Va ganditi vreodata la moarte?

Va ganditi vreodata la moarte? La care mai mult, a celor dragi sau la cea proprie?
Mie, de ex, nu mi-e frica de a mea, dar mi-e frica de suferinta...ma rog mereu lui Dumnezeu, cand va fi sa mor, sa fie asa...brusc...
Iar toata lumea care depinde in vreun fel de mine sa fie aranjata...

Koky, mama de doi super bebici

petra spune:

Nu ma gandesc la nici un fel de moarte. Ca oricum cand vine, vine si gata! Viata trebuie traita frumos si intens!
Iar tu , Koky, mamica a doi copii ar trebui sa-ti indrepti gandurile spre lucruri mult, mult mai luminoase ! Pe bune !

Koky spune:

Nu, ca nu ma gandesc pesimist, Doamne fereste...mai degraba "filosofic"...in realitate, din clipa in care ne nastem...incepem sa murim, nu? Pentru mine, cel mai important mi se pare sa ma gandesc la moarte in ideea ca fiecare clipa trebuie traita cu intensitate maxima, ca nu se stie niciodata...si nu ma refer la prostii "existentialiste", ci in sensul profund al constientizarii lucrurilor importante din viata...
M-am enervat azi la serviciu rau de tot, asa de rau ca m-am dus in wc si am bocit, am stat apoi vreo 20 min sa-mi treaca roseata, sa nu se vada c-am plans...si pe urma m-am gandit: "Ce naiba?! Doar n-am innebunit?! Daca as sti acum ca maine e ultima zi din viata, as pierde 30 minute plangand in wc?!"

Koky, mama de doi super bebici

dulcetica spune:

Conceptul in sine mi-a fost strain pina cind m-am confruntat cu moartea tatalui meu si atunci am avut revelatia ca ni se poate intimpla si noua,adica familiei mele.Nu moarte ma sperie,dupa acest soc am acceptat ideea in timp, pe mine batrinetea ma infioreaza.Ideea ca as putea fi senila cu un comportament aberant,sa-mi terorizez copilul,etc.

cait spune:

Eu ma gandesc uneori si chiar imi este frica dar stiu ca daca este sa vina vine..

lgireada spune:

Da, de mai multe ori. Dupa ce a murit bunicul meu... Nu la a mea, ca inca is tanara, dar la a celor dragi!

Liliana

alinaxeni spune:

Am trecut f. des pe langa moarte.Prieteni.cunoscuti,copilul meu si fostul sot.La un moment dat am avut senzatia ca a intrat in cotidian pana luna trecuta cand eu am fost in fata unei situatii in care nu stiam daca mai am mult de trait.Atunci am intrat in panica,ma uitam in jur si vedeam cate mai am de facut,e groaznic.
Acum, se pare ca alarma a fost falsa,dar cred ca D-zeu ne pune in fata unor situatii limita ca sa ne trezim si sa traim.
Mi-e frica de necunoscut,de singuratate,de faptul ca nu-i voi mai avea pe cei dragi langa mine,dar intr-o zi tot va veni si ma va lua.Tot ce-mi doresc e sa fie fulgeratoare,sa nu ma chinui.

alina

Darria spune:

Sigur ca ma gandesc, e ceva firesc atat nasterea cat si moartea.
Nu-mi este frica de moartea mea, odata si odata tot voi muri ci de locul in care exista posibilitatea sa ajung dupa......sunt om si am pacatele mele. Sunt constienta ca pot sa mor in fiecare clipa, nu poti sa stii ce-ti rezerva viata. Ma gandesc si la partea neplacuta a vietii - sa nu fiu luata pe nepregatite.

