Va ganditi vreodata la moarte?
Raspunsuri - Pagina 2
mamica dulce spune:
quote:
sunt atat de obsedata incat cateodata ma trezesc noaptea desi mor de somn ca sa verific daca mai respira,
si eu la fel..si are Marc aproape 3 ani.Cand era mic si eram terorizata de moartea subita il verificam si la un sfert de ora,mai ales ca a dormit intotdeauna foarte profund si foarte mult.
Acum,o sa radeti dar ce zbucium era in mine..de la vorba aia de ce temi de aia nu scapi si imi impuneam sa nu-l mai verific,sa nu ma mai gandesc dar abia acum am lasat-o mai moale.
prima mea amintire despre moarte..e foarte trista.Aveam vreo 5 ani,eram cu verisorul meu la bunica,dar ea era cu treaba multa ziua si stateam in casa cu strabunica mea,pe care o tin minte si acum,o vad dinaintea ochilor.La un moment dat am iesit la joaca si dupa un timp vin sa-i spun ceva,..ma gandeam ca doarme,trag de ea,o strig la ureche ..apoi am iesit pe cerdac si am strigat la bunica sa vina s-o trezeasca ea ca eu nu pot.Tin minte si cum au spalat-o..dar altceva nimic,nici inmormantare,nici alte amintiri dinainte sa moara nu prea am,decat niste imagini foarte vagi.
De atunci au mai murit in familia mea bunicul si un unchi dar nu am fost in stare sa ating pe vreunul din ei,Dumnezeu sa-i ierte pe toti.
Insula Mainau,Bodensee-Marc 2 ani jumate aprilie 2005
http://de.pg.photos.yahoo.com/ph/ancuta_hoppe/album?.dir=/8c1c
Anca Wish spune:
E dureros. Mie mi-a murit mama acum 9 zile. E ingrozitor.
anca...SIGUR intr-o zi
CristinaT spune:
sincere condoleante Anca ... imi pare rau!
5 ani -14 februarie 2005
sinzi_ana spune:
Desi o vreme am fost inconjurata de mortile celor iubiti mie, poate ca m-am obisnuit, poate am invatat sa nu imi mai pese...dar imi trecuse...
Pana cand... mergeam la o intalnire cu Radu (la vreo 3-4 ani de cand eram impreuna)...si in fata mea o masina a intrat intr-un pieton care avea un tricou asemanator cu Radu, era tanar si semana (din spate) la statura cu el...Am simtit efectiv cum imi fuge pamantul de sub picioare, si am crezut ca mi se prabuseste cerul pe mine...au fost niste minute groaznice pana i-am vazut fata tipului si era sa lesin de bucurie (bietul tanar!!!) ca nu era iubitul meu!!!!
De atunci mereu ma tem, si pentru Daivd (si eu il verific cand doarme prea mult sau profund) si daca RAdu intarzie sau nu am vesti de la el...si imi fac scenarii de groaza in minte cu ce s-ar fi putut intreba...
Cred ca e normal sa te gandesti la moarte, caci si ea face parte din viata noastra...
Iau in fiecare zi viata de la capat
Sinzi 
si David
La Brasov
La marea Neagra
Parada modei
Voineasa
rory76 spune:
Trebuie sa fim constienti ca moartea este singura certitudine din viata noastra.
Totul este relativ...viata, bucuriile, realizarile, fericirile, ea este un lucru de care suntem singuri. Asa ca mai bine sa vedem cum ne putem trai viata astfel incat sa nu simtim ca am trait degeaba...Si cand ajungem acolo, la hotarul dintre lumi, sa putem fi mandri putin de noi...
gabry spune:
Pina la urma sintem toti dotori cu o moarte!!!Ce sinistru!!
Si mie mi-e frica de moarte,nu atit pentru mine,cit pentru copii,dar merg pe ideea ca de ce ti-e frica nu scapi si atunci incerc sa alung gindurile negre.
Acum citiva ani a murit fratele meu care avea doar 17 ani si-mi amintesc cum eram toti disperati,cind moare cineva batrin te gindesti ca asa e rindul,dar cind iti moare copilul sau cineva tinar ,e mai dureros,pentru ca nu te astepti sa fie asa.
