Teama de adoptie
Raspunsuri - Pagina 7
florypop spune:
Aissa
Ce frumos stii tu sa le spui. M-ai facut sa plang.
Pupici,
Flory si 
Andrei
M Oana spune:
Aissa, desigur ca suntem cu toate in aceeasi tabara si anume in tabara femeilor care vor sa adopte la un moment dat si a celor care au facut-o deja, iar aici fiecare si-a exprimat propriile temeri, pe care e normal sa le aiba fiecare. Eu, daca ai urmarit ceea ce am spus, nu ma tem absolut deloc sa adopt, chiar voi face acest lucru la momentul potrivit. Si admir din tot sufletul femeile care au facut acest pas.
In ceea ce priveste 'mecanismul adoptiei' nici o fata de aici nu a intrat in amanuntele acestui mecanism. Eu nu ma tem de acest mecanism sub nici o forma, ca sa ma dau pe mine exemplu, datorita meseriei mele (de avocat asa cum am tot spus si anterior).
Cuvintele 'saracii de ei, au nevoie de dragoste', iarasi nu a spus nimeni in cele 5 pagini care s-au scris aici.
In ceea ce priveste societatea imperfecta, aceasta este o realitate din care decurg numeroase temeri.... Cu totii traim in aceasta societate imperfecta.... din pacate....nu stiu exact cine a facut-o asa, dar asta e realitatea... In puterea noastra sta doar sa ne gasim echilibrul interior... si sa iubim neconditionat....
carmen e spune:
Eu una nici la un caine nu cred ca as putea spune il iau acasa ca mi este mila de el niciodata, dar la un copil, nu am auzit pe nimeni sa spuna asa ceva.
Chiar am pe cineva in familie care si-au adoptat nepoata, parasita de mama, ei avand peste 45 ani si 2 fete care acum au 26 si respectiv 30 de ani si la radul lor au copii. Fetita avea 6 luni, iar acum are 10 ani, dar niciodata nu i-am auzit sa spuna ne-a fost mila de ea si de accea am luat-o.
Nu pot sa cred ca cineva gandeste asa cand se vrea sa infieze un copil.
Eu cred ca imi este teama de adoptie poate si pentru ca mai am o posibiliate "donator", dar daca nici acesta nu imi va reusi poate va trebui sa imi adun fortele si sa imi inving acesta teama, dar nici o data nu imi va fi frica de ce va spune lumea, chiar nu ma va interesa.
aissa spune:
quote:
Originally posted by MadalinaM
NU am fost la orfelinat, dar daca m-as duce mi-ar fi intii MILA!
Voua nu v-a fost mila? i-ati iubit pur si simplu pe toti? si cum sa se transforme mila instantaneu in dragoste?
Deci de ce ii e mila? Ca "saracii au nevoie de dragoste" Nu scrie negru pe alb, se subintelege. Si daca vrei mai caut in forum o groaza de exemple, chiar ieri a postat la noi o fata care nu e maritata dar care vrea sa adopte un copil amarat. Ma enerveaza aceste ganduri nobile exprimate asa in public. Daca simti o si faci.
quote:
Originally posted by MadalinaM
te duci sa iti alegi un copil, altfel, DPC-ul ar veni acasa la tine si ti-ar aduce un bebelus spunind "ca urmare a cererii Dv, indeplinind conditiiile minime de virsta pe care le-ati impus acesta e copilul!"
Aici e o mare eroare, la asta ma refeream cand ziceam ca nu se cunoaste mecanismul. Am scris de fiecare data intre paranteze dar ai vrut citat din acest subiect si ti-am dat.
quote:
Originally posted by MadalinaM
nu ati auzit de cazuri in care copii, da, adoptati ca de ei vorbim acum, care isi bat parintii la batrinete?
Am auzit si multe cazuri de copii de doctori care se drogheaza, fura si isi bat sau chiar mai rau parintii. Copii naturali, ca de aia vorbesc acum.
Asa, si acum vreau sa imi cer scuze daca sunt dura, rea de gura cum vreti sa ziceti. Eu spun ce simt si vad ca si intre fetele care vor din suflet copii inca sunt prejudecati. Asa ca de aici "rautatea mea", Departe de mine gandul sa condamn pe cineva care nu vrea sa adopte. Am vrut doar sa explic anumite puncte din lista temerilor initiatoarei subiectului nu sa invrajbesc spiritele. Asa ca am spus ce aveam de spus si acum tac. Voi urmari subiectul dar ma voi abtine sa mai raspund.
