fara verighete

fara verighete | Autor: nana_sim

Link direct la acest mesaj

Dragelor si dragilor

Voi care ati decis sa fiti un cuplu fara sa aveti recunoasterea oficiala, ce faceti, cum traiti, cum simtiti?
Este evident ca societatea isi schimba valorile, ca statutul de oameni ocupati si independenti ne face sa optam pentru varianta "cuplu necasatorit", dar nu vi se pare ca totusi aceeasi societate nu e pregatita sa ne considere normali?

Mie mi-e bine in viata mea, imi iubesc foarte mult partenerul si sunt impacata cu statutul acesta dar inca ma mai amarasc atunci cand la banca ridica din spranceana ofiterul de credite cand aude ca nu suntem casatoriti, ca preotul care va oficia botezul copilului unor prieteni ma priveste … cand discut cu el detaliile nasitului, cand vreo matusa sau vecina batrana exclama “cum nu e sotul?!”

Va poftesc la vorba si la ! O fi bine, o fi rau?

Simona

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns pd spune:

Eu mi-am cunoscut partenerul de viata, care acum imi este sot, cand aveam 18 ani si el 20. Timp de 12 ani am locuit impreuna, am impartit si bune si rele si pot spune ca n-am simtit niciodata ca cineva ne priveste mai altfel pentru faptul ca nu eram casatoriti.

Cand eu aveam 30 de ani si el 32 ne-am casatorit civil, dar mai mult de dragul lui bebe care atunci era in burtica. Am considerat ca e mai bine pentru copil sa se nasca intr-o familie cu acte. Totusi eu mi-am pastrat numele de fata. La botezul lui bebe am facut si nunta.

Daca n-ar fi venit bebe probabil ca si acum tot necasatoriti eram pentru ca n-am simtit nevoia acelui act de la starea civila.

Paloma si Cristina-Maria(14 iunie 2004)
http://community.webshots.com/user/paloma297
http://community.webshots.com/user/cristina040614

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns linusa spune:

Noi suntem impreuna de 8 ani si locuim impreuna de 5 ani. M-a cerut in casatorie dupa 5 ani, ne-am casatorit civil anul trecut (dupa 7 ani) si casatoria religioasa e anul acesta.

Mie nu mi s-a reprosat niciodata in fata ca nu suntem casatoriti, desi mama e foarte religioasa. In Elvetia nu s-a purtat nimeni aiurea cu noi doar pentru ca nu eram casatoriti. Cred totusi ca atitudinea oamenilor si din RO si din CH s-a schimbat de cand am intrat in legalitate .. e greu de zis cum, dar e diferita..

Ne-am casatorit in primul rand pentru ca vrem copii. In al doilea rand, pentru ca e mai usor cu rezidenta in Elvetia: daca unul din noi ramane fara lucru, are dreptul sa stea in CH pentru ca celalalt sot are de lucru si invers. In schimb, acum eu platesc un impozit mult mai mare decat cel pe care il plateam inainte. Motivul: acum eu lucrez din hobby. Mai exact, cu toate ca nu trebuie sa lucrez (pentru ca ma intretine sotul), eu insist sa lucrez. Asta e, societate patriarhala.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Stepha spune:

eu zic ca privitul ciudat vizavi de cuplurile necasatorite e intalnita mai des in orasele mici unde lumea se stie si se barfeste. in orasele mari nu prea cred sa existe fenomenul. pe vremea cand nu eram casatorita, am fost cu iubitul ,acum sotul meu, la casa de vacanata a parintilor mei, la tara. Cand s-au dus ai mei, vecina a intrebat-o pe mama: "s-a casatorit fata? ca am vazut-o cu un baiat." de a intrat mama in pamant de rusine.....offffffff

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns nana_sim spune:

Stepha banca de care spun este in Cluj care nu poate fi socotit un oras mic, iar preotul cu pricina este la Stavropoleus, in Bucuresti.

Cat despre societatea patriarhala ... merg la piata cu iubitul meu, scot bani din geanta sa platesc vanzatoarei produsele iar ea ii da rest iubitului meu, sub privirile mele perplexe, sau vine proprietareasa la noi si se irita din cauza ca nu's ce mobila nu statea la locul ei initial, incerc sa sugerez o solutie iar ea imi raspunde ca discuta chestiile astea cu domnu'! E drept ca de atunci nici eu n-am mai vorbit cu ea, am pasat-o vesnic "la domnu'".

Nu pot sa ma abtin sa nu vazand ca se aduna aici mesaje numai de la persoane casatorite, sunteti toti la fel de bineveniti!

Linusa casa de piatra si sa fiti fericiti!
Paloma sa va traiasca puiul si sa fiti fericiti cu totii!

Simona

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns linusa spune:

quote:
Originally posted by nana_sim
Nu pot sa ma abtin sa nu vazand ca se aduna aici mesaje numai de la persoane casatorite, sunteti toti la fel de bineveniti!



Pai, avand in vedere ca si eu am fost in situatia ta cativa ani, m-am gandit sa-ti impartasesc din experienta mea...

