frica de a dormi singura

Acum 5 ani, am suferit un soc - o fiinta draga a murit in prezenta mea, pe la 4 dimineata. Era a doua pierdere a unei fiinte dragi intr-un interval de 2 ani.De atunci,mi-e frica sa dorm singura in casa si sunt mult mai sensibila interior(plang mai usor, am tot felul de frici etc). Ce pot sa fac?

oana_mm spune:

Poti sa incerci un tratament homeopatic. Daca vrei putem sa ne intalnim sa stam de vorba.


Oana si bb Eric (20.05.2004)
http://www.lamaze.ro
http://community.webshots.com/user/eric_mm
http://www.divertastore.com

andreea_tx spune:

Acelasi sentiment il am si eu de cand a murit bunicul meu apoi mama mea.DEe cate ori mergem la casa de la tara ca ei acolo au locuit camera in care i-au tinut pe ei pana i-au ingropat am impresia ca sunt prezenti tot timpul acolo.Noiu avem dormitorul langa camera aia si niciodata nu merg singura la culcare acolo sau las lumina aprinsa in camera.O depresie asemanatoare am avut dupa ce am nascut prin cezariana.Imi era frica sa ma culc ca aveam impresia ca nu ma mai trezesc.Trebuie sa icerci sa te controlezi,desi stiu ca e foarte greu dar viata merge inainte.

andreeat

Ana68 spune:

Depinde de caracterul tau cat de mult te poti stapani si cat de mult iti poti cotrola temerile si toate acele angoase care te marcheaza de la pierderea acelei persoane...Eu cred ca ar trebui sa judeci,ca sa zic asa,un pic mai realist,sa relizezi cumva ca persoana respectiva a trecut intr-un alt plan existential,ca nu mai este in aceasta viata a ta si ca,poate,daca crezi asa ceva,va veti intalni dincolo...
Scriu si eu din experienta:aveam 22 de ani cand mama mea a murit .Era sambata pe la pranz.Eram doar eu cu tatal meu acasa,langa patul unde zacea mama.La un moment dat mama a zis ceva,tata mi-a facut semn s-o pup si mi-a soptit:"mama se duce;nu face galagie,sa n-o intoarcem din drum,ca eu am intors-o de cateva ori si mi-a zis s-o las sa plece".Am inlemnit si am simtit ca totul se invarte si imi fuge parchetul de sub picioare.Am incremenit,tata mi-a spus pe urma ca nici nu respiram,cu lumanarea aprinsa la picioarele mamei mele,care pleca DINCOLO.
Si eu i-am simtit apoi prezenta mult timp....Nu mi-a fost niciodata frica,din contra,as fi vrut sa vad ca se materializeaza si ca ma mangaie si ca o pot atinge....Am vorbit cu ea in gand de multe ori...
Cam la fel a fost si dupa ce tata s-a dus.
Depinde de tine sa te poti linisti....Sau ai putea cere un ajutor specializat?sau la un preot?Zic si eu....
Iti doresc numai bine!

Ana-Maria,mami deAlex&Luana

danna2002 spune:

si eu am avut/am spaime de acets gen. Mi au murit bunicul si tatal cand eram mica, am trecut peste cu greu, si acum cand trec prin camera in care au stat pana sa ii inmormanteze mai am tresariri, acum mai usoare, cand eram mica mai grave, si mie mi se pare ca nu ma mai trezesc, si eu traiesc cu spaima ca le pierd pe ale mele mamici..:) bunica si mama..si eu as vrea sa scap de casa asta.sa ma mut undeva..dar nu am cum momentan..ca este destul de aproape de fac si nu prea imi comvine sa ma misc prea mult. Cand am sa imi termin fac fie plec la bv fie ma mult de aici..imi ajung atatzia ani de ..suferinte...Maica mea nu a fostd e acord sa ne mutam si din motive sentimentale, ea stiind mai bine cand a luptat taica miu sa aiba casa asta si pt ca este destul de mare si de fain el.DACA nu ar avea atata suferintza in peretzi cred ca nu m as mai complica sa plec.

