Copilasi de Mai-Iunie 2004 (52)

anacami spune:

Bertha, sper sa treaca repede acesta stare!Acum pot sa-ti spun ca si eu am avut o perioada proasta, cand deja ma vedeam in divort si imi imaginam cum m-as descurca cu Sebi (imi imaginam pana si daca nu o sa avem probleme la "impartitul" copilului...).
Eu sunt genul care am nevoie sa-mi dea multa atentie, sa ma alinte. Ne-am casatorit in august (dupa vreo 3 ani de locuit impreuna sau concubinaj-cum ne-au declarat la un recesamant ), iar in septembrie am ramas insarcinata. Dupa ce am nascut totul s-a schimbat.Mi se parea ca nu ma "mai baga in seama", ca nu-mi mai da nici o atentie; la noi s-a suprapus si cu o perioada in care sotul meu avea foarte mult de lucru la servici+deplasari, etc..Plus ca mi se parea ca sunt mai dizgratioasa,grasa,..Ii ziceam tot timpul "dar inainte ...era asa...".
Acum pot sa-ti spun ca totul revine incet-incet la normal; el are 2 copii (Sebi +eu), Sebastian este maricel si ne incanta, ne distreaza si ne mandrim din ce in ce mai mult cu el.
Cred ca foarte mult ne-a ajutat si faptul ca de la 3 luni am revenit in dormitorul matrimonial si ca am reinceput serviciul (inainte de Sebi stateam de dimineata pana seara la servici; acum deja simteam ca ma urc pe pereti stand acasa-desi aveam o ocupatie cu Sebastian care imi consuma tot timpul ).
Oare sotul tau nu este putin gelos pe bebe (nu in sensul cel mai rau...), poate nu ii mai acorzi atentia pe care i-o dadeai inainte si tot timpul tau este acaparat de ingrijirea copilului...Incearca macar noaptea sa i-o aloci lui, sa-l intrebi despre problemele lui de la munca,....Asta este parerea mea, a cuiva care priveste din exterior, sper sa nu te superi...Stiu ca este usor sa dai sfaturi...

Camelia si Sebastian (26 mai 2004)
Poze < 8 luni , > 8 luni
dupa 1,1 ani

anacami spune:

Simona vad ca am scris in aceeasi perioada de timp! Nu iti vazusem mesajul!
Bertha, cred ca aproape toate mamicile trecem prin asta, oricum o data cu venirea unui copil nu mai poate fi totul ca inainte (parerea mea)!Ceva se imparte de acum si in alta directie, nu le putem avea pe toate o data, trebuie sa existe un echilibru.

Camelia si Sebastian (26 mai 2004)
Poze < 8 luni , > 8 luni
dupa 1,1 ani

anacami spune:

Astazi, de exemplu, imi aduceam aminte ca inainte de bebe mergeam aproape in fiecare weekend la munte.Acum, desi avem cazare asigurata, nu am mai mers deloc. Inainte, cand "ni se punea pata", ne urcam in tren/masina doar cu un rucsac si plecam; acum este mai greu, stiti voi de ce....Sper ca peste 3-4 ani sa facem la fel, chiar daca de aceasta data cu tot cu copil.

Camelia si Sebastian (26 mai 2004)
Poze < 8 luni , > 8 luni
dupa 1,1 ani

cius22 spune:

Camelia,stii ce ma incanta pe mine mult? ca atunci cand una dintre fete are o problema( mica sau mare,nu conteaza!) apare imediat un fel de solidaritate,si toate celelalte sar! e un sentiment extraordinar,sa stii ca ai niste prietene-pe care nici nu le cunosti macar,dar care uneori iti sunt mai aprope decat sora sau fratele!...am asistat de multe ori la acest lucru...si chestia asta imi da curaj sa merg mai departe,sa fiu eu insami-adica sa am curaj uneori sa si plang,sau sa ma plang,stiind ca exista cineva,undeva,caruia chiar ii pasa!...si vad aici,in acest grup de fete,multe inimi mari si saritoare!...eu una,VA MULTUMESC,ca existati!
Da,am scris in acelasi timp,pentru ca una dintre noi are nevoie...si noi suntem alaturi de ea! lui Sebi scump!

---

Nu fac nimic,da'mi ia toata ziua!

