Cum il fac sa vorbeasca???

Cum il fac sa vorbeasca??? | Autor: Nadia1976

Link direct la acest mesaj

Fetelor, am si eu o problema si sper sa aveti voi cateva sugestii; problema e ca de cate ori avem vreo contradictie, sau ne mai certam, el nu spune nimic... dar chiar nimic!!! Nici un cuvant!!! Il vad de multe ori ca e pe punctul de a spune ce gandeste, apoi se razgandeste si e tacut! Si pe mine ma enerveaza la culme; i-am spus si lui, nu o data, ca asa nu ma ajuta sa ma calmez, ba dimpotriva, sincer! simt ca explodez de nervi. Nu stiu cum sa-l fac sa inteleaga ca ma enerveaza de mor sa "ma cert singura" si nu ptr. ca as simti ca ma ignora, ci ptr. ca intr-adevar vreau si am nevoie sa stiu cum vede el lucrurile sau situatia... in 3 ani, l-am implorat, l-am rugat, am tipat, am vorbit calm cu el sa-l fac sa priceapa, si degeaba... Apoi, dupa ce eu imi ies din minti de nervi, mai ales ca el nu vorbeste, singurul lucru ce spune e "Honey, I'm so sorry." Si daca discutia incepe de la ceva chiar marunt, in final (ptr. ca el nu vorbeste si ma enervez pe minut ce trece), in final, deci, ajung sa-mi urlu plamanii afara, ca nu ma pot opri... Cand il vad ca nu scoate un cuvant; cred ca si mut daca ar fi, ar lua o hartie si creion si tot m-ar informa despre ce gandeste, dar el, nu! Doamne fereste.
As aprecia daca ati avea sugestii despre cum sa-l fac sa inteleaga ca pe mine tacerea lui ma innebuneste!!! Si, mai ales, sa-l fac sa vorbeasca...
Acum, sa nu ma intelegeti gresit, e un om extraordinar, deosebit, bun si intelegator, certurile noastre, TOATE!, incep de la lucruri marunte si iau proportii datorita tacerii lui. NU, nu astept sa-mi dea dreptate daca-i spun ceva ce nu-mi place, pur si simplu vreau sa-mi spuna ce gandeste sau ce simte despre o situatie data la un moment dat!!!
VA multumesc mult!


http://community.webshots.com/user/nadia1412

Ne nastem goi, uzi si flaminzi. De abia dupa aceea lucrurile se inrautatessc.

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Lona spune:

Facem un club?
Noi (adica eu) avem aceeasi problema. De 12 ani!!! Intre timp am renuntat sa ma mai agit, sa tip, sa ma enervez, pentru ca este inutil. Cea ma omoara acum este ca si fiul nostru e pe drumul cel bun. Vorbeste, de altfel, ca o moara stricata, dar cand nu vrea el sa comunice pe vreun subiect, a mutit brusc! De exemplu, la intrebarea "si ce-ai facut azi la scoala?". Isi "recita" repede notele, temele, dupa care nimic din ce as mai vrea sa aflu "nu este problema mea, nu stiu".
Cam asta e, nu te-am ajutat, dar macar stii ca sunt si altii asa...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns casandra spune:

Probabil ca simte ca e inutil sa vorbeasca, presupunand ca nu l-ai intelege, ca tu vei continua sa o tii pe a ta. Poate stie ca tu gandesti altfel decat el, ca ai alt sistem de valori si ca, intr-un final, sunteti pe alte lungimi de unda.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns try spune:

Posibil sa se simta intimidat de felul tau vulcanic de a rezolva problema. Posibil sa se simta dominat de tine si sa nu aiba curajul sa te confrunte, cel putin nu in stilul in care ti-ai dori tu.
Cauta o alta metoda sa il faci sa-ti vorbeasca. Incearca sa-l abordezi cand nu estii nervoasa, fa-o cu calm si prietenie.
Cauta un alt mod de comunicare cu el (adica nu in mijlocul unor certuri). Trebuie sa fii pe aceeasi lungime de unda cu cineva ca sa ajungi sa-ti spui pasurile fara retinere si cu siguranta voi doi n usunteti tunned. Probabil felul tau de a comunica nu e caracteristic si sotului tau.
In unele cupluri asa se rezolva problemele: in momente de confruntari zgomotoase, dar cu siguranta sotul tau nu face parte din acestia. Asa ca intinde-i o mana de ajutor si schimba metoda.

