Povesti de succes partea a 2-a

Prima parte o gasiti aici:
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=19306" target="_blank">Povesti de succes

va rog sa nu deviati de la subiect. toate postarile in afara subiectului vor fi sterse. multumesc

dodo23 spune:

Am sa va scriu o poveste adevarata, nu a mea din pacate, caci mie nu mi s-a intamplat inca minunea, desi o astept de sase ani...
Este vorba despre o fata care timp de 13 ani a incercat in zadar fel si fel de tratamente ca sa ramana insarcinata. S-a oprit in urma cu 3 ani din cauza ca ii aparusera niste noduli la sani. De atunci s-a obisnuit cu ideea ca nu ii este dat sa aiba copilul mult visat. In urma cu doua luni a constatat cu stupoare ca este insarcinata. Nici acum nu-i vine sa creada. Ea este convinsa ca ACATISTUL MAICII DOMNULUI, pe care il citea regulat, a facut sa i se intample minunea.

Asa ca, fetelor, sa nu ne pierdem speranta!!!Minuni se pot intampla oricand. Trebuie doar sa credem in ele si in puterea celui care ni le trimite de Sus.

ncristina spune:

Buna ziua!
Ma numesc Critina si acum vreo 2 ani (si ceva timp in urma) ma numaram printre aspirante. Nu credeam ca minunea se poate intampla si totusi...
Mi-am dorit un copil de cand m-am casatorit, adica din 2001, dar in martie 2001 m-am operat de endometrioza ovariana stanga (unde mi s-a extirpat aprox 25% din ovarul stang). Un an dupa operatie am tinut un tratament hormonal. Din 2002 de cand am revenit la normal, am inceput sa "lucram" la proiectul BB. Nu s-a intamplat nimic. Am fost la doctor (la renumitul dr. Herghelegiu) care nu a gasit nimic in neregula cu mine, dar care mi-a spus ca endometrioza este o cauza importanta a infertilitatii. Singura analiza pe care am facut-o (in afara spermogramei sotului - care a iesit foarte bine), a fost histerosalpingografia (in februarie 2004). Dupa HSG, bucuroasa ca trompele eram permeabile si bune, m-am hotarat: las stresul la o parte, ma bucur de viata, nu mai monitorizez nimic (ovulatie, zile fertile, tot ce facusem 2 ani de zile), in plus am vorbit cu BB caruia ii spuneam "Mami te asteapta cand esti tu gata!".
Si stiti ce? In martie 2004 eram insarcinata.
Si stiti ce? In aprilie 2004 aflam ca voi avea 2 copii.
Si stiti ce? Pe 29 octombrie 2004 am nascut 2 fetite perfecte.
Si stiti ce? Sa credeti caci se va intampla fiecareia dintre voi.
Si stiti ce? O sa vi se para perioada asta de asteptare un vis.
Eu va doresc numai bine, putere, rabdare, credinta si speranta.
Va pup pe toate,
Cristina, mami e BB Teodora si de BB Alexia (29.10.2004)


http://community.webshots.com/user/christinutza

mariana_1976 spune:

Am citit des povestile de succes de pe forum si de fiecare data m-am bucurat impreuna cu voi!

Povestea verisoarei mele face parte probabil din aceasta categorie.
Ea divortase,facuse doi copilasi minunati insa s-a recasatorit cu o persoana deosebita,tata a 4 copii care era si el dupa un divort.

Problema era ca ei ar fi dorit doi copii impreuna insa peste tot li s-a spus ca au extrem de putine sanse,fiindca respectivul sot avusese o vasectomie cu 5 ani inainte de a o cunoaste pe verisoara mea.

S-au dus la multi urologi care nu le-au dat sperante,refuzind categoric sa faca operatia de "revers" a vasectomiei.Peste tot ii trimiteau la IVF cu ICSI fiindca dupa o vasectomie care a fost facuta cu peste 3 ani in urma sansele de a avea copii erau mai putin de 50%...