POZE

Simona,mami de BB Victor si printesa Roxy

mammy2706 spune:

bertha, imi cer scuze dar sfaturile nu sunt punctul meu forte. Dar sa stii ca sunt alaturi de tine si iti tin pumnii sa se rezolve cat mai curand situatia prin care treci.
Eu, desi maritata de 26 de luni am stat cu sotul doar vreo 9 (patru cu copilul) - asa ca nu am avut timp sa ne sufocam. Am in schimb o prietena care sta mai rau decat tine. Acum copilul ei are 1 an si trei luni dar ei de un an discuta de divort, au perioade cand stau despartiti iar daca stau in aceeasi casa se cearta mereu. La ei nu vad nici o cale de rezolvare dar iti urez din tot sufletul ca voi sa nu ajungeti aici.


Cristina, mamica lui Andrei

Andrei<1an ,>1an
la mare

Carmenbr spune:

Bertha iubita,

Se pare ca avem aceeasi problema atata ca eu tot mai sper ca o sa fie bine. Il bomban toata ziua (cand il prind acasa!), il pun mereu sa faca ceva care sa implice copilul, poate poate se schimba. Schimbari sunt, mai ales dupa criza pe care am avut-o in mai anul asta. Dar, tot mai "am de lucru". Mai greu acum ca a venit soacra-mea sa stea cu Eric si cum sotul meu inca e "baiatul mamei", sper sa nu trebuiasca sa o iau de la capat cu munca mea.

Si eu am zile cand simt ca nu mai pot, ca ma sufoc, dar apoi face ceva dragalas si-mi trece si tot asa. Probabil ca daca ar fi rau de tot, nu mi-ar trece asa usor, sau daca as avea pe altcineva care ar fi asa cum mi-as dori. Dar deocamdata, il iubesc si tot mai sper ca o sa fie bine.

Nici noi nu mai dormim impreuna de cand s-a nascut Eric, nici el nu a schimbat un pampers niciodata, nu a hranit copilul sau culcat copilul niciodata. Inainte nici macar nu il tinea in brate ca plange, acum se joaca cu el, iese afara cu el, dar zice ca se plictiseste repede. Asa ca situatia e aceeasi.
Nu sunt genul de femeie care sa stea cu cineva doar ca sa aiba copilul tata, dar parca tot mai am sperante ca lucrurile se vor indrepta incet-incet.

Simona zice bine, incearca sa-ti amintesti de momentele frumoase si sa-ti regasesti puterea. Insa ai nevoie neaparata de un servici ceva, sa nu mai stai toata ziua acasa cu copilul. E enorm de mult timp de cand stai acasa, altceva nu mai stii. Si gata cu alaptatul, ca frumusetea rara a crescut. Trebuie sa te regasesti, sa iti aloci ceva timp si pentru tine.

Te pupam mult de tot si pe tine si pe Darius,

Carmen, mamica de Ericutz (15.06.2004)


http://sabinac.netfirms.com/ro.htm Sabina are nevoie de tine!

Ericutzul meu

Irinel spune:

Buna fetelor! Scrieti mult si eu nu reusesc sa tin pasul cu voi dar cand reusesc mai citesc cate putin pe la voi, nu apuc sa si scriu...

In primul rand vreau sa va dau o veste extraordinara...de Sfanta Maria am primit cadou (nu ma cheama Maria dar tare imi place numele asta) un test de sarcina pozitiv. Nu stie inca nimeni in afara de mine si sot, o sa mai tinem putin secretul pana suntem siguri (vorba vine, da testele sun slab pozitive ca abia ieri a fost ziua cand trebuiau sa vina musafirii) dar sunt atat de fericita... Stiti ca eu v-am zis de mult ca imi doresc cat de curand inca un copilas.

