TOATE VISELE SE IMPLINESC !
Raspunsuri - Pagina 6
iulian1969g spune:
O scara a desavarsirii
Prima hotarare de a intra pe drumul mantuirii o ia credinciosul numai dupa ce cunoaste saracia duhovniceasca, prin smerenie. ("Fericiti cei saraci cu duhul, ca a lor este imparatia cerurilor.")
Aceasta cunoastere produce o dispozitie de tristete, care din pricina slabiciunii si a pacatelor da nastere caintei, plansului. ("Fericiti cei ce plang, ca aceia se vor mangaia.")
Cel ce-si plange greselile isi poate pastra lesne blandetea, pentru ca supararea vine numai de la parerea ca esti mai bun decat altii.("Fericiti cei blanzi, ca aceia vor mosteni pamantul.")
Mai departe, credinciosii plini de cainta si blanzi nazuiesc sa introduca binele si in afara, si astfel ei devin flamanzi si insetosati de dreptate.("Fericiti cei ce flamanzesc si insetoseaza de dreptate, ca aceia se vor satura.")
Ei cer binele mai intai de la ei insisi, devenind milostivi. ("Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui.")
Cei milostivi inlatura din inima lor iubirea de sine, "pofta trupului, pofta ochilor si trufia vietii" (Ioan, 2, 16), realizand curatia inimii, adica scoaterea raului din inima. Acestia ajung sa-L vada pe Dumnezeu chiar din aceasta viata, aflandu-L pretutindeni, si mai ales in fapturile Sale, precum este scris: "Cele nevazute ale Lui se vad de la facerea lumii, intelegandu-se din fapturi, adica vesnica Lui putere si dumnezeire, asa ca ei sa fie fara cuvant de aparare (Rom., 1, 20)." ("Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu.")
Cel cu inima curata este un purtator al pacii, pretutindeni("Fericiti facatorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.")
Impotriva unor astfel de ravnitori pentru o viata imbunatatita se ridica pizma si rautatea multora. Nemaiimpacandu-se cu felul de viata al celor cu care traiau altadata laolalta, cei doritori de o viata mai buna se despart de ei, din care pricina acestia ii prigonesc.
("Fericiti cei prigoniti pentru dreptate, ca a lor este imparatia cerurilor.")
("Fericiti veti fi cand va vor ocari si va vor prigoni si vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra, mintind din pricina mea. Bucurati-va si va veseliti, ca plata voastra multa este in ceruri, ca asa au prigonit pe proorocii cei dinainte de voi.")
("Credinta Ortodoxa", Editura Trinitas Iasi, Romania, 1996, pag. 424)
P.S. Foarte frumos mesajul tau, Cristian (caion)! Mi-a placut.
caion spune:
Cu siguranta ca majoritatea stiti urmatoarea povestioara:
Omul se plimba pe malul marii si acolo se vedeau 2 perechi de urme intiparite in nisip, de-a lungul tarmului. Din loc in loc, insa, ramanea o singura pereche de urme mai adanci... Atunci Omul l-a intrebat pe Dumnezeu:
"Doamne, ce sunt aceste urme de pe nisip?" Dumnezeu i-a raspins:
"Cele mai mici sunt urmele tale trecand prin toate bucuriile si greutatile vietii. Cele mai mari sunt urmele Mele, care te-am insotit si te-am vegheat mereu pe drumul tau..."
"Dar de ce, Doamne, in momentele cele grele, m-ai parasit? Caci, iata, atunci cand viata m-a incercat, se vede un singur rand de urme!"
Si Dumnezeu i-a raspus:
"Acele urme sunt mai adanci, pentru ca in cele mai grele momente ale vietii tale eu te-am purtat in brate si te-am ocrotit."
Am primit un link de la cineva drag pe care m-am gandit sa vi-l dau si voua: www.interviewwithgod.com. Nu ma intereseaza aspectele lui tehnice, comerciale etc., dar mi-a placut mesajul in forma lui pura.
Acum trebuie sa plec, dar o sa va mai relatez un caz de implinire a dorintei atunci cand voi reveni.
caion spune:
Buna tuturor!
Iata inca un caz real. Pe vremea cand eram asistent in facultate, iar mama mea era conferentiar in aceeasi catedra (fizica nucleara), in ultima zi de dinaintea vacantei de vara a lui 1992 o studenta a venit cu un buchet mare de flori la mama mea, spunandu-i ca a venit sa-i multumeasca. De fata era si prodecanul de atunci al facultatii. "Pentru ce anume?" a intrebat nedumerita mama mea. "Pentru ca l-ati nascut pe Cristi." a fost raspunsul (era vorba de mine). Si spre uimirea mamei si a prodecanului le-a relatat povestea ei.
Eram asistentul grupei lor pt. laboratorul de fizica nucleara si, la primele laboratoare, am observat-o ca nu se apropia deloc de aparatele electrice si nu lucra alaturi de cei 4 baieti cu care mai era in subgrupa. Dar scria foarte constiincios in caiet toate datele experimentale. Repetandu-se povestea, intr-o zi am chemat-o pe hol (nu am vrut sa o dojenesc de fata cu ceilalti) si am intrebat-o de ce nu lucreaza alaturi de ceilalti. S-a uitat speriata la mine si si-a luat inima in dinti si mi-a spus: "Poate o sa ma credeti nebuna, dar eu cand ma apropii de aparate, acestea se deregleaza total. Asa ca prefer sa iau datele de la colegi si sa le prelucrez eu, decat sa perturb experimentul." Am rugat-o sa mergem la aparate si ne-am apropiat... Baietii tocmai numarau impulsurile dintr-o anumita zona "mai saraca" a unui spectru . Numaratorul isi modifica cifrele nuamrand relativ incet. Cand ne-am apropiat de aparat, fara nici un motiv (nu mai umbla nimeni la aparat) acesta a inceput brusc sa numere in disperare. Cand fata s-a indeparta, el si-a revenit. Am repetat experienta si ceea ce ea mi-a spus s-a adeverit.
