Teama de adoptie

meme spune:

...teama de foc,teama de apa,de intuneric,de cutremur...Suntem oameni si e firesc sa ne temem ,dar tocmai pentru ca suntem fiinte rationale este normal sa invatam sa ne infrangem aceste temeri.
Madalina,incerc sa o iau pe puncte,asa cum ai pus tu problema:
-nu am fost pusa in postura sa aleg.Primul copil pe care l-am vazut la o asistenta maternala,mi-a zambit cu gura pana la urechi din patutul lui de dupa usa.Am stiut din prima ca este al meu.Am avut un schimb scurt de priviri cu sotul meu,fara cuvinte ,dupa care am spus :"o luam!".Sunteti siguri?Deja v-ati hotarat?Intrebari care mi se parea ca nu-si au rostul.
-nici nu trebuie sa uiti ca este infiat.Asta este realitatea.Dar aceasta realitate nu ne face sa fim cu nimic mai prejos decat orice mama naturala care isi iubeste din tot sufletul puiul.Si este o realitate pe care trebuie sa o afle si copilul meu atunci cand va fi destul de mare sa priceapa.Nu pot sa traiesc in minciuna.In ceea ce priveste atitudinea mea fata de Anca,este mai mult decat "fireasca",crede-ma,nu am simtit nici o clipa ca nu i-am dat eu nastere.Si iata ca ca a trecut 1 an si 7 luni de cand suntem impreuna,Anca are deja 2 ani si 4 luni si este fetita mea dintotdeauna.Cel putin asa simt eu.
-in momentul in care ne-am hotarat sa o luam acasa am avut ocazia sa-i facem ,pe langa analizele uzuale si teste genetice.In primul moment am marsat pe aceasta idee,dupa care am zis"stop" si m-am gandit ca nici copilului meu natural nu i-as fi facut asa ceva dupa ce s-ar fi nascut.Si la fel cum spuneau si alte fete,tu iti cunosti intreg arborele genealogic?Informatiile genetice se pot transmite nu neaparat de la rude de prima speta ci dupa nu stiu cate generatii.Si nu numai ca nu m-am infricosat in fata acestei ipoteze,ba mai mult,tin sa-ti spun ca Anca a fost un copil cu probleme de sanatate la nastere,dar care alaturi de noi a reusit sa le depaseasca.Ce sa-ti spun,inaintea noastra fusese "refuzata" de doua familii.Acum este un copil perfect sanatos,simpatic,cald,destept,vioi,este exact copilul pe care mi l-am dorit atat de mult si pe care iata,ca intr-un sfarsit mi l-a trimis Dumnezeu.Cred ca nu conteaza pe ce cale devenim mame,conteaza sa reusim sa o facem.
"Ce inseamna fraza -simti din interior?" Chiar daca vei cauta un raspuns nu-l vei gasi niciodata.Este exact ca o axioma,nu trebuie demonstrata,nu trebuie cautate raspunsuri.Stii ce inseamna simt matern? Uite,eu chiar daca nu am nascut un copil ,stiu,dar nu pot sa-ti explic cum o fac.
Am poposit si eu o lunga perioada pe la "Aspirante",am suferit si eu alaturi de voi,a fost o suferinta lunga,de aproape 10 ani.Ce regret acum?Faptul ca nu am facut pasul catre adoptie mai demult si ca nu m-am bucurat in toti acesti ani de vocea cristalina a puiului meu,de manutele ei incolacite in
jurul gatului,de cate si mai cate momente care te fac sa strigi:"Sunt fericita!"
Nu incerc sa te conving de nimic,dar totusi,iti spun din proprie experienta,cred ca ti-ar prinde bine sa arunci un ochi pe pozele copilasilor de la "Adoptie".Uite ,poti sa incepi cu pozele
Ancai.

http://community.webshots.com/user/danancamm

MadalinaM spune:

