) si sa ma impinga pe burta iar dupa aproximativ 50 minute, adica la ora 6 dimineata … GATA!!! A iesit! Per total, nu a fost foarte greu. Mi-a pus-o pe micuta mea adorata pe burta unde a inceput sa oracaie si mi-am dat seama intr-o clipa ca e un copil frumos, chiar si in condtia aceea, cu toate alea pe ea. A avut scor 9, 3 kg 150, si 49 cm lungime.
Ce a mai fost dupa a fost mai plicitocos si dureros cand si cand: m-a curata bine pe interior ca sa nu ramana nici o ramasita, m-a cusut tacticos timp de 1 ora (!!!! Ei bine, la asta nu ma asteptam) iar eu nu mai aveam rabdare. Ma uitam pe geam cum se lumineaza, tot incercam sa mai schimb pozitia picioarelor pentru ca imi amortisera groaznic si intrebam din 5 in 5 minute cat mai dureaza.
Cand s-a terminat totul m-au dus in salonul alaturat unde trebuia sa stau treaza si sa ma masez pe burta timp de doua ore. Dificil dupa o noapte nedormita si multe alte prost dormite in urma, ce sa mai zici dupa o nastere. Colac peste pupaza a mai aparut si un medic cretin si mai sef care l-a dat pe sotul meu afara, de parca ce vazuse pana atunci era parfum si nu putea sa ma maseze acum …(urma sa nasca celalata pacienta cu el si a cosiderat ca sotul meu nu trebuie sa auda). Mi-a fost destul de greu sa raman singura in salon si sa ma masez pentru ca ma dureau tare mainile de la impins. A venit doctorul meu pana la urma si mi-a mai tinut de urat.
Cand sa ma dau jos ca sa ma mut in rezerva cu 2 paturi pa care am avut noroc sa o gasim libera, era sa lesin (proabil ca nu am fost prea departe, dupa cum au reactionat asistentele). Am mai ramas in pat si mi-a adus sotul ceva de papa, asa ca am reusit sa ajungem cu scaunul in salon fara sa mai facem fete si buze albe.
Ce sa mai zic, greul fiind trecut, restul nu mai merita asa mult povestit. Bineinteles ca doare cusatura (dar iata ca de astazi pot sta oarecum in fund fara colac si pana alatlaieri deabia daca suportam chiar si cu colac, ma durea oricum as fi stat), ca poti face febra de la san, ca stai cu groaza la momentul pipi si alte lucruri mai solide, dar si astea trec cu bine.
Eu m-am externat in 2 zile, sambata dimineata am nascut si luni la pranz am “evadat”, dar asta depinde mai mult de doctor si probabil si de cum te simti.
DECI…. Fetelor cu burtici care nasteti natural, nu va temeti pentru ca nu e asa rau. Va trebuie control, sa stiti cateva tehnici de respiratie si de miscare (sa nu cedati si sa stati doar in pat) si in primul rand bucurie … la capatul a DOAR cateva ore va veti intalni cu cea / cel pe care l-ati crescut cu rabdare (dar si probleme sau dureri, nu?) timp de 9 luni. Si oricum ar fi, nu e nimic care sa poata umbri aceasta bucurie si acest miracol.
Daniela (25+) si puiul Oana Maria (nascuta pe 2 septembrie 2003)
ALBUM 1 OANA MARIA + ALBUM 2 OANA MARIA
www.copilasi2006.3x.ro/" target="_blank">MAMICI DE IANUARIE/FEBRUARIE 2006
Giova spune:
Asa e Toanca ce probleme avem si noi.
Sa stii ca si eu, cand ma uit la burtoi, nu-mi mai place cum arat.si nu se vede ca am pus kg pe mine, dar burta asta ma dispera. si inca cat va mai creste!!! Ma gandesc cu groaza.
Si sufar mai mult cand vad cate haine mis to sunt in magazine si eu nu pot sa-mi iau. abia astept sa vina bebe si sa scap de burta.
Cand spalam vasele m-am taiat in cutitul de la robot, la degetul mic. m-a apucat disperarea cand am vazut ca nu se mai opreste sangele. Acum e pansat, dar cand ii pun alt plasture parca vad ca iar va curge.
poze
gio si bb Marco 29 +
dana_ene spune:
Ia uitati-va ce le scriam eu fetelor cand am reintrat pe forum:
SUNT SFATURI IMPORTANTE !
Sa va spun cate ceva despre fetita mea, mai intai.
Oana s-a nascut micuta, la 2,700 kg. Am fost foarte surprinsa, pentru ca eu ma ingrasasem foarte mult si aveam o burta uriasa, dar se pare ca am avut mult lichid. Ei, dar bine ca este ea sanatoasa, ca de crescut, avem noi grija ! Din fericire este foarte mancacioasa. O si alaptez la san, dar trebuie sa-i suplimentez cu lapte praf, caci nu-i ajunge. Am citit ca suntem destule mamici in situatia aceasta (laptele nu este suficient), asa ca ma simt mai putin frustrata. Tare mult mi-as fi dorit sa am suficient lapte pentru ea, dar...
Initial am avut probleme cu sfarcurile. Ma dureau cumplit atunci cand sugea. Mi-a dat si sangele de cateva ori, dar in timp, cu perseverenta, am scapat de probleme si acum o alaptez fara nici un fel de dureri.
Despre nasterea ei, am sa va spun cate ceva, incerc pe scurt !
In primul rand va reamintesc ca am avut problema cu concediul doctorului meu. El urma sa se intoarca pe 1 septembrie din concediu si, pe acea perioada am fost la control la un alt medic, cel cu care doctorul meu face echipa la operatii.
Mi-am dorit foarte mult sa nasc cu doctorul meu, asa ca am stat cuminte-cuminte in casa in speranta ca voi naste dupa ce i se termina concediul.