Dupa 1 an de cautari au dat in sfirsit de un urolog care s-a lasat convins sa faca operatia de revers dar a fost extrem de pesimist despre reusita.

Verisoara mea a inceput sa se roage zilnic pentru un copil si minunea s-a intimplat la doar 2 luni dupa reversul vasectomiei sotului ei!
S-au dus la doctor sa-i multumeasca si mare le-a fost uimirea cimd urologul le-a spus cinstit ca asemenea cazuri se intimpla in doar 1% dintre pacienti!

In orice caz,minunea nr.1 a fost insotita si de urmatoarea.Dupa botez,intimplator,verisoara mea a consultat niste carti care ofereau explicatia prenumelor din diferite tari.Asa a aflat ca in limba greaca veche prenumele copilului lor insemna "dar de la Domnul".

Asadar nu va pierdeti speranta in Cel de Sus,desi uneori in momentele cele mai grele se poate intimpla adesea...

Numai bine tuturor
Mariana

jeni71 spune:

Saliu gagici, si eu am trecut prin asta in 1995 iar acum se repeta serialul. Eram studenti cand ne-am casatorit si cand ne-am mai asezat putin am zis hai sa facem bebe, crezand ca e fooooooooarte simplu. Ete ca n-a fost mereu incercam pe calendar doar stresul asta il avem zile bine zile fertile nu mai stiam altceva, am facut si-a facut si spermograma, totul era ok, dar bebe ioc nu vroia sa vina. Ajunsesem pana acolo incat aveam si trimiterile la endocrinilog si am zis mergem la analizele de endocrinologie dupa sesiunea de iarna. Dar...........n-a mai fost nevoie ca intre Carciun si Anul Nou (exact cand ma asteptam mai putin) am ramas insarcinata. Am stiut din prima zi ca am un bebe in burtica si totusi am repetat testul de sarcina de 2 ori. A fost putin greutz ca mi-a pus cerclaj dar in rest a fost bine. Fix la un an dupa ce am nascut faceam un chiuretaj pentru ca nu aveam servici, era greu si acum regret enorm acel chiuretaj. Acum vreau iar un bebe, asta dupa ce acum 2 ani am avut o operatie (chist dermoid) si mi-a scos un ovar si o jumatate din al doilea dar mi-a zis ca avand CM exsita sansa unei sarcini. Acum incerc din nou, incep de azi tratamentul Liviei si sper. Iar daca pana in ianuarie nu se produce minunea a zis doctorita ca incepem tratament cu vitamina E si progesteron. pana atunci insa nu stau cu mainile in san si pe langa tratamentul Liviei iau vitamine E si acid folic. Si mi-a mai zis cineva si o stiu pe pielea mea cu cat ne stresam mai mult sa ramanem gravide cu atat nu se intampla minunea. Dumnezeu sa ne ajute la toate !!!!!!!!!!!

Jeni

svety spune:

Nu vreau sa ma bag ca musca p-aci, dar am citit si partea 1 si m-a impresionat tare mult. Asa ca o sa va povestesc si eu cate ceva.