Revenind la societatea Elvetiana, am auzit de cazuri in care medicii au refuzat sa vorbesca cu partenerul despre boala celuilalt si au trebuit sa cheme parintii/fratii bonavului ca sa afle cat mai are de trait. Am avut atatea boli/decese in familie in ultimii ani ca m-a cam ingrozit ideea ca nu as avea dreptul sa vorbesc cu medicul lui...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Giova spune:

in aug. facem 7 ani de cand suntem impreuna.
3 ani de cand locuim impreuna
la anul avem programata nunta, dar in mai am aflat ca asteptam un bebe.
vroiam sa facem totul la anul, dar, tot din cauza gurii oamenilor, vom face civila inaintea de venirea bebeului.
M-am saturat sa tot aud: este mai bine pt. copil daca faceti macar cununia civila....bla, bla, bla.
Mai nou mi s-a spus ca ar trebui sa mergem sa ne spovedim, ca de nu se va naste bebele in pacat.
cum in pacat?
nu era mai mare pacatul, daca faceam avort, sau daca l-as abandona?
Ca nu era momentul acum, asta e alta situatie, dar daca tot a venit, va fi cel mai iubit bebe, de amandoi+ bunicii+ strabunici.

poze
gio si bb 17+

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns pd spune:

Simona, multumim frumos de urari.
Eu ti-am raspuns, chiar daca acum sunt casatorita, pentru ca am la activ 12 ani in care am fost ca tine si partenerul tau.
Sa vedem ce vor raspunde si persoanele care inca nu s-au casatorit si nici nu au in plan prea curand.


Paloma si Cristina-Maria(14 iunie 2004)
http://community.webshots.com/user/paloma297
http://community.webshots.com/user/cristina040614

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Ana68 spune:

Giova,saluti!Salut la toate care ati scris...
Sa sti ,Giova,ca si eu la fel am gandit:care pacat,mey nene?!Am dat in cap la careva?Am umblat cu n-shpe barbati si nu stiu al cui e copilul meu?Nu l-am avortat,nu l-am aruncat la gunoi sau la vreun leagan de copii....Tare ciudate sunt preconceptiile astea....Ma rog,aici sunt discutii lungi si interminabile,cu pareri pro si contra "a fi in randul lumii"si"ca asa e mai bine pentru copil". Poate par chiar pacatoasa si rea,dar mie astfel de sfaturi de la oameni bine intentionati si care nici nu-ti mai vorbesc sau sa te mai saluta daca nu faci ca ei si te mai si vorbesc de rau,evident,pe la spate....mi se face....beah!...Chiar imi induce in minte o stare de dezamagire vis-a-vis de toate aceste traditii si proceduri bisericesti ortodoxe(cica).
In fine,mi-am varsat si eu oful,ca si eu mi-s Stan Patitu' cu chestii din care a avut parte si Giova...
Intru si eu in clubul asta....Eu am fost casatorita,am un baietel din prima casnicie.La prima casnicie eram cununati civil si cand am primit vestea de la doctor ca bebe e pe drum au si inceput babele ca"asa-i mai bine,sa ne cununam la biserica,sa nu aducem copilul in pacat,ca a fi casatorit civil nu e totuna cu religios"....Iar ma apuca si rabufnesc!Scuze!
In fine,primul sot a murit in 1996.In 2002 l-am cunoscut pe actualul meu barbat,cu care locuim din august 2002,eu si baiatul meu si avem impreuna inca o fetita,nascuta in 2003.Suntem sanatosi ,copiii nostri sunt si ei sanatosi,invata bine,sunt educati...Fata barbatului meu,din prima casnicie a lui,a trecut in clasa a XII-a,si in toti cei 4 ani de liceu a fost premianta.Baiatul meu de asemeni este premiant....Va scriu toate astea ca sa va spun ca pronia cereasca nu s-a abatut nicicum asupra noastra si nu ne-a dat Doamne-Doamne pedepse de dus ca nu suntem luati....Ne iubim,ducem o viata decenta,ne descurcam multumitor....M-am invatat sa fiu rea la afirmatii de genul"cum?nu sunteti casatoriti?pai cum traiti asa?"si altele de felul asta....Nici pentru noi nu conteaza o hartie....Si noi ne-am mai lovit de problema ca nu purtam acelasi nume,dar am rezolvat...Si noi ne iubim mult,chiar daca nu mai avem 20-30 de ani...E o dragoste asezata,bazata pe multa incredere si prietenie...Pot spune ca asa ceva am cautat si chiar ca am gasit....Iata ,sunt 3 ani de cand suntem impreuna si inca nu imi vine sa cred ca toate mi se intampla mie...Asa multe s-au petrecut in 3 ani astia,atatea evenimente...ca am senzatia ca timpul zboara prea repede...O sa incep sa cant si eu:"opriti timpul/clipa asta minunata...."
Asa ca,Simona,sa sti ca eu una ma consider o persoana cat se poate de normala...Nu suntem nici primii si ,cu siguranta,nu vom fi nici ultimii care procedam asa...Si mie imi e bine asa,am siguranta alaturi de omul iubit,sunt fericita....
Va doresc tuturor tot binele din lume si sa aveti parte numai de fericire!

Ana-Maria,mami deAlex&Luana

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns adi2003 spune:

Legat de titlul subiectului, de multe ori mi-am pus intrebarea de ce barbati insurati nu poarta verigheta? N-am avut un raspuns clar.Mi se pare ciudat. Oricum e alegerea lor.
Eu zic ca verigheta are o anumita semnificatie, de ce oare unii se debaraseaza de ea in postura de oameni casatoriti?


Simina
album foto1 si album foto2

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns megbeng spune:

eu sunt acum exact intre civila si religioasa..si al meu nu a vrut sa paorte verigheta, da a promis ca dupa religioasa o sa poarte si il cred ca e parolist...nu a purtat-o ca cica "il jeneaza " sa aibe ceva pe deget...

"Cand timpul masoara cu anii pacatul/in el e sentinta, nu-n judecatori!" (Vali Sterian)
http://tickers.tickerfactory.com/ezt/d/4;10716;121/st/20050820/e/my+wedding%21%21%21%21/dt/8/k/5c62/event.png

Mergi la inceput