Pe 31 august seara m-am simtit foarte rau. Am incercat sa-l sun pe doctor pe mobil, dar mobilul era inchis. Am sunat la maternitate si am aflat ca, de fapt, medicul revenea la servici tocmai pe 2 septembrie, zi in care era si de garda !
Of !
Culmea este ca a trecut si ziua de 1 septembrie fara ca eu sa nasc, dar ma simteam din ce in ce mai rau. Pe 1 sept. seara incepusem deja sa pierd lichid, dar cate putin. Noaptea a trecut infiorator de greu, dar atunci cand s-a facut dimineata, cu toate ca ma simteam oribil, am fost fericita ! Urma sa nasc cu doctorul meu ! Am plecat de dimineata spre maternitate. Cand a aparut doctorul, m-a vazut si nu s-a mai ocupat de nimeni altcineva, m-a luat la control si a decretat: INTERNARE RAPIDA, FIINDCA NASTI ! Pana mi-au facut formele de internare, pana m-au pregatit, deja s-a pornit hemoragia, asa ca am intrat la operatie repede-repede. Intre timp aparusera si parintii mei, iar mama spune si acum ca mergeam zambind spre sala de operatie, de parca ma duceam la distractie, nu la taiere ! Pai, zambeam, ca stiam ca voi scapa de dureri !
Asa ca, la scurt timp s-a nascut Oana Maria, papusica mea !
Singura problema a fost ca mi s-a parut tare micuta, asa cum v-am spus, la 2,700 kg. Scorul Apgar a fost 9 si totul a fost foarte bine !
Acum suntem maricele, abia astept sa vad cat a mai crescut data viitoare cand vom merge la control !
Apropo de ceea ce se discuta la un moment dat, la noi sora de ocrotire vine acasa saptamanal.
Am un caiet unde notam si ea si eu diverse sfaturi, intrebari, statistici.
Avem multe din problemele bebelusilor vostri: colici, mucusori, sughit...
Cu colicii am folosit, initial, SAB SIMPLEX, dar nu a avut efect. Apoi doctorita mi-a recomandat BONNISAN-ul, si parerea mea este ca durerile s-au ameliorat simtitor. De la 2 ore de plans continuu, de ajungeam si eu sa plang de mila ei, sunt seri in care nu plangem deloc, sau reprize de 10-20 minute de plans si gata !
Atunci cand am sunat-o pe doctorita disperata de plansul ei, fiindca nu mai avea suflu sa respire si era atat de rosie si extenuata de plans, mi-a spus sa-i dau 3 picaturi de algocalmin, si asa s-a linistit ! Apoi am inceput sa folosim BONNISAN-ul si este ceva mai bine.
Cu mucusorii folosesc si eu serul fiziologic, dar pompita nu are eficienta, asa ca tot doctorita m-a invatat o alta metoda: dupa ce ii pun serul in nasuc (cam 3 sferturi dintr-o seringa - MULT, asadar !), o intorc cu capul in jos si mucisorii inmuiati curg efectiv, sau, daca tot mai sunt pe nasuc unii mai mari, ii provoc stranutul sau ii acopar consecutiv cate o nara si din fonfanitul ei, trag cu batista mucul rebel atunci cand ea reuseste sa-l impinga cu rasuflarea pana spre exterior (ea fiind cu capul in jos in tot acest timp). Bineinteles ca toate aceste manevre o enerveaza teribil, asa ca plangem in tot acest timp ! Dar, macar functioneaza !
Cu sughitul mi s-a recomandat cate 1-2 picaturi de lamaie si a functionat de fiecare data, dar mi s-a constipat, asa ca am renuntat la metoda asta si, pur si simplu ii dau putin ceiut, sau, daca nu merge, astept sa-i treaca de la sine.
Am o metoda foarte buna pentru ragait, fiindca Oana avea probleme. Adica, nu prea reuseam sa o fac sa ragaie numai daca o tineam in pozitie verticala si o bateam pe spate. Ragaia, dar nu suficient si nu intotdeauna, asa ca fie mai regurgita ceva laptic si apoi o apuca sughitul, fie aerul ii provoca dureri de burtica. Acum, metoda mea are efect foarte bun in majoritatea cazurilor. Iat-o: dupa ce a mancat, o asez pe burtica 10-20 de secunde, apoi o ridic in pozitie verticala. Dupa scurt timp ragaie asa de puternic ca ne speriem amandoua !
O alta bucurie a fost acceptarea lui Suzy ! Asta nu s-a intamplat de la bun-inceput, ci abia dupa cateva zile. Initial o scuipa cu putere si se si stramba, de parca-mi spunea: "Ce-mi dai porcaria asta !" Acum, atunci cand este agitata ii dau pe la buzite cu Suzy si alearga cu gurita dupa ea. Asa se mai linisteste !
In rest, mai putine probleme. Imi plange si mie atunci cand o imbrac si o dezbrac, dar cred ca este destul de normal, la cat de multe rasuciri si miscari o oblig sa faca fara ca ea sa le doresca (cred ca va fi voluntara, nu gluma, nu ?).
De dormit, din fericire doarme noaptea, si eu alaturi de ea. Nu se trezeste decat in jurul ore 2-3, papa biberonul rapid, apoi face nani pana dimineata ! Sa dea Domnul s-o tina tot asa !
Daniela (25+) si puiul Oana Maria (nascuta pe 2 septembrie 2003)
ALBUM 1 OANA MARIA + ALBUM 2 OANA MARIA
www.copilasi2006.3x.ro/" target="_blank">MAMICI DE IANUARIE/FEBRUARIE 2006
Giova spune:
Va astept la un nou cap. www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=60916" target="_blank"> aici poze
gio si bb Marco 29 +