Iar in privinta "lucrurilor marunte" de la care incep certurile, parerea mea e ca sunt doar aparente. In spate sunt alte probleme de fond, dar pe care tu nu le poti identifica sau poate ti-e greu sa le recunosti. Nu am crezut niciodata in certuri serioase pornite de la probleme marunte. Cel putin in cazul meu, intodeauna exista o alta problema de fond care mocnea undeva (nu neaparat evidenta) ori la mine, ori la el, si era de ajuns o banala contradictie sa starneasca o furtuna. Tind sa cred ca este valabil si pentru restul cuplurilor.

Alex - 5 Nov. 2004 ......... poze cu noi

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mamica dulce spune:

nadia..te inteleg atat de bine!eu sunt de 3 ani in situatia asta si nu mai suport.Acum suntem intr.-o faza din asta si imi caut bilet sa ma intorc in ro dar am paralizat cand am vazut preturile la tarom.

la fel ca la tine,toate certurile noastre pornesc de la nimicuri,si ajung ..urat de tot.La inceput am fost tot timpul prima care inghiteam ma duceam la el si il gadilam pana vorbea,acum nu mai pot,nu mai suport si nu mai am rabdare.Daca ma supara el nu-si cere niciodata scuze,niciodata sa vina sa spuna ca ii pare rau macar sau sa zica ok,te-am suparat macar.Chiar daca plang el ma lasa cica sa -mi revin,si in timpul asta eu fierb si-mi cloceste mintea numai tampenii.In nici un caz nu ajuta.Nici nu mai simt nevoia sa vorbesc cu el,acum suntem intr-o faza de asta de ieri,traim impreuna ignorandu-ne.

Si e trist ca azi implinim 3 ani de la casatorie,el nu a pomenit nimic si eu nu am nici o dorinta sa fac efortul sa fie macar o seara frumoasa ,daca toata ziua a fost asa urata.Azi am aflat si ca a murit bunicul meu...am aflat ca deja a fost inmormantarea.Nu l-am mai vazut de 2 ani.Nici pe mama n-am vazut-o decat 3 zile in 2 ani,pe sora mea de 12 ani de 2 ani,n-am fost la nuntile verilor mei,prietenii mei din copilarie.S-au adunat asa de multe dar ziua de azi a pus capac.
Sunt intr-o stare mizerabila...poate de asta am atatea ganduri negre,si sunt asa daramata.De obicei imi trece repede.

De obicei el incepe sa vorbeasca a doua zi sau üpestre cateva zile ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic si daca eu nu "percutez" imediat pentru ca inca ma doare ma acuza ca traiesc in trecut.trecutul de acum cateva zile sau de ieri. Si apoi se supara EL pe mine ca sunt suparata si mai vorbeste nimic si e o atmosfera infecta.Nu pot sa zic nimic,ce am pe suflet,nu pot sa-i spun ce ma doare,..rezultatul e ca eu traiesc in trecut!mor cand aud..nu mai am nici un sentiment,nici o dorinta sa ma duc spre el,nimic,e gol si toata relatia noastra atat de frumoasa se duce dracului din cauza unor certuri marunte..nascute de fapt din conceptii de viata total diferite.Si nu mai pot sa vorbesc cu drag,,nimic nimic,doar tac si fierb si mi se strange pielea pe mine cand il vad cum reactionmeaza.