Inainte de casatorie am fost la un ginecolog sa vada daca sunt ok. Si din punctul lui de vedere nu prea am fost. A zis ca mi-e uterul deplasat cu nu-stiu-cati cm si mi-a dat tratament.
Ne-am casatorit in 2004, in ianuarie, si ne-am dorit copil enorm de mult. Eu sunt foarte planificatoare si am inceput cu calendarul si numaratul... Nimik...Dupa 11 luni de , am inceput sa ne gandim ca o fi ceva... Mai ales ca eu tot socoteam...
In decembrie m-am angajat, in sfarsit, si mergeam cu drag. Dupa o saptamana...cam de Mos Nicolae, m-am trezit, durere de cap, stare de lesin... Am stat cateva zile si am luat test. Stateam cu Mihai ca pe ace sa vina dimineata... La 5 dimineata m-am trezit si l-am facut...2 liniute hotarate. Am plans amandoi de bucurie. Am sunat toate rudele si prietenii si pe doctor pt. o vizita. Ne-am dus cu alai
si stupoare: doctorul imi zice ca nu-s insarcinata, testul o fi gresit...Am murit. A zis sa vin dupa 5 saptamani.
Imi era rau in continuare. Varsam continuu. La servici se fuma turceste si eu vedeam verde de rau. Dupa 4 sapt. iar am fost la doctor."Da se pare ca sunteti in luna a doua"!!! Iar am murit. De data asta de bucurie.
Si asa am inceput aventura celor 9 luni. Pana in luna a 4-a cand m-am trezit la 2 cu hemoragie abundenta, amestecata cu lichid. Mi-am sunat doctorul (el e din Cluj), mi-a zis ce sa fac, dar nici o farmacie deschisa... Umbla Mihai in disperare noaptea.
Asa am inceput cu repaus total. Si prima tura de injectii, Duphaston, nos-pa, algocalmin.
Dupa o luna am facut varicela si doctorul pana sa-si dea seama mi-a dat antibiotice in prostie ca nu-mi scadea febra.
La un moment dat am zis ca va iesi un monstru de copil. A inceput depresia... Mihai pana la 7 la servici, eu singura.
M-am hotarat sa fac cezariana. Doctorul nu s-a prea opus. Trebuie sa va zic ca nici cum nu se hotara data nasterii: ba iulie, ba august. Mihai era disperat.
In luna a8-a am facut infectie urinara, cu dureri crancene. De atunci pana am nascut am dus-o tot cu injectii calmante. Ma durea burta cumplit. Ma opream pe strada si ma tineam de burta.
Cu toate astea, bb misca si sughita des. Adormeam cu mana pe el...si-i ziceam ca va fi bine.
A venit ziua operatiei. Dar stupoare. Seful clinicii m-a trimis sa mai stau o saptamana acasa sa fac 40 de saptamani. Eram moaste! Crancena saptamana.
Iar a venit ziua operatiei, de data asta la insistentele memei, care s-a hotarat sa nu-mi mai faca injectii.
Din nou stupoare...doctorul meu a plecat la mare.
Dar am nascut si cand mi l-au aratat pe Dani a fost o minune. Mai tarziu am aflat ca era sarcina suprapurtata si copilul s-a nascut cianotic.
Au trecut toate. Am avut rezerva si bb a stat cu mine tot timpul. Era sanatos tun. Si noi fericiti.
A fost greu dar nu ne vom opri aici. Poate la anul...

mami de dani (26 iulie 2005)


albumul nostru


Daca totul pare sa mearga bine, cu siguranta ai omis ceva.

Criss75 spune:

Dupa 8 ani in care am incercat in zadar sa avem un copil, am zis gata. Eu nu vreau sa-mi traiesc viata fara copil, o sa infiem un bebe.Am mers totusi la medic fara prea multe sperante, mi-a cerut niste probe hormonale pe care a trebuit sa le fac in luna iunie. In iulie si august a fost in concediu, iar in septembrie cand m-am prezentat la cabinet cu rezultatele, eram deja insarcinata. Sa fi fost stresul de vina, nu stiu pentru ca toate analizele erau bune. In fine, a fost o perioada minunata din viata mea, in ciuda faptului ca doua luni din cele noua le-am petrecut la spital. Dumnezeu mi-a scos in cale un medic de exceptie, fara de care nu as fi reusit sa am astazi copilul pe care mi l-am dorit atat de mult. Niciodata n-am sa reusesc sa-i multumesc indeajuns pentru tot ce a facut pentru mine. Si doamne cat l-am mai stresat! Am nascut prin cezariana intr-o duminica de mai 2oo3 si de atunci sunt cea mai fericita mamica a unui bebe dulce.
Succes tuturor mamicilor si aspirantelor!
Cristina si bebe Alex.

