Ajutati-ma cu sfaturi!

Printre lacrimi va scriu, pentru ca sufar foarte mult si imi doresc din tot sufletul sa fie totul bine. Ma bucuram zilele trecute ca m-am maritat, ca am cunoscut persoana potrivita cu care vreau sa am copii, ca sunt extrem de fericita. E ceva, un lucru dureros de care tot incercam sa fac abstractie, in speranta ca se va rezolva de la sine. Rezolvarea insa intarzie sa apara....si simt ca e din ce in ce mai rau. Nu stiu cate dintre voi se confrunta sau s-au confruntat cu asa ceva. Am impresia totusi, ca e o situatie des intalnita.
De cand m-am maritat nu ma mai inteleg cu mama. N-am avut niciodata o relatie super, pentru ca suntem firi diferite, insa niciodata nu s-a purtat asa cu mine. Ea e o persoana foarte dificila, tatal meu i-a indeplinit intotdeauna toate dorintele, i-a facut toate poftele, desi, dupa parerea mea, poate nu mereu a meritat. Inainte sa ma casatoresc am avut un prieten care s-a apropiat f mult de ai mei. Pe mama o striga chiar "mami" si ea era foarte incantata. Precizez insa ca daca ramaneam cu el, acum nu mai eram in tara, deci eram departe de ai mei. Ne-am despartit si am cunoscut pe altcineva, cu care m-am si casatorit In loc sa se bucure ca am ramas aproape de ei, ea imi face zile fripte. Sotul meu nu e atat de apropiat de mama lui, deci nici cu mama mea nu are o legatura prea stransa. Se poarta frumos cu ea, dar nu e asa "iubitor" cu i-ar fi placut ei. Chiar azi am avut un show cu ea si zis ca "nu este ginerele pe care si l-ar fi dorit". I-am retezat-o din prima si i-am raspuns ca nu ma intereseaza ce si-a dorit ea, ca eu am ales pe cine am crezut eu de cuviinta si el este cel pe care il iubesc. A continuat apoi sa ma intrebe ca de ce nu ma mai duc pe acolo in fiecare zi, ca de ce cand ne cheama la un gratar nu ne ducem...ca de ce nu ii place lui sa stea la ai mei...si multe alte reprosuri.
Precizez ca noi stam singuri in oras iar ei stau la casa la 7 km de oras. Ai mei vin seara acasa dupa ora 7, deci eu nu pot sa ma duc la ei, pentru ca la acea ora ajunge si sotul meu de la serviciu. Eu ma duc in fecare week-end macar pentru 2-3 ore, de cele mai multe ori vine si sotul, mancam impreuna, discutam... Dar ea nu este multumita. Ar vrea sa stam de dimineata pana seara.
Nu pot sa o inteleg. Stiu ca ii e greu ca am plecat de acasa (ar trebui sa fie obisnuita, ca fratele meu sta de 7 ani in Bucuresti si eu am stat 4 in timpul facultatii, timp in care s-au descurcat singuri), dar nu pot sa inteleg de ce nu se poate obisnui cu gandul ca m-am casatorit, ca am familia mea. Nunta am facut-o acum 3 luni, insa ne-am mutat impreuna de 6. Am incercat sa-i explic, nu pot s-o fac sa inteleaga. Cateodata cred ca nu-i convine nimic pe lumea asta, nu poate sa ia oamenii asa cum sunt, vrea ea sa ii faca toti pe plac. De ce nu poate sa fie fericita pentru mine. De ce nu "vede" ca mie imi e bine, ca sotul meu e un om deosebit, ca ma iubeste, ca ne intelegem excelent, ca suntem facuti unul pentru celalalt?! In loc sa fie multumita ea imi baga zazanie in casnicie si ma face sa ma iau si eu de orice "greseala" a sotului, oricat de mica. Mi-e foarte frica sa nu ma faca sa incep si eu sa-i critic orice miscare.

Cum o fac sa inteleaga??? Ajutati-ma va rog!


PS: Iertati-ma daca nu am fost prea coerenta, dar tocmai am avut o discutie aprinsa si nu ma simt prea bine...
Ioana

Ramba spune:

Nu o mai baga si tu atata in seama, cu timpul se va obisnui. Daca i-a placut mai mult de ex-ul e firesc sa-l priveasca pe sotul tau cu ochi critici, dar cu timpul se va obisnui.

deliak spune:

Il iubesti pe sotul tau ? Daca voi va iubiti ,iar casnicia voastra merge bine,mama ta nu are decat sa se supere. Sotul tau si viitorii vostri copii sunt de acum,familia ta si tu alaturi de ei iti traiesti viata,asa ca nu te mai gandi ca mamei tale nu-i place ginerele,incearca sa-ti traiesti viata cat mai frumos si sa fii cat mai fericita alaturi de sotul tau si ai sa vezi ca in timp o sa se mai moaie si mama ta si o sa-l accepte.