In al doilea rand, am citit mesajele voastre de pe ultimele pagini. Bertha eu am senzatia ca in general barbatii nu au foarte multa rabdare sa se ocupe de copiii lor, decat daca oarecum ii forteaza imprejurarile, si asta nu pentru ca nu i-ar iubi, ci asa sunt ei. Poate si noi am mai lua pauze de relaxare da daca n-avem incotro, ne ocupam toata ziua de copii. Cand mama sotului a fost aici, sotul meu se indepartase de Danut si nu pentru ca nu ii era drag, da nu mai petrecea timp cu el, cand il rugam sa stea putin cu el, i-l pasa mamei lui si statea la calculator sau la tv. Cand a plecat mama lui nu m-am jenat ca de cate ori aveam multe de facut sa il rog sa stea cu Danut si desi nu era incantat, statea. Usor-usor s-a obisnuit si acum sunt geloasa pe cat timp petrece cu el ca eu nu mai apuc din pacate. Ajung acasa si ma apuc de treaba, el il duce, il ia de la gradi si sta cu el pana termin eu treaba, uneori ii da si mancare. Abia seara la culcare stau eu cu Danut sa il culc si noaptea cand dorm cu el. Si sa stii ca desi uneori il vad ca e obosit si ar mai vrea un pic de timp liber pentru el, in general il vad ca se bucura de compania lui Danut. In plus, eu ma joc cu Danut cum cred si eu, da el are alt stil de a se juca si cred ca usor-usor Danut il va prefera ca partener de joaca. Ce voiam sa spun de fapt este ca ar trebui cand te simti surmenata sa il rogi sa stea cu copilul, chiar daca nu se arata incantat, ba chiar plictisit. Si usor incearca sa il lasi din ce in ce mai mult. Daca protesteaza incearca sa discuti cu el serios (dar fara vorbe grele!!!) si sa ii explici ca orice om are nevoie si de un pic de relaxare. Cat despre baie lunga, fetele au dreptate, eu am tras patul in care dorm cu Danut la perete (in colt, asa sunt acoperite doua laturi ale patului) si pun perne mari pe celelalte laturi. NU mi-a cazut niciodata. In plus, se lipeste de perne cu drag, fie isi imagineaza ca sunt eu, fie doar ii place consistenta lor... Cand se trezeste maraie si ma asteapta ca stie ca apar repede. La inceput aveam emotii sa nu cada ca eu trebuie sa urc treptele pana la etaj ca sa ajung la el si dureaz 1-2 minute. Da in ultimul timp se trezeste doar foarte rar.

La Multi Ani Laurina! La Multi Ani tuturor Mariucilor si tuturor celor care si-au aniversat ziua de nastere de cand n-am mai apucat sa scriu!

Hai ca va las ca mi se termina pauza
Va pup dulce pe toate


http://photos.yahoo.com/irinoiu

Irina si Daniel (28 Mai 2004)

iuliana c spune:

Irina,sa fie intr-un ceas bun!!!Tare mult ma bucur pt voi!Pupici multi!

Iuliana & Rares (12iunie)

bertha spune:

Irinel, incep cu tine pt ca vestea pe care ne-o dai e extraordinara, sa dea Dumnezeu sa fie adevarat si sa mai aveti un bb frumos si cuminte ca Danut! Te pup si te rog sa ai mare grija de tine! Tine-ne la curent cu evolutia situatiei!