marrycalu spune:

Nustiu cat de interesanta e povestea mea,dar totusi o sa vo spun
Eu imi programasem cumva bebeul,am ales chiar si zodia,am facut toate analizele dinainte de a incerca sa raman,vroiam sa fie totul bine tinand cont ca eram operata de chist ovarian si ciclu nu era regulat.Luni de zile ma pregatisem pentru asta,credeam ca voi ramane din prima,mai ales ca imi luam temperatura bazala,stiam cand am ovulatia,dar surpriza...nimic.Mi-am facut multe teste,numi venea sa cred,stiam si cum ii voi spune sotului meu de sarcina,era totul pregatit,asa a trecut si a doua luna si a patra,teste de ovulatie,temperatura bazala,totul ca la carte faceam si nimic.Mam dus la medic am facut analize,aveam ovulatie,eram f.stresata,eu vroiam atunci un copil nu cand o fi,
Trebuia sa fac o operatie sami curete ovarele care intre timp devenisera polichistice si trompele sa nu fie infundate.Mam speriat f.tare am zis sa mai incerc apoi sa recurg la operatie,ma durea sufletul in fiecare luna cand testul era nefativ,de rugat ma rugam tot timpul dar deatunci mam apropiat mai mult de Dumnezeu,am inceput sa luam amandoi tinctura de branca ursului,am mers la Sovata statiune recomandata sterilitati,am mers la o manastire am vorbit cu un duhovnic si mia dat canon pt.40 zile,sa citesc anumite acatiste,sa merg la manastire la slujbe,sa fac impartasire generala,am facut tot ce a zis,intre timp ma mai facusem cu un chist ovarian de 5cm,eram terminata,imi doream un copil si eu faceam chisti,dar credinta in Dumnezeu nu miam perdut-o cu toate ca eram dezamagita,ma dureau ovarele din cauza chistului.Numi venea ciclu si mam dus la medic,test era negativ,la echo a zis ca trebuie sami vina si mia dat progesteron ca sa-mi vina menstruatia ca sa iau tratament pt.stimularea ovulatiei.
Am asteptat acel ciclu ca niciodata dar el nu a mai venit,am facut un test cu nici o speranta ca el sa fie pozitiv,numi mai venea si eram ffffffffff inbalonata,ma dureau intestinele,am fost si la medic nu stiam ce se-ntampla,numi venea sa cred,am repetat testul dim.nici nu am putut dormi in acea noapte,nui spusesem nimic iubitului meu,vroiam sa fiu sigura.
A fost cel mai emotionant moment din viata mea,am dat comanda de un tort cu o barza cu bebe in cioc,si scris pe el "vei fi tatic"si i lam dat sotului meu.Nici lui nu ia venit sa creada,eu am inceput sa plang,a fost fffffffffffffffffffffffffff.fericit,a fost un moment mult asteptat de noi,eram fericiti.A doua zi am mers la medic era totul bine,eu eram speriata,mia dat utrogestan pe care il iau si acum,merg f.des la medic,ma doare burta de la inceput,din cauza aderentelor dar sper sa fie totul bine pana la capat,am simtit din prima ca vom avea un baiat,noi ne doream copil nu baiat neaparat,dar asa am simtit eu,si baiat nea spus ca vom avea la 4 echo,si burta e tuguiata,dar oricum nu conteaza pt. noi,sa fie sanatos
Si preotul de la manastire mia zis cai baiat,chiar eram insarcinata si nu stiam atunci.Nustiu ce nea ajutat din cate am facut dar sunt convinsa ca Dumnezeu a decis cand sa avem noi copilul,eu cred ca acatistele acelea si pomelnicele neau ajutat cel mai mult.Dumnezeu nea ajutat sii multumim tot timpul pt.asta
Doresc din suflet ca toate femeile care-si doresc bebelusi sa devina mame cat mai repede,sa le iasa acel banal test pozitiv si sa dea nastere la copii sanatosi si frumosi
pe toate si multa rabdare
29+Robert in burtik

aileene spune:

Povestile voastre , sunt una mai frumoasa ca cealalta si merita sa-ti pierzi timpul citindu-le ! Povesti cu peripetii , cu lacrimi , dar si cu final fericit ! Viata e frumoasa si surade fiecaruia , mai devreme sau mai tarziu , chiar si atunci cand avem impresia ca nu mai sunt sanse , succesul se arata cu un final fericit !
Imi aduc aminte ca si eu mi-am povestit fericirea , cu putin timp in urma , dar daca-mi permiteti , o voi fac epe scurt din nou , ptr ca nu de mine vreau sa povestesc , ci de o persoana deosebita pe care am cunoscut-o aici , in tara care m-a adoptat de 13 ani !
Am un baietel de 6 1/2 ani , pe care l-am avut cu greu (4 ani de tratament , 6 IAD-uri si 2 FIV-uri , dintre care ultimul mi-a adus fericirea) ! Sunt o mamica fericita si indeplinita chiar daca varsta si problemele infertilitatii nu-mi dau sansa de-a cunoaste fericirea unui fratior sau surioara ptr Alexandre , eu nu ma supar , incerc sa apreciez si mai mult prezenta unicului meu copil pe care bunul D-zeu a binevoit sa mi-l dea ! O data cu venirea lui in viata mea , totul are un sens , ceea ce inainte nu puteam spune acest lucru !
Am cunoscut o femeie (de origine franceza) , casatorita de 10 ani , care n-avea copii , doar un catelus pe care-l plimba mereu pe-afara ! Ne-am cunoscut in timp ce eu il plimbam pe Alexandre cu caruciorul , iar ea plimba catelusul...discutam mereu despre orice si ma simteam f bine in compania ei si ea intr-a mea , sigur ptr ca se vedea ca aprecia felul meu de-a vorbi cu accent romanesc , celor de aici le place acest mic detaliu ...infine ! Discutand mereu de orice ne venea prin minte , doar de faptul de ce n-avea copii , n-am deschis niciodata subiectul pana intr-o zi cand m-a invitat la o cafea ! Stiind cat de greu mi-a fost sa am un copil , mi-a revelat secretul ei cel mare : " eu am probleme , nu pot avea copii , am avut o endometrioza serioasa , jum de trompa , uter retrovers si ciclu de 33 de zile , cu o ovulatie slaba , iar sotul , o spermograma f proasta , " ! Stiind toate astea , aveam impresia ca o cunosteam din ce in ce mai bine si ma bucuram f mult de faptul ca s-a deschis ! Am devenit din ce in ce mai apropiate , ea fiind plecata din regiunea in care traia cu fam ei , n-avea pe nimeni , ca si mine !
Tot vorbind despre trat pe care le-am facut eu , a vrut si ea sa incerce , a avut programare ptr un FIV-ICSI cu metoda recoltarii direct din testiculi ai sotului...dar trat n-a mers , cu toate ca a reusit sa aibe 2 foliculi frumosi , doar 1 a fost transferat in uter ! A repetat acest trat de 2 ori , fara un rezultat bun , din pacate si era din ce in ce mai disperata si necajita , a luat decizia sa se insemineze singura , dar nu mi-a spus nimic , decat atunci cand ma chemase la ea , tinand in mana un test de sarcina , spunand : "am reusit" sunt !
Eu buimacita , nu mai intelegeam nimic , dar eram tare fericita ptr ea ! Am intrebat-o cum a facut , la care mi-a raspuns : "nu e frumoasa metoda dar ti-o spun tie ptr ca-mi esti prietena si-mi esti draga ! Am luat o seringa de la farmacie in care am introdus din prezervativul cu care am si cu o sonda fina am introdus in uter toata cantitatea , asta bineintels dupa multe incercari , temperaturi luate in fiecare dimineata si luatul multor vitamine , eu si sotul...infine , am tinut totul sub control " e o poveste cu sfarsit fericit ptr ca e in a-6-a luna si asteapta o fetita , sarcina e cat se poate de buna si totul decurge normal !!! Sunt mirata si totodata jenata sa va povestesc aceasta intamplare care e cat se poate de adevarata ! Dar care a permis s-aduca fericirea unor oameni care au atat de multa dragoste de dat acelui copilas mult dorit ! Sunt fericita ptr ei si le doresc tot binele din lume , lor si fetitei lor care se va naste pe 15.06.06 si pe care o va chema Cassandra
Numai bine tuturor

