Teama de adoptie
Raspunsuri - Pagina 11
patri spune:
Eu n-am nici o frica de faptul ca as putea face diferenta intre copiii nascuti de mine si fetita adoptata, nu mi-e frica de riscurile mostenirilor genetice, mi-e frica de ieri de cand am vazut emisiunea de la NASUL, cand o mama de sange si-a abandonat copilul la nastere, a semnat pt adoptie in fata notarului, au fost facute toate demersurile legale, si dupa un an s-a trezit ca totusi vrea copilul...Si am auzit ieri la emisiune ca o hotarare definitiva si irevocabila poate fi revocata in anumite conditii, cand considera instanta...
Ma doare capul, vad ca numai eu am vazut emisiunea pt ca nimeni nu comenteaza!!!
patri
galinarodica spune:
Patri eu cred ca o hotarare ar trebui sa poata fii revocata doar in interesul copilului adica daca noua familie il maltrateaza sau chestii de astea. Am mai spus mi se pare o tembelitate ca sa astepti ca o iresponsabila sa-si aduca aminte ca e mama, eu una am indoieli serioase. Tii in pantece o viata si nu te simti responsabil si atasat de ea?! Cum sa devii altfel dupa nu stiu cat timp?
Mada nu te condamna nimeni, e f bine ca ai avut puterea sa-ti spui parerea si sa asculti oameni care au trecut prin adoptie.
Da poate ca sentimentul instinctiv e de mila, dar apoi se naste altceva. Se neaste o comunicare, un flux de caldura sufletesca care se transforma in iubire.
De aratat ti-i arata si nu pe toti ci pe cei care considera psihologul ca ar putea fi compatibili comportamental cu familia ta.
Sunt oameni mai comunicativi si adaptabili care pot comunica aproape cu oricine si sunt oameni mai inchisi, mai sensibili care nu pot comunica decat cu anumite tipuri comportamentale si de aceea psihologii incearca sa va prezinte copii cu care veti putea comunica mai usor astfel incat sa treceti cu bine peste perioada de acomodare care e stresanta si plina de temeri si intrebari si de o parte si de alta. Sa nu credeti ca daca sunt mici si nu pot vorbi nu au un sistem de gandire, poate nu dupa aceleasi algoritmuri ca ale noastre dar au. Si fiindca sunt mici si gandirea lor e altfel ei judeca mai mult dupa instinct, dupa influxurile emotionale si de aceea nu prea greesesc cand ne aleg.
Cred insa ca cel mai bine, dupa ce ai analizat daca ai disponibilitatea materiala si spirituala de a-l creste, e sa te lasi un pic in voia sufletului. Nu te crampona de dogme si precepte, de chestii negative si alte alea. Incearca sa te relaxezi si sa stai mai mult de vorba cu sufletul tau. El iti va spune cu siguranta ce trebuie sa faci. Subconstientul e uneori mai rational si mai drept decat constientul...