Nu am sfaturi sa-ti dau pentru ca sunt in aceeasi problema,decat ca te inteleg si iti spun sincer ca atata timp cat realizeaza ca a gresit si isi cere scuze din inima nu are rost sa tii suparare.
Spre deosebire de al meu care se considera absolut nevinovat si eu sunt aia dusa,isterica,bolnava,exagerata etc.Am ajuns sa nu mai vorbim deloc nici in perioadele bune pentru ca nu mai am ce si imi storc creierii sa gasesc un subiect,altceva decat copilul.

si tot ce vreau e sa vorbeasca,chiar daca urla,dar sa spuna ceva,sa nu inceapa o fraza si sa nu o termine sau sa mormaie in barba,eu sa intreb ce a spus si el-nimic!-innebunesc! si o stie,i-am spus-o si frumos si altfel-degeaba, orice e preferabil acestor taceri interminabile si reci si tampite in care simt ca ma sufoc si ca nu mai rezist.

Ma gandesc foarte serios sa plec acasa...dar acolo ce fac?am terminat de 4 ani fac,cica sunt profesoara de geografie ,dar nu am deful dat,trebuie sa repet cursuri de pedagogie,ai mei stau la naiba intr-un orasel uitat de lume si ideea sa stau cu ai mei mai mult de o luna nu-mi surade..sunt extraordinari dar n-am mai stat cu ei de ..hat-haaat 7-8 ani.Altceva nu stiu sa fac si oricum am uitat 80% din ce-am invatat pt ca am venit aici la 2 saptamani dupa licenta si am facut un copil minunat cu care am trait intr-un sat uitat de lume.

TU ce simti?poti imbatrani cu el asa,cu meteahna asta sau nu?Eu simt tot mai des ca nu pot si nici alternative n-am.Si tot sper pentru ca totusi nu am ajuns in punctul in care sa nu-l mai vreau.
Doamne,asa simteam nevoia sa ma descarc..daca va spun de la ce a pornit ultima cearta o sa radeti..rad si eu ca nu-mi vine a crede..

Insula Mainau,Bodensee-Marc 2 ani jumate aprilie 2005
http://de.pg.photos.yahoo.com/ph/ancuta_hoppe/album?.dir=/8c1c

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mamica dulce spune:

cand am citit titlul subiectului m-a,m gandit ca te referi la un pui care nu vrea sa vorbeasca,ca am si eu unul acasa dar am vazut ca vorbesti despre consort si nici nu stiou cat de repede si corect am tastat,asa au iesit toate din mine si cenzurate totusi!
ata ete..show must go on.

Insula Mainau,Bodensee-Marc 2 ani jumate aprilie 2005
http://de.pg.photos.yahoo.com/ph/ancuta_hoppe/album?.dir=/8c1c

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Nadia1976 spune:

quote:
Originally posted by try
...Iar in privinta "lucrurilor marunte" de la care incep certurile, parerea mea e ca sunt doar aparente. In spate sunt alte probleme de fond, dar pe care tu nu le poti identifica sau poate ti-e greu sa le recunosti. Nu am crezut niciodata in certuri serioase pornite de la probleme marunte...
"Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic"
Alex - 5 Nov. 2004 ......... poze cu noi