Oameni buni, nu condamn adoptia, nu consider ca un copil adoptat e "altfel", am spus clar "mi-e teama de adoptie"! Recunosc! am scris aici ceea ce ma macina, ma condamnati si pentru asta?
Admir familiile care si-au implinit dragostea pentru copii gasindu-l pe el, cel care ii astepta.
NU am fost la orfelinat, dar daca m-as duce mi-ar fi intii MILA!
Voua nu v-a fost mila? i-ati iubit pur si simplu pe toti? si cum sa se transforme mila instantaneu in dragoste?
Haideti, mai, vorbiti deschis, incercind sa lasati intepaturile deoparte...
NU te duci ca la "o expozitie de copii", dar te duci sa iti alegi un copil, altfel, DPC-ul ar veni acasa la tine si ti-ar aduce un bebelus spunind "ca urmare a cererii Dv, indeplinind conditiiile minime de virsta pe care le-ati impus acesta e copilul!"
"Pacat ca multe dintre voi sunteti tinere..." de-as mai fi tanara, as mai spera inca, mai mult!
"Problema trimbitata a genelor" stiti la ce am vrut sa ma refer? nu, nu la sanatate neaparat, ci, poate iar o sa ma condamnati, la fondul lui psihic(asta nu se educa nicicum!), nu ati auzit de cazuri in care copii, da, adoptati ca de ei vorbim acum, care isi bat parintii la batrinete? sau care ii umilesc si chiar le reproseaza ca au aparut in viata lor? Macar asta stiu ca nu mi s-ar putea intimpla in cazul unui copil al meu, cunoscind familia mea si a sotului.
Si, fara suparare, mi se par o exagerare afirmatii de genul "imi pun intrebarea daca as avea acum un copil al meu daca as putea sa-l iubesc tot atat de mult ca pe Andrei"
Eu va multumesc oricum pentru rindurile voastre,
MadalinaM

MadalinaM spune:

Multumesc,
Meme

marrina spune:

MOana Eu am facut prima vizita intr-un astfel de loc pe la 16 anisori. Si atunci am vrut sa infiez doi baieti. Amandoi aveau cate 3 anisori si deabia vorbeau. Asteptau sa poata fi infiati in strainatate dar tocmai interzisese Ceasca adoptiile. In ultimii ani n-am mai incercat dar vreau sa fac asta intr-o buna zi, din nou.

valiburu Te pup din nou si ma bucur ca esti activa. Sa va ajute Dumnezeu ca familia voastra sa fie una fericita mereu!!! Ce face Iustin acum nu ne scrii?

danutza Nu acum trebuie sa gasesti o solutie. Ti-am mai spus ca barza te asteapta la aeroport.

anaa Iti multumesc pentru cuvintele calde pe care le-ai scris. Si noi vrem o familie numeroasa asa ca probabil pasul acesta nu e foarte departe. Ce m-a facut pana acum sa mai astept a fost diagnosticul de "sterilitate inexplicabila" si dorinta de a invinge inexplicabilul. Succes la FIV si in tot ce va doriti.

diciu Ai imens de multa dreptate. De unde stim cum va fi copilul nostru?

Briantis Cati ani are Andrei?

Mariaa Mult succes!!! Sa dea Dumnezeu ca copilul vostru sa nu fie jignit niciodata de oameni. Ci doar iubit.

meme Anca este o fetita minunata. Am vazut-o si m-ai convins. Este fetita ta.

meme spune:

Madalina,nu te condamn si iti repet, nu incerc sa te conving.Dar crede-ma,am auzit (am cunoscut chiar) copii din familii educate si foarte la locul lor care au avut la varste mai mari atitudini de condamnat fata de parintii lor.Este adevarat,tu il poti educa ,il poti creste frumos,ii poti transmite o mostenire psihica buna(nu prea inteleg la ce te referi atat timp cat sustii ca nu este vorba despre o problema medicala).Dar nu uita ca acest adolescent,tanar nu sta non stop de fusta mamei si ca are un anumit anturaj,mai bun sau mai rau.El poate sa fie o fire mai puternica sau mai slaba si sa fie mai mult sau mai putin influentabil.Eu cred ca de ceea ce te feresti nu scapi!De aceea incerc sa nu ma las prada unei astfel de gandiri pesimiste.Destul am suferit in toti acei 10 ani de nereusite.
As fi ipocrita sa sustin ca nu m-am cofruntat si eu cu framantarile tale,dar cred ca la fel de mult m-as fi consumat la gandul ca sunt insarcinata si ca nu am nici o garantie ca va fi totul bine.Vorbind cu prietenul meu genetician mi-a spus ca din parinti absolut normali pot iesi copii cu probleme(psihice,fizice),in urma unor incrucisari cromozoidale necontrolate.Intr-un fel este vorba de destin.Nu poti stii ce va fi maine,incearca sa traiesti clipa si bine ar fi sa o faci intr-un mod placut.

http://community.webshots.com/user/danancamm

M Oana spune:

Madalina M, scumpa mea, nu te supara pe noi, ca am sarit si noi in ajutor.... cum a putut fiecare....
Uite Marrina, Danutza, Anna, Tia, Diciu, Mariaa, Meme si subsemnata am incercat sa te ajutam cu gandurile noastre frumoase.... si cu simtul umorului... putin... ca doar e un subiect prea serios... (ma stii cum stau la capitolul simtul umorului, ca doar de aceea cred ca mi-ai si scris si ma bucur daca te-am ajutat in privinta intrebarii cu spitalul Cantacuzino).
Eu cunosc, in mare parte, ce varsta are fiecare si pot confirma ca ne putem lauda cu varste trecute de 30 de ani toate si chiar cu varste de 42 de ani (nu dau exemple, mai ales ca batranica asta e suparatica rau zilele acestea din cauza unor vesti tare proaste...).
In ceea ce priveste cliseele apropo de adoptie, de gene si de titulatura 'casa de copii' sunt convinsa ca aceste clisee exista la multi oameni, dar eu nu le-am vazut exprimate AICI.
Aici ne-am exprimat la modul cel mai frumos si mai sincer temerile si opiniile, iar orice gand frumos e binevenit in continuare.
Ultimul lucru pe care ni-l propunem este infierarea bietilor copilasi sau a parintilor adoptivi. Eu le-as ridica o statuie si acestor biete suflete fara nici o vina si oamenilor cu suflete nobile care se gandesc sa faca sau deja au facut acest gest.
Sa ne auzim cu bine, deoarece varianta adoptie este o varianta pentru fiecare dintre noi, daca nu acum, cu siguranta intr-o buna zi....

Madalina M tot spuneam unor preoti ca nu prea inteleg Biblia. Ei s-au uitat in sufletul meu, au vazut ca ea se afla acolo si mi-au spus: intr-o zi o vei intelege..... ai material bun...
Nu au trecut 3 ani de atunci si ceata de pe ochi s-a destramat ca prin minune.... Poate asa e si cu adoptia.....

Pentru cele care ati infiat si pentru cele care sunteti in pregatirea dosarului, eu am toata stima. Pentru mine sunteti mai presus decat o mama naturala si sunteti niste familii speciale, in sensul cel mai frumos al cuvantului. Dumnezeu sa va ocroteasca !

marrina spune:

quote:

---

Originally posted by MadalinaM


NU am fost la orfelinat, dar daca m-as duce mi-ar fi intii MILA!

---

De unde stii cum ti-ar fi ("intii MILA") daca te-ai duce? Poti doar sa presupui asta. Eu asta cred. Si mai cred ca tu te asteptai la "anumite" raspunsuri. De-aia ne-ai cerut parerea. Daca nu a fost exact ce doreai tu sa auzi...

Briantis spune:

Credeam ,Madalina , ca vrei niste pareri sincere .
Referitor la intrebarea respectiva ,nu am zis ca am gasit si raspunsul ,voiam sa spun ca poti ajunge sa tii la un copil adoptat mai mult decat iti poti inchipui .
Vad ca am fost interpretata complet gresit ,asa ca imi sterg postarea si ma abtin sa-mi mai dau cu parerea la acest subiect .
Va doresc numai bine.

M Oana spune:

Marrinica, fata mea 'oligospermista' si 'endometrista', fata noastra Madalina M este suparata, are niste sentimente confuze deocamdata, iar noi in loc sa o ajutam sa depaseasca aceasta etapa, ca poate suntem mai avansate la capitolul adoptie, o suparam si mai rau????
Ea crede ca ii va fi mila si nu are curaj sa faca acest pas. E ca atunci cand vrei sa inoti, dar iti este frica ca te ineci. Noi, ca profesoare de inot, ceva mai experimentate, putem sa-i confirmam ca nu ne-am inecat, deci poate sa faca acest pas.
Parerea mea.....
Briantis, tocmai tu, care esti cel mai bun model in ceea ce priveste adoptia te superi pe noi??? Mai bine ne spui cum sa gandim si noi pozitiv si sa ne bucuram ca si tine, de o minune de copilas!!

carmen e spune:

Draga MadalinaM eu sunt cu totul de acord cu tine

eu una nu pot adopta un copil (poate unii ma cred egoista), dar nu il pot adopta nu pt ca nu l-as putea iubii caci probabil l-as iubii mai mult ca pe un copil facut de mine, dar in afara de cele enumerate de tine va fi frica ca intr-o zi va veni cineva care va spune ca e parintele acelui copil si va vrea sa il i-a (am vazut asemenea cazuri care au ajuns la tribunal si se judeca de 2 - 3 ani si inca nu au solutie, si credeti-ma e groaznic pt parintii adoptatori) dupa ce tu l-ai iubit, l-ai ingrijit, ai stat la capul lui cand a fost bolnav si asa mai departe

sunt o persoana foarte pesimista si nu imi pot scoate din cap frica nici cum

apreciez foarte mult pe cei care adopta si le doresc tot binele din lume si sa nu treaca prin experiente neplacute

carmen