Complexul Parintelui Singur ?!?
Raspunsuri - Pagina 3
Freia spune:
Marius nu e un tatic singur. are 3 fete frumoase (1 e sotia 
)
Freia si 
Alexa
marius spune:
Freia:
pisik 4ever:
Un exercitiu mental:
Schimba mama cu tata din expunerea ta si spune-mi parerea in acest caz.
Marius Pernes
home page - www.marius.rdsor.ro
pisik 4ever spune:
pai e f simplu, marius. Se cheama familie monoparentala si nu familie-doar-cu-mama sau doar-cu-tata. Am un prieten f bun crescut doar de tatal lui. Asa cum eu am fost crescuta de mama, el a fost crescut de tata. Exista si familii care se recompun, si avem mamici/tatici adoptivi. Eu am spus intotdeauna: tata nu e ala de te face, ci ala de te creste. La fel de valabil si in cazul mamei, diferenta e ca asta se intampla mult mai rar, atata tot.
Tu pari f convins ca un copil care este crescut de un singur parinte il cauta invariabil pe celalalt cand se face mare. De ce l-ar cauta?
You're unique. Just like anyone else.
... si bursuca 08.05.05
brendamitran spune:
Mai are importanta daca il cauta sau nu?
Oricum copilaria i-a fost marcata intr-un fel sau altul
BRENDA
"Sint frunze care nu cad si clipe care nu se uita"
http://community.webshots.com/user/brendamitran
pisik 4ever spune:
atata timp cat nu traim intr-un clopot de sticla, copilaria este marcata de tot felul de evenimente. este o greseala sa proiectam suferinta noastra asupra copilului sau copiilor. un copil se adapteaza. mai mult sufera un parinte care este singur pentru ca e singur decat un copil cu un singur parinte. mult mai mult sunt afectati copii a caror mame spun ca raman cu tatii doar "ca sa nu creasca copilu' fara tata".
You're unique. Just like anyone else.... si bursuca 08.05.05
misuv spune:
e adevarat ca sunt cam noua pe aici,dar vad ca sunteti toti dispusi sa filozofati si mult mai putin predispusi spre pragmatism.help,sunt de doua zile mamica singura si tare nu stiu cum o sa ma descurc.prin ce metoda te poti intari si cum scapi de senzatia ca toti se uita la tine si stiu k esti singura?mentionez k e doar o situatie oarecum temporara intrucat tatal e plecat doar in voiaj.o sa se intoarca,o sa plece iar si tot asa.in general raman singura si sunt tare complexata pe tema asta.cum fac sa nu il fac pe pitic sa simta la fel?
mihaela12 spune:
In primul rand as vrea sa va multumesc tuturor pentru parerile si sfaturile voastre. Imi pare rau ca atat timp nu am putut fi activa pe acest forum, mai ales dupa ce am scandalizat opinia publica, cred ca cei care care se ocupa singuri de copiii lor ma vor intelege.Marius este adevarat ca am deschis acest topic incercand sa gasesc o solutie la situatia cu care ma confrunt. Nu am inteles foarte bine opinia ta.Eu consider ca ii pot oferi copilului meu o existenta echilibrata chiar si in absenta tatalui.Nu vreau sa fiu eu prima care sa il privesc ca si cum ar fi altfel.Daca o va face societatea, asta e, voi lupta cu chestia asta. Nu ma consider vinovata si nici inferioara pentru ca am fost parasita si tratata rau de catre sotul meu.Eu cred ca m-am comportat corect, si daca el a gasit ca alte femei sunt mai atragatoare, nu cred ca este o vina a mea.Si nu vad ce rost are cautarea vinovatilor.Sigur ca nu este nici vina lui ca nu ma mai place.Ce nu-mi convine e ca nu-si asuma responsabilitati in privinta copilului, care este efectiv doar in grija mea.Dar sa sufere cel mic din cauza asta, mi se pare strigator la cer!In mod sigur exista solutii pentru a evita si a minimaliza o astfel de suferinta.Felicitari Pisik pentru realizarile tale, si pentru felul tau echilibrat!Mesajele tale ma fac sa privesc viitorul cu mai mult optimism!Inca odata multumesc tuturor celor care si-au spus parerea in legatura cu acest subiect.