"Atunci cand arati luna cu degetul , nu uita sa-l si retragi..."!
Aileene+Alexandre 6 ani 1/2 (22-sept'99)
http://fr.pg.photos.yahoo.com/ph/aileene68/my_photos

almo spune:

Dragi aspirante,
M-am gandit sa va scriu si eu povestea mea de scucces, ca stiu cata speranta se naste in sufletelul vostru cand aflati ca a mai reusit cineva. Mai mult, anul acesta am intrat si eu pe acest site pentru prima data, si nu pot sa va descriu ce liniste sufleteasca si speranta mi-au adus povestile celor care au reusit.
Eu am fost la fel de disperata ca si voi si nu credeam ca vreodata o sa pot spune ca sunt insarcinata.
M-am casatorit in 1997. In 1998 am emigrat in Canada si in 1999 am zis ca e cazul sa facem un BB. Cum nu s-a intamplat nimic in decurs de un an si tinand cont si de faptul ca nu mai ramasesem insarcinata niciodata, nici macar din gresala, m-am gandit ca e cazul sa consult un medic. Medicul a spus ca totul e ok si ca nu vede nici un motiv pt care nu as putea ramane insarcinata. Asa ca m-a sfatuit sa fac stimulari pe baza de medicamentatie orala (nu-mi amintesc numele medicamentului) si monitorizare incepand din ziua a 8-a. Am facut cam trei luni si datorita faptului ca nu s-a intamplat nici o minune, am insistat sa mai adauge ceva la aceasta procedura. Atunci am facut laparascopie unde nu s-a gasit nimic in neregula. Se spune ca dupa o laparascopie ramai mai usor insarcinata, asa ca am mai facut inca trei luni de stimulari, monitorizari iar in ziua ovulatiei isamantare artificiala. Din nefericire nici acestea nu au avut nici un rezultat. Ca urmare m-au incadrat la infertilitate inexplicabila. In timpul acestor proceduri, din cauza stresului(dese inatrzieri la servici) am facut un atac de panica si uite asa m-am ales cu anxietate. De unde ca eram o persoana perfect sanatoasa si fericita am devenit una bolnava si nefericita. Am hotarat sa renunt si sa las totul la voia intamplarii, ca simteam ca o sa o iau razna, cum de fapt am si luat-o, dar intr-o forma mai slaba. Nu pot sa spun insa ca am renuntat 100%. Am mai vazut un alt medic de care se spunea ca e f bun dar care a inceput sa imi explice pozitii de sex si sa fac sex zilnic chiar de trei ori. Asta insa mi s-a parut prea de tot.
Dupa doi ani, vazand ca tot nu se intampla nimic, cu toate ca am incercat sa ma relaxez cat am putut eu, pentru ca starile de anxietate nu conteneau sa-mi dea pace, am inceput merg la sedinte de acupunctura. O prietena de-a mea care nu putea sa raman insarcinata, a ramas dupa 2 luni de acupunctura. Prietena mea a recomandat la acelasi doctor alte 5 aspirante printre care si eu. Toate celelalte fete in afara de mine au ramas insarcinate. Fericita ca procedura a dat roade, am continuat sa merg aproape un an cu speranta in suflet ca poate, poate o sa reusesc si eu, pana cand am realizat ca incercarile mele sunt desarte. Am fost insa fericita ca in tot acest timp am scapat de anxietate . Acupunctura a lucrat foarte bine in ceea ce priveste diminuarea stresului.