TRY, scuza-ma, dar nu pot sa fiu de acord cu tine. La noi pornesc de la lucruri marunte si "cearta" se axeaza in jurul lor. Nu sunt probleme majore in relatie, ci "doar" ca pe mine ma innebuneste tacerea lui. Aseara, de ex., a venit acasa si l-am intrebat daca e ok sa merg azi sa cumpar podele laminate ptr. sufragerie (el lucreaza si sunt la reducere) si el a spus "Nu" si cand l-am intrebat "de ce"... ce raspuns crezi ca mi-a dat??? "Because I said so"... apoi l-am mai intrebat de cateva ori, argumentand ca vreau un raspuns acceptabil, ca sunt sotia si nu fiica lui, sa ma trateze ca pe un copil si, normal, tacere!!! Apoi dupa ce m-am enervat din cauza tacerii lui, nicidecum al refuzului de a cumpara podelele, imi spune dupa ce am tot bolborosit eu vreo juma de ora ca, de fapt, vroia sa-mi faca o surpriza si sa le cumpere el dupa servici azi... Dar oare de ce a trebuit sa taca juma de ora si sa vada cum ma enervez si apoi sa-mi spuna??? Dupa cum vezi, a fost un lucru marunt, a inceput de la o prostie, nu ne-am certat, m-am cam certat eu singura. Ai spus la inceputul mesajului ca poate se simte dominat... s-ar putea sa ai dreptate, mi-a spus el candva ca nu se poate certa cu mine, ca eu intotdeauna castig (!), ca intotdeauna am mai multe argumente. Eu NU CRED ca el n-ar putea sa aduca argumente sa-si sustina pct. de vedere ( e extrem de inteligent), cred ca pur si simplu, NU VREA!
Mamica dulce, imi pare sincer rau ce se intampla in relatia voastra; noi nu am ajuns chiar asa departe (cel putin nu inca si sper ca nu vom ajunge vreodata), al meu era la fel, nu isi cerea scuze, Doamne fereste! pana intr-o zi i-am spus, dupa ce m-a suparat: "Auzi, dar mama ta nu te-a invatat sa-ti ceri scuze cand grestesti?" Si de atunci stie ca daca greseste eu astept sa-si ceara scuze, la fel cum eu daca gresesc ii cer scuzele de rigoare. Imi pare tare rau de bunicul tau, Condoleante! Al meu bunic pe 1 Oct. au fost 3 ani de cand a murit, dar eu am pierdut-o pe bunica din Germania la inceputul anului si, desi m-a sunat sora mea cand s-a intamplat, nu ma puteam duce in Germania in 2 zile ptr. inmormantare; am pierdut-o pe mama tot asa: eu eram in Japonia cand s-a intamplat si la fel, desi m-au anuntat, nu m-am putut intoarce in Ro la timp; stiu ce simti si imi pare tare rau ca trebuie sa treci prin ce treci. Te pup dulce, si pe tine si pe bebe.

Am incercat si eu sa vorbesc cu el si nu la nervi, ci cand eram amandoi in buna dispozitie, si degeaba, pricepea el pe moment, dar cand era vorba sa reactioneze, uita tot ce am vorbit... Asa e el, nu am ce-i face, aseara i-am spus ca daca nu poate sa vb., sa i-a hartie si creion sau sa-mi trimita un e-mail si sa-mi spuna ce gandeste, ca eu m-am saturat sa tot ghicesc ce-i in mintea si sufletul lui; i s-a parut amuzant...
Va multumesc tuturor ptr. raspunsuri!

http://community.webshots.com/user/nadia1412

Ne nastem goi, uzi si flaminzi. De abia dupa aceea lucrurile se inrautatessc.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Nadia1976 spune:

quote:
Originally posted by Lona

Facem un club?




Sigur! Cum ii spunem? "Clubul Clestelui"???

http://community.webshots.com/user/nadia1412

Ne nastem goi, uzi si flaminzi. De abia dupa aceea lucrurile se inrautatessc.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns RaluD spune:

Va sfatuiesc sa nu uitati ca barbatii vin de pe Marte, iar femeile de pe Venus.
Invatati sa apasati butoanele corecte.

De ce avea Casanova atata succes la femei in sec XVIII? Pentru ca, spre deosebire de 99% dintre barbati care nu se chinuiau sa gaseasca drumul spre sufletul femeii, el a facut efortul de a o intelege DIN PUNCTUL EI DE VEDERE.

Nu spun ca voi nu faceti eforturi, dar le faceti din unghiul vostru.
Barbatii raspund la cu totul alte moduri de abordare decat femeile.
De exemplu, chestia cu podelele. "Nu vrei sa-mi spui de ce? Bine, nici o problema, ma duc si le cumpar chiar acum". Cauza, efect. Asta e modul masculin de a functiona.
Ei nu percuteaza la faze de genul: "Buhuhu, ma tratezi ca pe un copil, de ce nu vorbesti cu mine, nu-mi dai atentie, etc, etc", care noua ne vin atat de natural...

Hic, parerea mea.

Raluca, Emi bebelusa si bb2 din burtica

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns try spune:

Sa stii ca nu-i o idee rea chestia cu emailul. Unii oameni gasesc mai usor sa spuna ce au pe suflet indirect, cum ar fi prin email decat fatza in fatza. Si eu am facu tasta de cateva ori cand m-am certat cu sotul sau eram suparata pe el. Si am avut mai mult curaj sa astern in cuvinte, plus ca nu ma impingea nimen ide la spate si puteam sa-mi cantaresc fiecare cuvant. In vorbirea libera ai nevoie de fluiditate. Eu i nfatza anumitor persoane nu pot riposta pe loc, am nevoie de timp sa ma gandesc si apoi eventual sa replic, numai ca atunci cand sunt eu pregatita, se "fumeaza" de mult momentul.

Legat de chestia cu motivul certurilor, normal ca cearta izbucneste in jurul unui lucru marunt, dar ceea ce ne face sa devenim irascibili la un lucru marunt, ceea ce ne face sa dezvoltam aceasta cearta pornind de la un lucru banal este undeva ascuns mai dedesubt.
In ex. care mi l-ai dat tu cu podelele, el a fost cel care a complicat situatia si a intors o discutie banala intr-o cearta. Prin faptul ca ti-a raspuns "c-asa vreau io". E clar ca el avea o stare de iritare dinainte de a aduce tu discutia de podele. Poate si simplul fapt ca tu i-ai stricat (bine-nteles ca involuntar) lui surpriza l-a deranjat.
Avea si el de gand sa te de-a pe spate si tu te-ai gasit sa iti vina ideea sa cumperi laminat taman cand el planuia surpriza .
Eu zic sa te duci sa-i dai un pupic si sa-i spui ca apreciezi faptul ca a vrut sa-ti faca o supriza .
Concentreaza-te mai mult pe faptul ca a vrut sa-ti faca o surpriza decat pe faptul ca ti-a raspuns in doi peri. No ifemeile suntem mai sensibile la cuvinte, daca am reusi sa trecem un pic dincolo de ele, nu ne-am mai face atat sange rau.

Alex - 5 Nov. 2004 ......... poze cu noi

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Nadia1976 spune:

Try, da-mi voie sa ma explic: eu m-am enervat ptr. raspunsul lui; dar in momentul in care mi-a spus ca se voia a fi o surpriza, mi-a trecut imediat, m-am dus la el, l-am pupat si mi-am cerut scuze ca i-am ruinat surpriza... doar ptr. ca azi sa mai fac o boacana. A venit acasa fara podele si a zis ca nu aveau "cherry color", ca sa mi se potriveasca cu mobila, aveau doar culoare deschisa, la care eu, desteapta nevoie mare! spun: "trebuia sa iei si d-alea, ca se potrivesc cu cele din bucatarie si e ok...". Normal ca s-a uitat la mine urat, dupa care a zis: "Da' tu chiar nu ma poti lasa vreodata sa-ti fac o surpriza??? Le-am platit deja pe alea cherry si cand ajung la magazin, ma suna sa le iau"... si iar scuzele de rigoare din partea mea si promisiunea sa fiu surprinsa cand le aduce acasa... Pai eu de unde sa stiu, nu???!!!
Cand eu fac o tampenie, imi cer scuze, dar cand el greseste sau cand suntem amandoi vinovati, vreau, AM NEVOIE sa-mi spuna ce nu-i place. I-am spus la inceputul relatiei: "Te rog frumos, daca vreodata nu-ti va placea ceva ce eu fac, zic, port (haine, machiaj, parfum, orice) spune-mi, ca daca nu spui, eu nu stiu ca nu-ti place si o sa fac acelasi lucru pana intr-o zi o sa explodezi de frustrare." A fost de acord ca trebuie sa comunicam, mai ales cand vine vb. de lucruri din astea, ca sa ne ajutam unul pe celalat sa ne cunoastem reciproc; dar cand a venit vorba vreodata sa spuna... tacere! Imi spune dupa cine stie cat timp, ceva de genul: "Iti amintescti acum... mult timp... ai facut (zis, purtat) ceva ce nu mi-a placut." Dar asteapta luni de zile inainte de a-mi spune ce-l deranjeaza, timp in care poate mai repet acelasi lucru de cine stie cate ori.

http://community.webshots.com/user/nadia1412

Ne nastem goi, uzi si flaminzi. De abia dupa aceea lucrurile se inrautatessc.

Mergi la inceput