Am continuat discutia pe hol. M-am uitat la ea si i-am spus: "esti o zodie de apa. cu siguranta Pesti. Si ai facut si un sport acvatic, cel mai probabil inotul." A ramas surprinsa, dupa care mi-a confirmat ca asa era. I-am spus ca am dedus asta dupa natura campului pe care ea il manifesta si dupa alte cateva elemente pe care am stiut sa le simt si sa le interpretez prin experienta mea. Atunci a avut curajul sa imi spuna mai multe despre ea si despre problema pe care o avea si sa ma roage sa o ajut daca pot. Tatal ei, un om cu multi bani, i-a strans pe cei mai buni 5 medici ginecologi din tara pentru a da un verdict in cazul ei. Avea niste probleme care nu ii permiteau sa duca la bun sfarsit sarcina (era maritata, si-au dorit mult copilul amandoi si era in primele luni): mai precis, daca o ducea pana la capat i se spusese de catre cei 5 specialisti ca fatul oricum nu ar fi supravietuit si ca era in pericol si viata ei. Am intrebat-o cat de mult isi doreste acest copil. A spus ca este gata sa isi sacrifice si viata daca e necesar, pt. a-l aduce pe lume. I-am spus ca numai singura se poate ajuta si ca de ea depinde totul. I-am aratat niste exercitii si i-am mai dat niste indicatii legate de modul de viata.
....
"Tata ma ducea cu masina la unul din examene, povestea ea mamei mele si prodecanului. Pe drum i-am spus la un moment dat tatei: te rog, du-ma la spital caci nasc. Nu m-a crezut. A crezut ca nu am invatat pentru acel examen si ca mi-am gasit un pretext sa fug de la el. I-am spus linistita ca daca asta crede, sa ma duca la facultate, dar sa nu se mire daca ii nasc in masina. Vazand ca nu glumesc m-a dus la spital. Am nascut natural, repede, usor, fara dureri si acum am o fetita sanatoasa de care eu si sotul meu nu ne mai saturam."
I-am spus in finalul povestirii ei ca intreg meritul ii apartine. Cineva iti poate da un sfat cum sa treci o incercare. Dar in mijlocul incercarii esti singur. De tine depinde daca stii ce sa iti doresti si cum sa iti doresti si sa te mobilizezi exemplar. Si atunci si specialistii vor trebui sa isi plece capul in fata minunilor lui Dumnezeu, caci el ne implineste visele. Se spune ca daca stim sa facem asa cum trebuie un pas catre Dumnezeu, el va face sase pasi catre noi.
leda spune:
Ma bucur ca esti printre noi, Cristian. Ma bucur ca exista oameni ca tine.
lorelei_19 spune:
wow!!! astea da experiente! mai povesteste-ne, Christian! e tare frumos...
caion spune:
Multumesc pentru aprecieri. Personal consider ca toti suntem deosebiti si cu siguranta ca fiecare om are cel putin un astfel de eveniment in viata lui; in plus, de fiecare dintre noi depinde sa alegem sa fim in viata oameni deosebiti si sa traim o viata deosebita sau nu... Dumnezeu l-a creat pe om dupa chipul si asemanarea sa, prin urmare i-a dat si puterea de a face adevarate miracole in viata lui sau a altora. Fizica m-a ajutat sa inteleg multe in viata. De exemplu, ca in fiecare dintre noi exista o poarta de acces la orice resursa din univers, din creatie. Si asta deoarece universul are o structura holografica. Cu ajutorul placii holografice poti obtine cu ajutorul a 2 fascicule laser o imagine tridimensionala. Dar daca spargi placa si folosesti doar un ciob si cele 2 fascicule, vei obtine imaginea intreaga. In cazul unei fotografii, daca ai rupt-o, bucatile nu vor mai contine toata imaginea. Prin urmare chiar daca noi nu suntem constienti de asta, avem in noi (unele in stare latenta), desi suntem fragmente aparent limitate, toate resursele universului. Este darul lui Dumnezeu pentru noi. Iar noi trebuie sa le redescoperim si apoi sa le folosim cu discernamant ca pe instrumente pentru a ne reintoarce la El.
Mi-a placut ce ne-a spus un om de stiinta, cand eram in scoala generala si fusese invitat la o lectie de fizica: "Preotul spune: "crede si nu cerceta", dar noi, oamenii de stiinta spunem "nu crede, dar cerceteaza."" Sigur, adevarul e undeva la mijloc. Credinta bazata pe o intuitie profunda este cea care permite succesul in cercetare...
Si, ca o concluzie, e bine sa constientizam ca pe langa legile cunoscute (a atractiei universale, a actiunii si reactiunii, a inertiei etc. - legi valabile inclusiv in planul sentimentelor, mintii, sufletului, spiritului, nu doar in cel fizic), viata noastra este guvernata si de legea miracolelor. Si aceasta este o lege ca si celelalte. Ea a fost studiata si popularizata de C. G. Jung si de fizicianul Wolfgang Pauli si mai este cunoscuta si sub denumirea de legea sincronicitatii. Si nu e de mirare ca ea poate fi folosita chiar in mod constient dupa ce ii intelegem mecanismele. Inca o carte in acest sens este "Putere nemarginita" (Unlimited Power) a lui Anthony Robbins, care ne invata sa ne atragem in viata acele miracole care permit implinirea tuturor dorintelor, respectand insa legile armoniei universale.