Dragele mele, nu va mai iau pe rand, raspund la gramada, intelegeti voi ce vreau sa zic fiecareia (sper).
In primul rand, sotul meu nu este deloc afectat de prezenta copilului, adica nu se simte in mod cert pe locul 2, nu aici e pb. Ceea ce v-am spus cu pazitul copilului cand doarme e un lucru pe care el il impune. V-am mai spus si cu alte ocazii ca e cam paranoic in privinta copilului. Exemple: copilul tb tinut cu hamul, chiar daca fuge cat il tin picioarele, exista riscul sa cada si sa-si sparga capul; nu are voie sa umble la vreo usa (sifonier, camera), nici s-o atinga, poate sa-si prinda mana acolo; nu tb sa manane paine sau orice altceva nemaruntit, se poate ineca. Si exemplele pot continua, daca vreti sa ma distrati, va povestesc mai multe. Inutil sa va spun ca Darius alearga prin parc fara ham, mai cade, dar nu rau, mananca paine, ardei, morcovi etc, ne facem de cap cans suntem singuri. Nu stiu de ce e asa fricos, nu a avut nici o trauma, daca-l intreb zice ca e mai bine sa fii prevazator. Actualul conflict a inceput de la faptul ca m-a acuzat in repetate randuri ca din cauza mea i-a fost rau copilului cand cu pestele, ca numai eu am insistat sa mai incercam o data. In realitate, a fost si el de acord, chiar imi tot amintea ca tb sa mergem in Metro sa-i cumparam peste proaspat. Ceea ce m-a deranjat a fost ca nu era momentul sa-mi faca teorie, chiar daca as fi fost vinovata, cand copilul nu se mai oprea din vomitat. Putea astepta sa avem o discutie dupa ce totul revenea la normal. Adica dupa ce ca era asa speriata, trebuia sa mai vina si el cu muzicuta.
In al 2-lea rand, poate ati inteles ca sunt casnica. Nu-i asa, sunt in CIC. MOmentatn nu ma pot intoarce la serv, nu e un loc de munca dupa care sa suspin, si, chiar daca poate unele va mirati, eu castig considerabil miai putin la serv decat in CIC. Cu ce as da bonei (bunicile lucreaza ambele) va dati seama ca veniturile s-ar imputina considerabil. Daca as gasi ceva acceptabil, m-as intoarce oricand, indiferent cat mi-ar fi de greu sa-l las cu altcineva. Ca tot vorbi de asta, sotul meu crede ca e f usor sa stai cu copilul acasa, imi zice "mare lucru, toata ziua dormi si te plimbi cu el", oricat am incercat sa-i explic zice ca-s eu fitoasa.
Ceea ce ma mira este ca nu am crezut niciodata ca ar putea avea o asemenea atitudine fata de copil. Sora mea are un copil de 8 ani, care intre 1-3 ani a fost crescut mai mult de noi, in sensul ca fiind studenti, stateam toata ziua cu el, sora-mea fiind la serv. Niciodata nu s-a purtat asa cu el, a avut mereu rabdare, s-au jucat frumos, si in prezent sunt f buni prieteni. Stiind cum s-a purtat cu nepotu-meu, eram sigura ca va fi un tata minunat din toate pdv. Si parintii lui au sesizat cat de rece e fata de copil si fata de mine, i-au mai zis, dar le-a taiat-o imediat.
of, nu stiu cum sa va explic mai bine situatia mea, e asa de geru! In ciuda a ceea ce v-am povestit, il iubesc enorm, sunt convinsa ca si el pe mine, dar nu ne regasim deloc, parca numai ranchiuna si rautate vine din partea lui. Oricat de mult m-as stradui, parca e orb. In fiecare zi imi propun sa discutam calm cand vine de la serv, dar mereu o da in bara cu ceva, ma raneste din nou si iar ma inchid in mine.

Nu cred ca ati inteles nimic, dar va multumesc ca existati, va rog sa ma iertati ca am monopolizat subiectul, dar pur si simplu nu am cu cine sa vorbesc, prietenele mele lucreaza, ne vedem rar si atunci nu-i cazul sa ma vaicaresc eu.

Va multumesc din suflet inca o data, e asa bine sa te mai incurajeze cineva, sa-ti ridice moralul pana trece hopul.
va pup!

Bertha si Darius - frumusete rara (DN 08-06-2004)

poze

alus spune:

Buna fetelor

Laurina LA MULTI ANI

Imi pare rau dar sper ca toate MARIILE sa primeasca astazi urarile de bine care trebuia sa le transmit ieri. Inca odata imi pare rau.

Irinel- felicitari si sa dea Dumnezeu o sarcina cat mai usoara. Pupici

Bertha - nu trebuie sa sti ca sotul meu este la fel, daca ar putea ar face orice ca sa nu se loveasca, sa nu bage mana pe undeva. Si cel mai nasol este ca daca se loveste cand este cu el totul este oki, dar daca este cu mine brrrrr...iti inchipui. Si eu sund devina cu totul. Cand te citesc parca il aud pe sotul meu. Cand ii spun cateodata ce obosita sunt imi zice ca nu fac mare lucru decat sa stau cu copiilul si ca calc fac curat si gatesc este normal. Vreau sa spun ca de facut curat ma ajuta nu pot sa zic ca nu. Lor le este usor vin seara acasa se ocupa putin cu copii si cred ca deja si-au facut datoria.

La noi mai nimic nou. Julia a racit si luam picaturi si siropuri. Din fericire nimic grav.

Trebuie sa va parasesc, pe maine pupici.

Alus+Julia

http://community.webshots.com/user/alus1