Imi amintesc ca si azi,ca inainte cu o saptamina sa moara,eram doar noi doi in casa si in toiul noptii a venit in camera mea si m-a intrebat daca poate sa doarma cu mine,pentru ca visase urit.Eu l-am vazut ca era tot transpirat si l-am intrebat ce-a visat.Mi-a spus ca se sufoca si a cazut intr-un tunel in care la celalalt capat era o lumina imensa si inainte sa ajunga la aceea lumina,s-a intors inapoi.N-am dat importanta acestui vis,toate bune,pina cind dupa o saptamina a venit un vecin si ne-a anuntat ca murise asfixiat.Saracutul,isi vazuse moartea in somn,iar mie mi-a venit imediat in minte aceea noapte,dar era prea tirziu.
Dupa aceea aveam mereu vise stranii,imi faceam mereu promleme ca n-am dat importanta acelui vis si-l vroiam cu orice pret viu,macar pentru o zi.A fost un cosmar pina cind m-am obisnuit cu ideea ca D-zeu a vrut sa fie asa si cred cu desavirsire ca e bine acolo unde e.
Ma scuzati ca m-am lungit,dar retraiesc acele clipe de fiecare data cind le povestesc.....si sper ca el sa ne vegheze de acolo,macar nepoteii!!!
Va doresc zile bune si nu va mai ginditi la cucoana cu coasa,e o vorba, 'azi esti ,miine nu mai esti',e mai mult decit adevarata!
Mama lui Elena-Stefania
si Mircea
panagia gabri
yank spune:
M_am gandit si eu deseori la moarte...la moartea unora
adi2003 spune:
Nu stiu daca ma inspaimanta atat de mult moartea mea, cat a celor dragi mie.
Mai greu e sa vezi ca nu-i mai ai pe cei care iti sunt cei mai dragi, decat sa pleci fara sa stii din lumea asta.
Probabil e o viziune putin egoista, pentru ca as prefera sa nu simt durerea pierderii celor mai importante persoane din viata mea.
Oricat de lunga sau de scurta ar fi calatoria noastra in aceasta lume, sa facem in asa fel, ca la plecarea definitiva, sa lasam o amintire placuta celor care ne-au cunoscut.
Simina
album foto1 si album foto2
mammy2706 spune:
quote:
Originally posted by adi2003
Nu stiu daca ma inspaimanta atat de mult moartea mea, cat a celor dragi mie.
Mai greu e sa vezi ca nu-i mai ai pe cei care iti sunt cei mai dragi, decat sa pleci fara sa stii din lumea asta.
Probabil e o viziune putin egoista, pentru ca as prefera sa nu simt durerea pierderii celor mai importante persoane din viata mea.
Oricat de lunga sau de scurta ar fi calatoria noastra in aceasta lume, sa facem in asa fel, ca la plecarea definitiva, sa lasam o amintire placuta celor care ne-au cunoscut.
de acord cu Simina. Eu am cateodata si sentimentul ca se va intampla ceva rau...e oribil. Mi-e asa de frica...
Cristina, mamica lui Andrei
Andrei<1an ,>1an
la mare
criz spune:
draga Koky
ma bucur ca ai abordat tema asta, si eu tocmai voiam sa deschid un subiect asemanator, dar am citit raspunsurile la intrebarea ta si mi-a dat seama ca mai gandesc si altele ca mine, in sensul sa-ti fie frica de moartea celor dragi, mai ales a copilului. Ca de cand sunt mama ( fiu-miu are 1,5 ani) mi-e tare frica sa nu i se intample ceva, seara cand ma culc imi trec tot felul de imagini cu el mort in vreun accident stupid, sau in sicriu. E groaznic de morbid, stiu, incerc sa ma abtin
. Primele dati cand am plecat de acasa si l-am lasat cu sotul sau bunica ma tot temeam sa nu-mi sune telefonul sa ma anunte ca i s-a intamplat ceva.Acum m-am mai obisnuit si e mai rar, dar cand imi amintesc iar incep sa-mi imaginez tot raul ce i s-ar putea intampla. Sper din suflet sa nu fie presimtiri ci doar ganduri stupide!