Sper ca nu am fost prea dura,dar eu asa as face. Succes!!

Iubika spune:

Mama ta e cumva in zodia Scorpionului? Ca seamana cu potentiala mea soacra

Lasand gluma la o parte, si eu sunt de parere ca pana la urma familia ta este acum sotul tau si important este sa ai o viata armonioasa cu el. Cu timpul se vor "inmuia" si parintii. Cand o sa apara nepotii, o sa uite de toate rautatile....

Sa fii tare si sa`ti tii aproape juamtatea!

If you love something let it go. If it comes back to you it`s yours. If it doesn`t, it never was

danna2002 spune:

mai devreme sau mai tarziu totzi o sa fim pusi sa alegem intre parintzi si SOTZ/sotzie, SI firesc judecand..trebuie sa alegem..sau sa tragem pentru familia noastra, asta nu inseamna ca trebuie sa intoarcem spatele parintzilor, ci doar sa stabilim in mod clar si coerent ca acum noi ca tineri traim alta etapa, ca noi ne am ales un destin..si am facut o responsabil.

Etapa "mami" a trecut..iar acum...poate..ar trebui mami a ta sa se gandeasca mai mult la etapa "buni" si sa nu tzi mai sape relatzia cu sotzul tau.

ca nu si a dorit acel ginere..? pana la urma nu traieste mama ta cu el..

inclin sa cred ca si tu ai fost destul de atasata, mai ales ca ai scris ca ai renuntzat la o relatzie pentru ca sa ramai cu ai tai, adica in RO, probabil ca parintzii tai au aflat ca atasamentul fatza de ei te a facut sa rupi acea relatzie si au ramas cu ideea ca EI..itzi conduc deciziile <unele din ele>.

ankalaura spune:

Eu am fost exact in situatia ta. EXACT, aproape in toate detaliile, si cu prietenul care acum e prin tarile calde, si cu firea dificila a mamei, numai ca distanta e mai mare de 7 km.
Bucura-te in continuare ca ai cunoscut persoana potrivita, si nu lasa toanele mamei tale sa intre inte voi. Ii vor trece, iti spun eu sigur.
Cand l-am cunoscut pe sotul meu si am fost cu el acasa.... Nu iti pot povesti! Nu a facut scandal, dar tacit, prin gesturi, prin priviri, m-a facut sa inteleg ca nu il place, ca nu este" ceea ce isi odorea ea pentru mine", samd... Chestia asta a durat mai mult de 2 ani. Cand am nascut, mama a stat la noi vreo 7 luni, ca eu a trebuit sa reincep serviciul si nu aveam cu cine lasa copilul. Am reinceput serviciul cand fetita mea avea 6 saptamani. In tot timpul cat a stat la noi, nu i s-a adresat sotului meu pe nume decat in situatii exceptionale. Punea masa, ma chema numai pe mine. Vroia ca el sa duca gunoil, imi spunea mie sa ii zic. Nu facea tam tam, nu facea mutre, doar ca il ignora complet, ca si cand nu exista. Si nu rata nici o ocazie sa ma intrebe ce am gasit la el.
In rest, intreaga mea familie il aprecia si ma felicitau toti de fiecare data ca am avut parte de un sot atat de bun. Bunica mea Dumnezeu sa o ierte era topita dupa el.
Mama ta nu iti vrea raul. Probabil este o femeie obisnuita sa dicteze, sa ia decizii... Ii este greu sa inteleaga ca tu deja trebuie sa alegi singura pentru tine. Daca sotul tau chiar este un om bun cum sunt sigura ca este, fii sigura ca ea vede.
Nu mai discutati despre el, discutati despre flori, calatorii, copii, catei. Daca parintii tai isi doresc atat de mult sa va aiba langa ei, incercati sa ii vizitati AMANDOI mai des. Poate sotul tau va incerca sa fie putin mai apropiat. Sunt sigura ca mama ta va aprecia daca i-ar face un cadou simbolic, spontan - de exemplu mama mea ar cadea pe spate la un ghiveci cu flori frumoase.
Acum, depinde si ce ar fi vrut ea de la ginerele "dorit": sa fie mai inalt, mai scund, mai scolit, mai blond?
Probabil ca lucrurile se vor schimba foarte mult cand va aparea un copil. La mine s-au schimbat. Mama nu a fost indiferenta cand a vazut cat de mult se ocupa sotul meu de copil, cat de mult ma ajuta, cat de mult il iubeste copilul, si cat de fericiti suntem.
Pana atunci, nu mai incerca sa o convingi, ca veti sfarsi mereu prin a va certa. Bucura-te ca nu s-a impotrivit casatoriei... Putea sa nu se prezinte la nunta! Acuma, eu nu cunosc multe detalii, dar cred ca a fost la nunta mama ta, nu?
Nu te lasa influentata de ce iti spune ea, nu lasa toanele ei sa clatine sentimentele voastre. Ii vor trece.