Succes si va doresc sa aveti copiii pe care vi-i doriti!
Alexandra (30.09.2004)
MadalinaM spune:
Groaznic! Nu ma asteptam!
Nici nu am cuvinte sa comentez, nici nu merita sa mai argumentez de ce am deschis subiectul!
Fiecare va face la un moment dat cum ii e scris sa faca, si pentru asta nu trebuie nici sa i se ridice o statuie nici sa fie improscat cu noroi.
Si totusi, trebuie sa mai clarific inca o data, macar una din afirmatiile mele(ma doare gindul ca m-ati inteles gresit) fiindca vad ca va e atit de usor sa rastalmaciti cuvintele. Am zis ca, in primul rind mi-ar fi mila! Ce inseamna asta? Ca nu vreau sa iau un copil numai din mila, ca vreau sa fie totul suprem si legatura intre mine si acea fiinta sa fie fireasca si nu fiindca "saracii au nevoie de dragoste".
Nu sint meschina, nu scriu ceva si gindesc altceva, nu astept “anumite raspunsuri”, n-as boteza un copil numai “ca sa imi ierte Dumnezeu pacatele”, asa cum am mai auzit pe forum ca se practica, scris insa “e bine sa botezi un copil” sint cit se poate de corecta cu mine si cu cei din jur, dar daca pe site-ul asta tematic nu vorbesti “in ton” esti un paria.
Nu scriu pe forum numai de dragul de a scrie sau din plictiseala; am crezut ca voi putea discuta cu femei aflate in aceeasi situatie cu mine o problema, fiindca cineva “din afara” vede altfel lucrurile.
In we a stat la mine Mihaita, nepotelul meu, copilul sora-mi, intra in clasa a 2-a si e adoptat!
P.S.
Tremur la imaginea descrisa de Aissa: “mi-a dat-o prin burta altei femei” brrrr!
aissa spune:
quote:
Originally posted by MadalinaM
P.S.
Tremur la imaginea descrisa de Aissa: “mi-a dat-o prin burta altei femei” brrrr!
De ce???? Eu nu te-am inteles gresit, se poate ca voi pe mine sa ma intelgeti aiurea. Am zis ca nu mai scriu dar pe bune nu vreau sa ne certam aiurea, de fapt nici nu ne certam. Fiecare isi spune opinia...si apar divergente sigur. Eu nu am dat cu noroi. Da eu am scris faza cu botezul pentru ca asa mi-au spus si mie altii de la DPC. Si eu sufar,a sa cum am zis si acolo ca nu am avut posibilitatea de a o boteza noi.
Deci daca am citat din mesajul tau a fost pentru ca Oana spunea ca nu a vazut nicaieri in subiect tema mecanismului. Ti-am punctat tocmai pentru ca e gresit inteles ca iti vara cineva pe gat un copil. Daca citesti la noi (si vad ca o faci) stii ca sunt multe fete care nu gasesc copii si ar da orice sa vada 1-2. Daca simti mila..e inca devreme. Nu zic ca trebuie sa fii rece, dar nu MILA trebuie sa simti ci DRAGOSTE.
Dar continui sa ma intreb de ce te cutremuri la ce am zis eu? Ti-e si scarba? Asa e mecanismul. Una s-a culcat cu unul, din sperma lui si ovulul ei au rezultat niste copii. Poate erau beti si murdari. A facut un copil si l-a abandonat. Eu am luat-o pe Ale, alte fete au luat alti copii. Ii pupam, ii iubim si sunt ai nostri. DAR au crescut in burta altei femei. Inteleg ca nici faza cu mama purtatoare nu iti surade....