Anul trecut o prietena de-a mea imi recomanda medicul ei. Ea, dupa cel putin doi ani de incercari, ramane dupa 2 luni, ajutata de acest medic. Asa ca anul trecut in iunie am inceput un nou set de stimulari incepand din ziua a treia a ciclului, de data asta pe baza de injectabil cu puregon insotite de monitorizari si insamantare artificiala. Si acest medic spune ca nu vede sa am nimic care sa ma impidedice sa pot avea copii. Doar ca o fi ceva care inca nu s-a descoperit. Dupa 4 incercari nereusite cred ca va imaginati ca deja credeam ca merg fara rost. Eram sigura ca imi pierd banii timpul si nervii si ca problema mea e una la nivel microscopic nedescoperita inca, dar consideram ca trebuie sa incerc totul ca sa nu ma acuz mai tarziu ca nu am facut suficient. Mai era si varsta, aveam deja 34 ani si simteam ca nu mai am timp de pierdut. Aici fiecare luna de incercare costa 1500-2000$. Noroc cu asigurarile de unde mai scoti o parte din bani. Au venit sarbatorile de iarna cand am avut 10 zile libere si m-am gandit sa fac o pauza. Apoi luna urmatoare am mers in concediu, o saptamana la soare si mare. In lunile de pauza nu am incetat sa am in suflet o scanteie de speranta ca poate sa va intampla in concediu ca esti relaxat cum auzisem din alte povesti. Nesansa a facut insa sa nu fie asa. In februaruie anul acesta am inceput a cincea procedura. Mai aveam sa o fac si pe a sasea si incheiam capitolul copii. Eram foarte hotarata. Nu excludeam insa odata FIV. Urma sa am inca o laparascopie dupa aceasta a cincea procedura, ca am zis ca daca nu am ramas pana acum, nu mai e nici o speranta sa raman fara sa mai adaug ceva la rutina. Imi era deja groaza de o alta laparascopie. Dar uite ca cel de sus m-a ajutat sa nu mai fie nevoie. cred ca va imaginati ce mare mi-a fost surpriza cand am vazut ca ciclul nu mai vine, cu toate ca aveam toate simptomele ca trebuie sa apara. Anul acesta pe 21 februaruie am ramas insarcinata si acum am in pantece un samburel mic, pe care am putut sa-l vad la ecograf saptamana asta.
Fetelor, va sfatuiesc sa nu va pierdeti speranta si sa faceti tot ce va sta in putinta. Cu perseverenta o sa reusiti! Povestea mea este o mare speranta pentru cele care au aceeasi diagnostic ca si al meu- adica nici unul.
Sunt sigura ca in cele din urma o sa reusiti.
Sa va dea cel de sus multa, multa rabdare si sanatate mentala, ca aveti mare nevoie!
MO

Sabana spune:

Buna. am citit si eu pe aici pe la voi si m-am gandit sa va spun povestea mea. Poate ptr unele reprezinta un ajutor. Eu am ramas insarcinata dupa 6 ani, timp in care nu am folosit nici un mijloc de contraceptie. Anul trecut in vara am fost in conceiu la mare, in Grecia, si m-am gandit eu, ca daca ar fi sa am trompele infundate, sa stau jos in spartul valurilor cate o jumatate de ora pe zi. A fost asa mai mult un gand. Cand am venit acasa la putin timp am aflat ca sunt insarcinata. Poate ca pana la urma metoda mea le poate ajuta si pe alte fete.