mihaela12 spune:
Marius, am recitit mesajul tau. Chiar ca nu inteleg nimic.Dupa parerea ta ce ar trebui sa fac? Sa fac ca in povestea cu drobul de sare, sa plang de dimineata pana seara vai ce-o sa se faca puiul meu fara tata?vai ce vinovati suntem?vai ce-o sa spuna lumea?Vai, oare la ce m-am gandit cand am conceput copilul?(
.Chiar nu stiu ce ar trebui sa inteleg din mesajul tau.Poate ca ar trebui sa inteleg ca tu esti un tip super-realizat care a stiut la ce sa se gandeasca atunci cand si-a conceput copiii:) si pentru care cei care au avut esecuri sunt un fel de nimeni ce trebuie exclusi cu tot cu familiile lor. Eu stiu un singur lucru : chiar daca ma voi desparti voi face in asa fel incat puiul meu sa nu sufere de lipsa nimanui.
Mirunaa spune:
Mihaela, imi place cum gandesti.Iti doresc sa realizezi tot ceea ce-ti propui!!!
Toate cele bune!
miria_cristina spune:
MIHAELA - E foarte bine sa gandesti asa! Dar este un exercitiu de supravietuire pentru tine.
Copilul va realiza mai devreme sau mai tarziu absenta celuilalt parinte, indiferent care este el. Si asta nu pentru ca tu nu te implici suficient, ci pentru ca sta in firea lucrurilor sa existe doi parteneri in cresterea, educarea si maturizarea unui copil.
Stiu copii, care desi crescusera fara tata de la varste foarte mici erau niste "viteji"! Nu-i interesa nici gura lumii, nici observatiile rautacioase ale copiilor, ba din contra, gasisera o metoda de-a se mandri cu faptul ca ei nu au decat mama.
Dar cand au devenit adolescenti a inceput sa se faca simtita lipsa lui. In cazul fetei, pe care o stiu, aceasta a intrat in conflict cu un baiat, care a amenintat-o si care stia ca nu poate fi aparata de un barbat, nici macar frate. Iar baiatul pe care il cunosc in aceeasi situatie a inceput sa fie mai putin deschis cu mama din "decenta" , zicea el, pentru ca nu vroia sa discute probleme barbatesti cu ea.
Si chiar daca nu se ajunge aici si tot, ca viitori adulti, vor avea un handicap, dar pe care daca sunt educati corespunzator si au ADN- ul bun il pot controla.
Nu cred ca este ceva ce poti controla tu, oricat ti-ai dori, spre binele copilului!
Este acelasi lucru cu trauma pe care o sufera copilul, daca ar trai cu ambii parinti, dar sa asiste la injurii, la batai sau mai stiu eu ce alte grozavii. Si intr-un caz si in altul, copilul va fi marcat.
Cand relatia dintre doi adulti se deterioreaza intr-atat incat nu poate sa mai existe liniste, atunci trebuie sa te gandesti la cei mai bine pentru copil si la ce-l va face sa sufere cel mai putin.
In concluzie, n-ai de ce sa te invinovatesti sau sa te incarci cu obligatii mai mari decat le poti duce, ci sa fii exact ceea ce esti pentru el, adica mama lui. Este suficient sa-l faci sa inteleaga ca ai ales ce este mai bine si ca ai facut tot ce-ai crezut tu ca-i va face copilaria fericita. Nu incerca sa-i fii si mama si tata, cum vor toti. O data ca nu vei reusi si in al doilea rand ca poti sa-l indepartezi.
O mama nu poate fi inlocuita de nimeni!
Cristina si D
amiana (5 nov 2004) http://photos.yahoo.com/miria_cristina
"Treci din lumina in umbra pentru a face loc altora."