Imi este frica de ce li se poate intampla fiintelor iubite - este dureros.

idei nunta

mamica dulce spune:

eu de cand am nascut ..cand avea Marc cam 4 luni m-a apucat nebunia de am ajuns sa-mi vina sa ma dau cu capul de perete sa-mi sara gandurile astea din cap.Si nu ma gandesc la moartea mea ci orice nenorocire de care aud o aplic la Marc...de la moartea subita,boli grave,copii disparuti si pana la orice fel de accident.Bine ca acum nu mai e asa de grav ca acum un an-doi cand mi se formau in cap scenarii de groaza dar tot ma apuca din timp in timp...ma inchin si-mi trece o perioada.Cand ma gandesc la moartea mea ..e cam in ce fel o sa ma sinucid daca pateste puiul ceva..deh psihopata.

Faza e ca sunt in fond o optimista,destupata la minte:) si incerc,imi impun sa nu fiu prea protectoare cu Marc,tin un oki pe el dar il las sa faca o gramada de trebusoare,oricum e un catzarat si plin de idei nastrusnice,daca m-as criza la orice pas as fi fost deja fie la nebuni,fie cu boli de inima.

Insula Mainau,Bodensee-Marc 2 ani jumate aprilie 2005
http://de.pg.photos.yahoo.com/ph/ancuta_hoppe/album?.dir=/8c1c

Ira spune:

quote:

---

Originally posted by mamica dulce

eu de cand am nascut ..cand avea Marc cam 4 luni m-a apucat nebunia de am ajuns sa-mi vina sa ma dau cu capul de perete sa-mi sara gandurile astea din cap.Si nu ma gandesc la moartea mea ci orice nenorocire de care aud o aplic la Marc...de la moartea subita,boli grave,copii disparuti si pana la orice fel de accident.Bine ca acum nu mai e asa de grav ca acum un an-doi cand mi se formau in cap scenarii de groaza dar tot ma apuca din timp in timp...ma inchin si-mi trece o perioada.Cand ma gandesc la moartea mea ..e cam in ce fel o sa ma sinucid daca pateste puiul ceva..deh psihopata.

Faza e ca sunt in fond o optimista,destupata la minte:) si incerc,imi impun sa nu fiu prea protectoare cu Marc,tin un oki pe el dar il las sa faca o gramada de trebusoare,oricum e un catzarat si plin de idei nastrusnice,daca m-as criza la orice pas as fi fost deja fie la nebuni,fie cu boli de inima.

Insula Mainau,Bodensee-Marc 2 ani jumate aprilie 2005
http://de.pg.photos.yahoo.com/ph/ancuta_hoppe/album?.dir=/8c1c

---

Si eu exact la fel, pentru mine moartea nu capata importanta decat in fata copilului meu + a sotului, sunt atat de obsedata incat cateodata ma trezesc noaptea desi mor de somn ca sa verific daca mai respira, daca nu a furat-o cineva din casa (doarme in alta camera), sau daca nu a venit vreun criminal sa o stranga de gat, alte rahaturi din astea . Orice mic potential pericol devine obsesie pentru mine pana cand nu il indepartez, Sofia mea nu a stat niciodata cu nimeni, nici macar in mama mea nu aveam incredere sa aiba grija de ea....de obsedata ce sunt. De cand e la gradi m-am mai linistit, stiu ca atitudinea mea nu e buna pentru ea, e sufocanta, dar incetul cu incetul sper sa ma vindec .

Free pictures... funny pictures...
Weird pics ;-)...

ipearina spune:

Cuvantul "moarte" l-am inteles abia dupa ce a murit bunicul meu de cancer (un om robust, inca tanar, chinuit de o boala care l-a secerat in cateva luni) si la care am tinut enorm. Dupa moartea lui, daca se intampla sa dorm cu bunica, ma trezeam noaptea din somn ca sa vad daca mai respira, imi era teama sa n-o pierd si pe ea. Si am mai inteles ce inseamna golul pe care il lasa un om atunci cand dispare, mai ales daca omul respectiv a facut destul de multe pentru familia lui. Uneori aveam regrete ca n-am facut destule pentru bunicul meu sau ca in vacante as fi putut sa stau mai mult in preajma lui.
In ceea ce ma priveste, nu cred ca mi-e frica de moarte, ci de modul in care pot sa mor sau de varsta la care pot sa mor.