Alexandra (30.09.2004)
asi spune:
Aissa
Ai mare dreptate nu micutii au nevoie de dragoste ci noi avem mare nevoie de ei ca sa scapam de incrancenarea si prejudecatiel in care traim.
qsar spune:
Madalina,
Ca ti-e teama este de inteles. Si noua ne-a fost; unii au reusit sa-si invinga teama, altii nu (inca). Aissa (dioncolo de stilul ei cam... impetuos cateodata) a descris cat se poate de bine ce simt/gandesc/traiesc majoritatea parintilor adoptivi. Nu vad de ce te-ar supara sau ingrozi. Atata doar ca (speculez putin) poate ca tu asteptai incurajari, mangaieri, chestii de-astea. N-as vrea sa te ravasesc si mai mult dar chiar nu esti (inca) pregatita sa renunti la prejudecati, la "rutina" trista a tratamentelor, la gura lumii, la teoriile atot-puternicele gene, la mila... Imi cer inca odata iertare daca o sa va supar, dar atasamentul fata de un catelus ca exemplu de disponibilitate sufleteasca este pentru mine, mama adoptiva, pueril si... jignitor. Pe copilul meu l-am iubit din prima clipa, cu toata fiinta si suflarea mea; este coplesitor si minunat si nu poate fi comparat cu nimic. Va doresc din suflet tuturor sa simtiti asta.
Q
carmens spune:
Draga Madalina, atata vreme cat tu iti doresti un copil, dar acesta sa fie sange din sangele tau, si nu iti doresti un copil pe care doar sa-l iubesti si sa te rasplatasca cu frumosul cuvant MAMA, nu esti pregatita pentru adoptie.
Atata vreme cat aceste temeri persista in mintea si sufletul tau este mai bine sa uiti varianta adoptiei. Este poate dur ceea ce spun dar daca ai adopta un copil purtand aceste temeri in suflet l-ai transforma singura intr-o victima a societatii, a mentalitatii oamenilor. Sa trecem peste "nu ma vad in postura de a merge sa aleg un copil" pentru ca a explicat Aissa cum stau lucrurile si la fel cu " nu stiu ce fel au fost acei parinti " si sa ne gandim doar la fraza " nu as uita niciodata ca e infiat si am impresia ca nu m-as purta natural-firesc, ar fi totul ca o datorie/responsabilitate asumata ". Daca tu ca mama adoptiva nu poti trece peste asta, daca tu nu te poti purta firesc cu copilul tau atunci ce pretentii am putea avea ce la ceilalti ?
Aissa 
Exact asa gandesc si eu. Otilia s-a nascut sa fie copilul meu, Dumnezeu i-a dat viata si noua ne-a indrumat pasii catre ea. Femeia care a adus-o pe lume a fost doar intermediar. Otilia este darul lui Dumnezeu pentru familia noastra.
Sa nu credeti ca facem parte din tabere diferite si incercam sa va convingem sa faceti acest pas pentru ca nu este asa. Daca mie mi se potriveste ceva asta nu inseamna ca si altor persoane se potriveste.
Pe mine ma enerveaza doar formularea ( precizez ca nu am intalnit-o aici pe forum, ci in viata de zi cu zi )"Doamne, ce pomana v-ati facut !"
carmen
Otilia
jane04 spune:
Fetelor aveti dreptate cu gura lumii...care va vorbi mereu si nu numai despre un eventual copil infiat.O prietena a nascut o fetita cu sindrom Down si pe langa drama fireasca ( n-as vrea sa intru in amanunte) este si drama ca toata lumea o intreaba rautacios: dar ce are ?, ati luta ceva pastile in sarcina ?...etc.Este o drama pt. ea si s-a mutat de 2 ori in 4 ani.Pana la urma si-a dat seama ca oriunde s-ar muta tot se vede ...si lumea ( mai ales ia o pauzarile ) vorbesc...aparent fara nici o "intentie"
Aceeasi frica ( una din ele ) cred ca o au si fetele care ar dori sa infieze un copil...dar ea trebuie infranta.Ba chiar tr. sa fii mandra si sa ignori lumea si cu cat te porti mai firesc cu atat devii mai putin interesant.Cu alte cuvinte atitudinea "lor" depinde mult de atitudinea mamei in societate. Daca te vad " sfioasa si rusinata" vor specula la maxim...vulturii.
De altfel lumea tot vorbeste: cand eram mica eram rahitica rau si cam..uratica. Saraca mama avea niste " prietene" care o intepau mereu cu "look-ul" meu si eram perfect normala si a mamei.
Lumea va barfi mereu...trebuie ignorat acest punct slab din start.
Ei , care nu au nici o problema vor considera ca " sigur ai ceva de nu esti ca ei sau ai facut ceva rau".
Nu merita....
15+