Anca si papusica Eliza (26.august.03)
Eliza mica, Eliza mijlocie, Eliza mai mare

Principesa spune:

Ioana, desi ne dorim atat de mult sa ii schimbam pe altii, tot ce putem face este sa ne schimbam pe noi sa ne fie ma bine cu ceilalti
Tu ai niste nevoi fata de mama ta pe care ea nu ti le poate satisface. Si nu va intelege lucrul asta pentru ca si ea se simte frustrata ca nu ii satisfaci tu nevoile ei.

Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

Principesa spune:

Ioana, sugestia mea este sa iti centrezi atentia asupra ta si asupra modului in care iti poti imbunatati tu starea interioara desi mediul exterior nu se schimba. Poate se va schimba dar nu cand doresti si cum doresti tu. Dar intelegandu-te mai bine iti poti schimba perspectiva. Accept-o pe mama ta asa cum este. Fiecare dintre voi va respingeti una pe alta si reactionati la respingere.
La ce ti-ar folosi daca s-ar schimba si te-ar intelege? Ce nu poti sa faci pentru ca nu te intelege ea?
Daca vei incerca sa raspunzi la aceste intrebari vom vedea in functie de raspunsuri, cum sa te simti mai confortabil in situatie.
Este intemeiata teama ta de a deveni ca ea. Se poate intampla daca nu remediezi lucrurile in interiorul tau, cu tine

Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

numeioana spune:

Principesa, sunt multe lucruri pe care nu le pot face dar si multe pe care n-ar trebui sa le fac din cauza comportamentului mamei mele. Spre exemplu nu-mi pot organiza timpul liber asa cum doresc (sa plec la munte, de exemplu), pentru ca ea se supara ca nu ne ducem la ea. Daca ma duc o fuga pana la cumnata mea, care sta la socrii mei si ea ma suna in timpul ala si afla unde sunt iese scandal. Cica acolo ma duc mai des, ca ma inteleg mai bine cu soacra mea deat cu ea...si tot asa, o idee absolut gresita. In ultimul rand am mintit-o, ceea ce ma face sa ma simt execrabil, tocmai ca sa nu se mai supera. Asta ma doare enorm. Si sambata si duminica ma suna dimineata imediat ce ma trezesc sa ne invite la masa, si, desi avem alte planuri, nu pot sa ii spun nu, ca sa nu se supere. Din cauza asta mai ies discutii si cu sotul...Ea probabil nu realizeaza sau nu vrea sa realizeze ce consecinte au intentiile ei bune. Stiu, repet, stiu ca imi vrea binele, stiu ca vrea sa ne aiba aproape, ca ii e dor de mine, dar eu vreau sa inteleaga ca am crescut. Acum decid singura ce fac si nu mai accept sa-mi faca ea programul sau sa dicteze in ceea ce priveste viata mea.
Acum imi dau seama ce greu e sa-ti lasi "puii" sa-si ia zborul... Totusi, fiecare si-a luat destinul in piept la o varsta...

Ioana

try spune:

Atunci spune-i direct ce ne spui noua aici. Spune-i ca a sosit timpul sa iti dedici timp familiei tale caci faca dedicatie si din partea ta, nu "creste" nimic in "gradina casei tale". Si indiferent de cat de fericita va fi pentru tine sau nu, tu vei continua sa it idedici de acum incolo mai mult timp si suflet familiei tale - adica tu si sotul tau. Asa e de preferat sa se obisnuiasca cu noua situatie si sa-t irespecte deciziile. Spune-i ca-i intelegi sentimentele si ca stii ca-ti vrea binele, dar viata ta nu se reduce la ei, vrei si tu sa gusti din plin din viata in doi si fara noduri in gat ca iar mamica s-a suparat.
Iar tu nu incearca sa nu-ti dirijezi nemultumirile si frustrarile catre sotul tau, el nu e vinovat pentru felul in care decurge relatia dintre tine si mama ta.

Alex - 5 Nov. 2004 ......... poze cu noi

Principesa spune:

Ioana, am inteles cam cum iti afecteaza comportamentul ei viata.
As vrea sa aflu acum mai mult despre emotiile tale. Cum te simti tu in aceasta relatie? Care sunt emotiile dominante?
Cat despre dificultatea ta de a spune nu, iti sugerez sa citesti la subiectul de asertivitate pe care il voi posta in curand

Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura