Cum stiu daca trebuie sa fac pasul...?

Cum stiu daca trebuie sa fac pasul...? | Autor: dora78

Link direct la acest mesaj

Imi este foarte greu sa scriu despre asta... de asta nu stiu cat de explicita voi fi din prima...
Ma cunosc cu sotul meu de 8 ani, suntem casatoriti de 6, avem o fetita de 5 ani... la prima vedere suntem o familie normala... insa EU nu mai am putere sa cedez mereu diferitelor pretentii ale sotului... Mereu gaseste pretexte sa-mi reproseze cate ceva... ba ca n-am facut destula mancare (dar eu arunc oale pe jumate pline, ca nu se mananca si se invechesc), ba ca nu-i "curatenie" in casa (da, nu e ca-n farmacie, dar nici nu e mizerie, chiar deloc)... Iar eu incerc sa "merg pe sarma" ca sa nu mai dau nastere la discutii.. si tot degeaba... Vine acasa, mananca si apoi e "bobsit, se tranteste la TV sau doarme... nici nu ne observa, pe mine sau pe cea mica... Eu sunt adult de-acum, gasesc forta sa ma "incontrez" cu el... dar nici fata nu-l mai sensibilizeaza... Il roaga cate ceva...mereu o refuza, mereu e obosit pt. ea, tipa la ea fara nici un motiv, ma rog, e copil, nu-i bibelou sa stea nemiscata, ca sa doarma el... sa aiba el liniste... nu iese o ora cu ea afara, mereu o bruscheaza... Ieri dupa-amiaza a fost la "bere" cu baietii... normal ca m-am suparat, s-a repetat faza de acum cateva zile, stie ca eu sunt in concediu, ca-l astept sa vina acasa, poate iesim impreuna pe o terasa, poate vreau si eu sa beau o bere... Cand s-a intors, l-am lasat cu fata in casa si am sters-o la o prietena... simteam ca-i dau cu ceva in cap daca nu plec... I-am zis si eu sec "ma duc la o bere... ai grija de Ami..." si am plecat. M-am intors dupa 3 ore jumate, iar el dormea (sforaia) lat pe canapea, in sufragerie, in casa era dezastru, fata era la WC singura, si mi-a zis aia mica ca n-a lasat-o tati la calculator (de ce n-o fi lasat-o, ca lui nu trebuia calc.?), ca n-a avut grija de ea, ca tati doarme de cand am plecat eu... am culcat fata, am mai stat pe net... imi venea sa-l ud cu o galeata de apa... asa. Pur si simplu. L-am lasat sa doarma in sufragerie, nici nu l-am invelit (nici el n-a avut grija de Ami). S-a mutat in pat asta noapte (il luase cu frig, pesemne), eu am plecat si am dormit in camera fetei... m-a sunat mai devreme sa vada ce fac... am pus-o pe Ami sa vorbeasca... in fine, sotul meu s-a transformat intr-un mare egoist... nu se vede decat pe el, in pretentiile pe care le emite nu urmareste decat sa-i fie lui bine, a devenit meschin... s-a schimbat radical. Situatia asta dureaza de vreo 2 ani... dar acum mi-a ajuns la os. Poate innebunesc eu, dar am impresia ca numai eu cedez de la mine in casnicia asta, numai eu fac compromisuri... dar nu e vorba numai de mine si de el, mai e si fata care il adora, il cauta, ii atrage atentia si se loveste de iceberg... Copilul asta ma vede mereu plangand, ne aude certandu-ne, ma intreaba de ce m-am certat cu tati, de ce plang... si am devenit si eu nervoasa, o mai reped si eu... vad ca nu e bine, dar cu sotul meu nu ma mai pot intelege... In viziunea lui, eu sunt cea nebuna, el e omul perfect... eu trebuie sa ma schimb, el n-are nimic de schimbat... Azi la telefon m-a intrebat daca-s suparata, si i-am zis ca sunt, ca a ajuns sa nu vina acasa ca se duce cu baietii la bere... si mi-a raspuns ca e normal asa cum face el...! Sa nu intelegeti gresit, nu e un betiv, nu e un obicei... dar de vreo 3 saptamani (de cand ni s-a stricat si masina...) ma scoate din minti cu chestia asta... Bine, problemele sunt vechi, asta cu faptul ca nu vine acasa ci ramane prin oras bleambura e doar un exempliu... ca daca ajunge la timp acasa, isi face programul de odihna si de reprosuri catre mine si Ami...

Si iata ca am inceput sa ma gandesc serios la despartire... i-am spus si lui, si mi-a ras in nas, cica am prea mult concediu si n-am ocupatie, imi zice mereu ca daca nu-mi convine, sa plec, ca n-am sa mai vad fata daca "fac" ceva...

Acum dati-va si voi cu parerea. Orice. Promit ca sunt atenta la tot ce scrieti. Am mare nevoie de comunicare... ca am sa ajung sa vorbesc singura pe strazi...


Dora, mami de Ami
I'm the best, so "beep" the rest!
Amelia mea

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns oana_s spune:

Dora, nu pot sa-ti dau un sfat sinici n-am dreptul, dar sunt alaturi de tine.
Faza cu "nu mai vezi fata", n-o inteleg...cum adica, ar putea sa ia el fetita? Cum si de ce?

Oana si Mara 11.08.2004
pozici

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns iarina spune:

Dora stai linistita ca fata nu ti-o poate lua....asa se cred unii destepti foc. Copilul se incredinteaza aproape intotdeauna mamei, iar daca te mai ameninta sa-i explici ca nici o instanta nu-i va da lui copilul astfel ca tu sa nu-l mai poti vedea. Ba in plus va fi obligat sa-i plateasca fetitei pensie alimentara. Daca te hotarasti pt. divort se face si partaj, iar daca ai contribuit si tu la cumpararea apartamentului va trebui sa il impartiti.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ELIZA MIRON spune:

Platesti-i si tu cu aceeasi moneda!
Nu-i convine mancarea?! nu mai gati!
Nu-i place cum faci menajul?! nu-l mai face ca nu se darama casa o saptamana- doua...
Ia-ti fata si pleaca la parintii tai sau la bunici, undeva la tara si lasa-l balta cateva zile sa-ti simta lipsa si sa vada cum e fara "menajera" care sa-l spele, sa-l calce, sa-i gateasca si sa-l astepte acasa cand vine de pe unde vine.Si cand pleci lasa-i frigiderul gol, cosul de rufe plin cu varf si cu praful nesters de-o saptamana sa faca si el ceva prin casa daca nu-i place-n cocina!Pe urma vezi tu daca este ceva de salvat sau nu.O hotarare de divort nu e chiar usor de luat, e mai bine sa incerci sa salvezi situatia daca mai exixta o sansa.
...parerea mea...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Edessa spune:

Te inteleg perfect si stiu -pe pielea mea- prin ce treci. Ii/ va trebuie o perioada in care sa judecati lucrurile la rece. Asa ca sfatul pe care ti l-a dat Eliza mi se pare bun. Incearca sa iti dai seama (in lipsa lui) daca iti lipseste cu adevarat sau imagineaza-ti cum ar fi viata cu el si fara el. Si atunci o sa iti clarifici mai bine sentimentele. Asa, in contextul in care zilnic apar tensiuni ( chiar si latente), e greu sa poti fi obiectiva; nu-ti poate sta mintea la asta.
Curaj mult si multa intelepciune iti doresc!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns dora78 spune:

Fetelor, multumesc pt. raspunsuri... Ieri dupa-amiaza ne-am certat iar. Rau de tot. L-am intrebat daca are pe cineva, si s-a enervat... el vrea "liniste", sa nu fie deranjat... A vrut, chipurile, sa iasa cu fata afara... nu l-am lasat, i-am spus ca nu e in stare, nu merita... am luat-o de mana si am plecat de nebune prin oras, pe la ai mei... M-as duce eu la tzara, dar de azi incep (pe hartie) serviciul... normal ca pana pe 12 sept, cand incepe gradinita, ma duc cu fata la serviciu... noroc ca n-am ce face la scoala si am director de treaba, ne lasa in plata Domnului pana incep cursurile... Ieri l-am intrebat si daca ar fi de acord sa ne despartim... se uita, pe langa mine, la Tv...i-am atras atentia ca l-am intrebat ceva foarte important, si mi-a zis ca pe el nu-l intereseaza divortul... off.. nimic nu-l intereseaza... am sa ma mut si eu cu fata in camera, cand vine el acasa am s-o iau si ies cu ea la joaca... venim seara la 10 acasa... sa nu ne mai vada...
I-am zis si ca nici o instanta judecatoreasca nu-i va da copilul, si mi-a zis ca nici eu nu-l voi primi, ca-s nebuna... Sunt atat de nervoasa, ca nici nu mai pot plange... Tare as vrea sa-mi gasesc linistea... el misca ceva prin casa numai cand are el chef, eu trebuie sa fiu la ordinele lui...
Cu casa e alte poveste... parintii lui au murit iar apart. a ramas al celor 4 frati... deci sotul meu avea un sfert, si, cu bani primiti de la parintii mei, le-am achitat si fratilor partile lor. In rest... ce e in casa e cumparat impreuna...
Eliza, nu prea am cum sa plec... parintii mei stau in oras, frati n-am, iar la tzara mi-e cam greu sa ajung fara masina... plus ca incep munca si trebuie macar sa trec zilnic pe la scoala, macar... stiu ca ideal ar fi nici sa nu-l vad in preajma mea, dar e imposibil. Iar mutatul la ai mei e EXCLUS. Ca sa nu mai mentionez ca ai mei locuiesc vis-a-vis de serviciul lui...
Va pup...

Dora, mami de Ami
I'm the best, so "beep" the rest!
Amelia mea

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns oana_s spune:

Dora, inseamna ca apartamentul este pe numele lui, inainte sa fiti casatoririti? Ai vreun act prin care sa demonstrezi ca TU ai platit partea fratilor?


Oana si Mara 11.08.2004
pozici

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns dora78 spune:

Apartamentul a fost achitat DUPA casatorie, insa n-am facut acte atunci ca banii cu care s-a achitat erau ai mei... n-am vrut sa-l jignesc... ar fi fost o dovada ca n-am incredere in el, ca am dubii in ceea ce priveste casnicia noastra, daca imi luam atunci masuri de siguranta... In fine, asa am considerat atunci. Ideea e ca eu vreau sa-mi salvez casnicia, nu-s "pornita" pe ideea divortului, insa nici nu pot sa o salvez de una singura, trebuie sa ma ajute si el...nu? Iar el nu vede nimic in neregula cu mariajul nostru, zice ca eu am probleme etc. Pt. el totul e perfect (normal, are "sclavul" perfect, pe care-l calca in picioare cand vrea el...), eu trebuie sa-mi revin... el n-are nimic de schimbat...

Dora, mami de Ami
I'm the best, so "beep" the rest!
Amelia mea

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns oana_s spune:

Dora, atunci incearca sfatul elizei, ignora-l, comporta-te rece, nu-l cicali absolut deloc, iesi cu fetita, asa cum ai zis, apoi studiaza reactiile. Daca se simte singur si va vrea in preajma lui, atunci o sa ia atitudine, o sa spuna ca il deranjeaza, dar daca nu, daca ii convine sa-l lasati in plata Domnului, atunci trebuie sa te gandesti bine daca merita sa salvezi asa o casnicie.

Multi pupici!

Oana si Mara 11.08.2004
pozici

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns dora78 spune:

Da, pai probabil ca va simti multa raceala de acum din partea mea... insa mi-e mila de micuta mea, ca tanjeste dupa el, ii sare in brate cand il vede... iar el ii da atentie fix 1 minut... dupa care vrea liniste! O sa aiba liniste... de n-o sa se sature!

Dora, mami de Ami
I'm the best, so "beep" the rest!
Amelia mea

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns laurajr spune:

dora, dora, saraca de tine ...poate el si-a dat seama ca e prea mult pt el o familie, copil, obligatii...barbatii sunt atat de infantili, de...
Incearca atunci cand vine acasa sa nu-i vorbesti deloc, nu-l baga in seama, daca-ti vorbeste nu-i raspunde si dupa o perioada intreba-l daca ea placut sa fie ignorat ?
Dar daca vrea sa iasa cu fetita nu-l mai opri, lasa-l sa vada ce important e timpul petrecut cu copilul .
Iti doresc sa va gasiti echilibrul .
Si calm, discuta cu el calma, daca vei fi nervoasa vei inrautati situatia: chiar daca apoi te duci si urli in perna, in fata lui abtine-te !

Scarlet O'Hara : Si maine mai este o zi !
Laura si shoricutzu' Otilia

Mergi la inceput