minciuni
Raspunsuri - Pagina 2
Dantje spune:
Eu am avut o colega care tot asa mintea,de si ea putea crede,dar stiti care-i culmea...era studenta la psihologie,asta apropo ca se poate rezolva la psiholog....oare...?si a treminat si facultatea...dar obiceiul nu si l-a schimbat...
Dantje & Martijn
Principesa spune:
Dariana, ce spui tu e corect din punct de vedere obiectiv, actual. Dar oamenii iau decizii ca cea pe care a luat-o el, in copilarie. Probabil datorita unui mediu deficient, sotul tau,copil fiind nu s-a simtit confirmat. Si acum adult fiind, copilul din el continua sa se simta lipsit de valoare, insignifiant, respins. Chiar daca convingerea lui e infirmata de succese in diferite domenii de viata.
Tu, cand vorbesti cu el, te raportezi la partea lui de adult si ii aduci argumente logice care insa nu ajung pana la partea lui de copil.
Fiecare om are in el si o parte de adult si una de copil . Echilibrul e dat de o buna integrare si relationare a acestor parti in interiorul unei persoane.
Probabil ca la sotul tau partea de adult e rupta de cea de copil. Copilul din el e speriat si se simte singur in fata unei lumi ostile careia asa simte ca ii poate face fata doar aratandu-se altfel decat cum este.
In timp asta poate avea si consecinte psihopatologice.
Un om care functioneaza in maniera in care functioneaza sotul tau, este un om care sufera. Dar el isi poate reprima suferinta pana la a nu fi constient de ea.
Pentru a accepta ca e ceva in neregula la el cred ca are nevoie de foarte multa intelegere si suportivitate. Pentru ca probabil critica l-a facut sa se indeparteze asa de mult de eul lui real si autentic.
Dar mai este varianta in care sa ii spui ca pentru tine este o problema comportamentul lui de "inflori" realitate si sa ii spui cum te afecteaza pe tine si implicit relatia voastra. Si daca nu isi asuma aceasta problema la el, poate si-o va asuma si accepta ca fiind a voastra. Poate asa ii este mai simplu mai ales daca il vei asigura de suportul tau. Pentru se decide sa schimbe ceva este necesar ca efectele negative ale comportamentului sau sa fie mai mari decat beneficiile obtinute.
Vreau sa te previn insa asupra faptului ca acceptarea nu este decat inceputul unui demers sustinut, dpdv afectiv, de restructurare.
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura