Povesti de succes partea a 2-a
Raspunsuri - Pagina 5
rocsy2007 spune:
si eu votez pentru acest subiect. ne da sperante noua celor care luptam pentru o minune.
pentru a obtine ceva trebuie sa vrei cu adevarat
http://tt.lilypie.com/XILYm5.png
rocsy2007 spune:
quote:
Originally posted by anca_vlad
Am citit povestile voastre m-ati convins sa o scriu si pe a mea, nu stiu daca este o reteat a succesului dar pentru mine se pare ca a fost.
eram ff tanara pe la 18-19 ani am fost la un control ginecologic in care medicul mi-a spus ca am un uter ff mic, practic ca al unei fetite de 10-12 ani si retrovers tare!
sfatul lui a fost daca voi ramane vreodata insarcinat sa nu renunt la copil nici in ruptul capului, ca nu se stie sigur daca se va mai intampla si a doua oara!
Atunci la acea data nu am patruns asa cum trebuie vb medicului si nici nu le-am dat mare atentie..oricum nu ma gandeam atunci la copil, imi statea capul la altele specifice varstei sa zic asa!
Pot spune cu mana pe inima ca desi nu m-am ferit nici nu am ramas insarcinata!
la un momet dat am fost la o analiza la un fel de computer care iti citea sa spun asa cu niste senzori starea e santatea....toate erau bune numai ca ficatul nu era tocmai ok si fierea imi dadea de furca destul de tare aveam deja 24-25 de ani, nu eram casatorita dar eram impreuna cu acualul meu sot de 3 ani, pe vremea aceea eram doar iubiti!
fiind vorba de ficat am luat lucrurile in serios si m-am apucat de documentat... am spus nu medicametelor de orice natura si am optat pentru un tratament naturist cu ceaiuri ceva pulberi din plante de la Virgina Faur care mi s-a potrivit ca o manusa, dupa 3 luni de la inceperea lui deja ma simteam mai bine, slabisem destul de bine, intr-un cuvant ma simteam plina de viata!
Cred ca dupa este 3 luni am ramas insarcinata nu ne feream ca nu aveam de ce era dovedit ca la mine nu se poate!
Intai a fost o banuiala a mea care a fost confirmata o zi mai tarziu de un test de sarcina care arata doua liniute.
Ma uitam naucita la el si nu stiam ce sa cred era al meu dar parca nu era al meu imi venea sa rad si sa plang si sa rad in acelasi timp.......
A doua zi parca pe 8 martie sa fi fost imi fac programare la ginecolog, care imi spune ca nu se vede nimic si ma mai ia si la intrebari ca de ce fac eu copil si nu sunt casatorita ca acum o sa fac avort si ca unde imi este capul, ea vorbea ea auzea-am auzit-o abia cand mi-a spus sa revin urmatoarea saptamana cand poaote sa mi-a spus ca ea vede un chist mare pe ovarul drept si nici pomeneala de sarcina, in viziunea ei scapasem....dar ce stia ea!
Am mai facut 2 controale in care mi-a spus ca am un chist mare de vreo 5-6 cm pe ovar si ca va trebui sa ma operez ca si chisturile dau teste de sarcina pozitive, eu neavand nici un simtom de sarcina.
Pana la urma s-a vazut si BB in burica avea de acum 6 saptamani si 1.6 cm si un chist langa, ca deh trebuia sa fie si el acolo!
Am schimbat medicul si bine am facut pentru ca am avut noroc si eu si vlad ... a fost salvarea noastra si sansa la vaita alturi de puiul meu tot el mi-a dat-o!
la eco de 10 saptamani am fost impreuna cu sotul meu, vlad ne-a salutat ridicand din piciorus, iar noi am iesit ff emotionati din cabinet, tot atunci am primit cea mai frumoasa declaratie de dragoste din viata mea, din fericire nu a ramas singura!
de atunci si pana la 25 de saptamani nu am stiut ca sunt insarcinata, am avut o sarcina fff usoara si frumoasa, dar la un moment dar am avut contractii dureroase si regullate in urma carora am ajuns la spital de unde am plecat dupa 3 luni cu Vladut in brate.
Au fost 3 luni de rugaciuni, de lupta de lacrimi si de speranta, Dumnezeu ni l-a trimis cand ne asteptam mai putin, dar tot el ne-a ajutat sa trecem peste 3 travalii tinute sub control de perfuzii de tratament si nu in ultimul rand de speranta ca totul se va termina cu bine, si asa a fost!
Iar dragul meu dl doctor, a fost langa mine pot spune zi si noapte a luptat langa mine pana la urma am invins o anomalie a naturii(uterul fiind mic, nu a mai putut suporta greutatea sarcinii).
Pe 5 noiembrie 2003 intr-o frumoasa zi de toamna tarzie de Brasov am devenit cei mai fericiti parinti ai unui baietel minunat pe nume Vlad-Mihail!
M-am lungit mult poate v-am plictisit , dar daca aveti un vis si acel vis se numeste BB atunci meita sa luptati ca sa il impliniti.
Mama mea spune ca nimic nu se misca pe lumea asta fara voia lui Dumnezeu!
POZE VLADUT
"Dumnezeu iarta, dar nu lasa nimic neispasit!" Arsenie Boca
nu e deloc plictisitoare povestea ta e chiar impresionanta. eu sunt decisa sa lupt pentru copilul meu si crede-ma ca simt in suflet dragostea pentru el si lupt cu placere pt ca stiu cat de minunat va fi momentul cand ii voi vedea ochisorii lui de ingeras.deja il iubesc.
pentru a obtine ceva trebuie sa vrei cu adevarat
http://tt.lilypie.com/XILYm5.png
lyloo spune:
Salutare
Frumoasa poveste... sper ca fiecare dintre noi sa fie binecuvantata cu cate un puiut.
Maria1111 spune:
Vad ca subiectul acesta nu e foarte animat, poate din cauza ca
multe mamici (asa ca mine) care au trecut prin experienta neplacuta
a infertilitatii vor sa uite suferintele trecute si sa se bucure din
plin de ceea ce au obtinut printr-o minune, intamplare, lupta si dorinta asiduua.
Eu recunosc ca nu am scris nimica pana acuma, pentru ca povestea
mea nu are nimic spectaculos in ea, si, din pacate, asa cum stiti deja,
nu exista un sfat universal valabil care sa poata fi dat ca sa obtii copilul mult visat.
Dar sa trec la fapte: la noi a durat circa 3.5 ani din momentul cand
am inceput sa incercam sa avem un bebe si pana la conceptie, ani cu
suisuri si coborasuri, cu depresii mai mari sau mai mici, cu diverse
investigatii pe la medici soldate cu verdictul medical de 'asteno-oligospermie'
cu cauze necunoscute (posibil un varicel sa fi fost de vina) si cu cateva
solutii posibile medicale cu care nu am fost de acord, ca fiind prea invazive,
prea costisitoare (in termeni de timp si bani) si cu sanse mici de reusita: operatie
de varicel, urmata de FIV cu ICSI.
Am incercat si diverse tratamente naturiste, de exemplu pe baza de branca ursului si
napraznic, nu pot sa zic daca au ajutat in conceperea copilului, dar cert e ca au ajutat
psihic, in a ne da sentimentul ca 'facem ceva' si nu stam cu mainile in san.
Minunea s-a intamplat intr-o toamna cand incepusem sa ne impacam cu gandul ca
trebuie sa iti accepti soarta asa cum e, sa te relaxezi, sa te bucuri cat poti
de ceea ce ai si sa cauti sa dai roade si sa fii util si placut in celelalte
activitati pe care le intreprinzi (profesionale, in relatiile cu prietenii si
familia, samd), intr-un cuvant sa incerci sa devii impacat cu tine insuti si
mai ales impacat cu incertitudinea viitorului (un viitor cu sau fara copii).
Marturisesc ca adoptia ni se parea la termen lung una dintre solutiile cele mai bune
(comparativ cu FIVul de exemplu), dar stiam ca asta presupune rabdare multa, birocratie
si mai multa si ani intregi de asteptari, asa ca am decis sa mai amanam o vreme
demersurile.
Dupa o sarcina complet fara probleme, fetita ni s-a nascut asta vara si de atunci
ne bucuram zilnic de minunea noastra mica si draga. Nu imi amintesc sa fi facut nimic
deosebit inaintea conceptiei; cura de branca ursului o oprisem cu vreo cateva luni inainte,
caci o faceam repetitiv, cate 2-3 luni o data la cateva luni. Cu bauturile alcoolice
eu renuntasem aproape complet la ele de cativa ani (si sotul mai bea cel mult o bere la
cateva saptamani), iar despre perioada de abstinenta inaintea conceptiei, s-a nimerit atunci
sa fie ceva mai lunga ca de obicei (cca o saptamana); poate si asta a ajutat la partea
de oligospermie.
Ce am invatat eu din experienta mea a fost ca e important sa nu iti pierzi niciodata
speranta si ca, pe cat se poate, e bine sa incerci sa vezi si partea pozitiva a esecurilor.
Eu acuma imi dau seama (sau poate e doar 'positive thinking') ca bebe a venit la noi
exact cand eram cel mai bine pregatiti (psihic, fizic si material) sa il primim si nu regret
o clipa asteptarea cea lunga, care nu a facut decat sa ma faca sa apreciez insutit mai
mult faptul de a fi mama.
Daca cineva e interesat de detalii suplimentare, ma poate contacta pe PM.
unducthable spune:
MARIA , o mie de flori pentru cum sunteti voi doi ca oameni in primul rand, si ma bucur enorm pentru implinirea prin copil, care a aparut atunci cand ati dovedit ca apreciati frumusetea vietii , indiferent de greutati , ati aratat ca sunteti oameni normali ca toata lumea , chiar daca nu aveati copii , asa ar trebui sa facem toti , si nimeni sa nu faca vreo discriminare in acest sens.
eu va felicit pentru oamenii care sunteti
DIANA
A FI MARE NU-I MIRARE, A FI OM E LUCRU MARE .
pagina mea: http://www.dianabostan.evonet.ro/
janinadima spune:
Salutare fetelor, aspirante la statutul de mamica,
Am si eu o poveste de success pe care vreau sa o impartasesc cu voi……..nici nu stiti de cand astept sa o scriu si cat ma bucur anticipat cu gandul ca poate pe cateva dintre voi le va duce mai aproape de minunea dobandirii unui ingeras.
Urmaresc forumul Despre Copii de multi ani, de prin 2003 mai exact. Cam de atunci am inceput sa imi doresc un copil si sa ma impacientatez vazand ca el nu apare. Am urmarit rubrica aspirante luni de zile, incercand tot felul de tratamente, de care pomeneau fetele la acest topic: tratamentul Liviei (din pacate mi s-a parut prea complicat si am renuntat dupa o luna), dar am continuat sa iau napraznic, spirulina, ulei de catina, chetosan, evening primerose, am luat din Germania Vitex Agnus Castus, s.a., tot ce gaseam pe diverse forumuri.
Din punct de vedere al sanatatii ma confruntam cu un uter retrovers si ciclu neregulat (40-45 zile, la un moment dat fiind nevoita chiar sa iau duphaston pentru amenoree secundara). M-am suspectat chiar de sindromul ovarelor micropolichistice (PCOS), am facut si dozari hormonale si din fericire s-a concluzionat ca nu era cazul. Tot citind simptome si probleme, imi atribuiam tot felul de boli, ma lovise ipohondria, ce mai!!!!!
In 2004 am facut un test de sarcina care a iesit pozitiv, si, in culmea fericirii, m-am prezentat la medic pentru confirmarea sarcinii mult asteptate. Acolo, soc: nu se vedea sarcina / cordul fetal, si incepusem sa singerez. Dupa cateva zile, in niste dureri cumplite, am eliminat un cheag mai marisor, care, dupa cum am aflat ulterior, a fost sarcina, oprita in evolutie.
In 2005 nu am mai incercat, sotul fiind plecat din tara.
De la inceputul anului 2007, satula de dat banii pe consultatii medicale si plictisita de intrepretat semne si simptome, am inceput o cura cu produse naturiste pentru dezintoxicarea organismului, gandindu-ma ca de aici pornesc toate si promitandu-mi inca de atunci ca daca voi avea succes, voi scrie pe forum povestea, poate mai sint si alte fete care vor dori sa o incerce. Am apelat la niste produse naturiste pe baza de aloe vera, care mi-au rezolvat problema constipatiei, m-au vitaminizat, mi s-a regularizat menstruatia si ovulatia, etc.
Astazi, 18 mai 2008, baietelul meu, Matei, implineste 4 luni, si m-am gandit ca e un moment bun sa ma pun pe scris. S-a nascut pe 18 ianuarie, e un dulce si un scump si ma bucur de fiecare moment pe care il petrec cu el, de fiecare zambet, gangurit si strangere de manuta.
A fost conceput in vacanta de 1 mai, cand am fost si eu relaxata, dupa o excursie prin munti, si tin minte si acum replica medicului care a confirmat sarcina ( dupa ce ii povestisem de sarcina oprita in evolutie) : “asta are cord”. Nu va pot spune cat am fost de fericita! Au existat si momente mai grele: greturi pana la 5 luni, la un moment dat avea cordonul ombilical rasucit de doua ori in jurul gatului si am fost foarte speriata, dar pana la urma, a facut el o acrobatie si s-a eliberat…. Totul s-a incheiat cu bine, Matei e un dulcic veselic!! Hehe!
Nu ma voi lungi aici cu indicatii despre produsele naturiste (suplimente nutritive) folosite, ca sa nu fac reclama.
Le rog pe fetele care sunt interesate, sa ma contacteze la adresa de mail: janinadima@yahoo.com si le voi da toate informatiile de care au nevoie. O cura costa cam 200-300 lei / luna (in functie de probleme) si ar trebui urmata intre 3 si 6 luni, combinata si cu ceva relaxare/vacanta si putina miscare (eu ma apucasem de fitness).
Va pup dulce si va doresc la toate multa sanatate si intelepciunea sa gasiti fiecare ceea ce vi se potriveste pentru a va vedea cu bebici sanatosi in brate.
Jeni
danangie spune:
Foarte frumoase povestile!
Sa va povestesc despre colega mea de 39 de ani. Ea acum 6 ani de zile a ramas insarcinata. A facut amnio si i s-a spus ca bb e naspa. Ca are malformati,etc etc. A facut avort. Anul trecut, nu-i mai venea menstruatia. Avea calduri. Exact ca la menopauza. S-a resemnat. S-a dus totusi la doctor pentru a vedea ce poate sa fac, daca intr-adevar e la menopauza.......la care doctorul: d-na aveti o fasolica de 7 saptamani inauntru! Emotionant. Imi zicea colega mea ca se uita la el si nu-i venea sa creada. La care doctorul a inceput sa-i arate inima, etc.....Asta da miracol, fericire! Acum are o fetita de 2 luni de mai mare frumusetea. Deci, se poate!! Speranta moare ultima!
mult asteptat
Bianca B spune:
Ce frumoase sunt povestile voastre, imi dau lacrimile, dar nu de invidie, Doamne fereste, ci de bucurie ca mai exista miracole si speranta ce poate intr-o zi voi avea si eu un miracol de povestit.
Bianca
Daca vreodata nu primesti zambetul pe care il astepti, fii generos si daruieste persoanei respective un zambet. Deoarece nimeni nu are mai mare nevoie de un zambet decat persoana care nu stie sa zambeasca celorlalti
kyya spune:
Pentru cine va avea rabdare sa citeasca povesca mea va intelege ca chiar e o poveste de succes:)
Eu am mai ramas insarcinata o data acum cativa ani dar am pierdut sarcina. Dupa vreun an de incercari zadarnice am hotarat sa merg la medic sa vad daca e vreo problema.
Am facut de toate....analize, verificarea permiabilitatii trompelor, celioscopie, tratemente cu clostylbegit, duphaston, pregnyl si chiar cu puregon care este f puternic. Dar nimic nu se intampla.
Am hotarat sa schimb medicul si la un simplu ecogram mi-a gasit pe ovarul stang o tumoare de 7cm.Asta a facut ca in ianuarie anul asta sa-mi pierd atat ovarul stang cat si trompa stanga. La 2 luni de la operatie am aflat ca am facut pe ovarul ramas 3 chisturi. Inebuneam.........nimic nu mai era posibil dupa mine.
Nu stiu cum dar azi tin in mana 2 teste de sarcina pozitive.
Parerea mea este ca daca s-a putut in conditiile date se poate la oricine.
Asa ca aveti incredere
unducthable spune:
KYYA , FELICITARI !!!
Dumnezeu nu te-a lasat !! 
diana
http://tt.lilypie.com/Ixqbp3.png
A FI MARE NU-I MIRARE, A FI OM E LUCRU MARE .
pagina mea: http://www.dianabostan.evonet.ro/