As vrea sa scap de temerile acestea..dar nu stiu cum.

iri_sori spune:

Ce poti face este sa iti stapanesti teama ar trebui sa incerci sa dormi singura, si mie mi s-a intamplat cand a murit cineva mai apropiat dar m-am gandit ca nu are de ce sa imi fie frica ca doar persoana care a murit nu vine peste mine, singura trebui sa incerci sa nu te mai gandesti la lucruri urate ci la tot ce este frumos

Incearca si vei reusi, curaj

iri

cinam spune:

Multumesc mult pentru mesaje si pentru incurajari. O sa urmaresc sa dorm si singura, sa-mi constientizez trairile si sa vad ce poate sa apara in mintea mea. Probabil ca in momentul acelui soc, eu fiind brusc trezita din somn, subconstientul meu era foarte receptiv si atunci toate spaimele acelea s-au impregnat destul de binisor in el. Cineva spunea ca trebuie sa lasi frica sa treaca prin tine, s-o constientizezi, sa o privesti drept in fata, cum s-ar spune, sa nu i te impotrivesti, apoi ea dispare singura.

Darria spune:

Intervin si eu dar cu ceva "experienta" in domeniu
Sa fac o mica introducere: mi-au murit persoane apropiate(strabunici, bunici) dar am simtit cu totul altceva. Nu frica ci o liniste interioara cand eram in casele lor.
Am crescut la strabunici pana la 6 ani - va dati seama ce legatura se creaza. Cand mi-a murit strabunicul aveam 7 ani, copil, dar nu mi-a fost frica, ma duceam in camera in care a fost tinut si dupa inmormantare, miroseam pe ascuns pernele pe care a stat inainte de a muri - erau o legatura. Am dormit in casa lui si dupa moartea sa dar nu mi-a fost fica, din contra imi placea sa dorm acolo. Stiu ca altfel gandeam atunci, eram copil, altfel vezi lucrurile cand esti pustiulica. M-as mai duce si acum dar nu se mai poate.
Acum 5 si respectiv 8 ani mi-au murit si bunicii si strabunica - nu imi este frica sa dorm in casele lor.
De ce va e frica? Mortii nu sunt persoanele apropiate voua? In timpul vietii nu v-au facut rau, acum de ce va e frica? V-au iubit si poate, asa cum se spune, de undeva vegheaza asupra voastra.
Locurile acestea(casele) sunt una dintre "legaturile" cu ei. In timpul vietii nu ati simtit frica ci opusul, acum de ce se sa fie altfel.
Sau: poate am eu probleme psihice.


http://photos.yahoo.com/codrii_de_arama

deya spune:

vin si eu k o sugestie auzita de la altii roaga pe cineva care doarme cu tine sa plece in timpul noptii daca se poate fara sa relizezi plecarea trebuie sa se realizeze treptat k
ora inainte a te trezi tu si astfel pe zi ce trece mareste timpul pana o sa reusesti eu stiu pe cineva care a reusit desi cind timpul va scadea roaga persoana sa doarma in camera cu tine nu sa plece brusc
astept intrebari daca ai .succes

noltic spune:

Draga Cinam! Tie nu iti este frica sa dormi singura din cauza mortii ci din cauza faptului ca ai ramas mai singura acum(inteleg ca in 2 ani ai pierdut 2 fiinte dragi) si te simti mai slaba, neajutorata decat inainte; nu ai fost pregatita pentru a doua pierdere si refuzi sa accepti realitatea; vrei sa iti regasesti linistea dar nu o poti defini de una singura; asta este teama ta. Incearca sa stai de vorba cu cineva apropiat si spune-i tot ce-ti trece prin minte legat de cele 2 disparitii; fa asta de mai multe ori pana vei reusi sa constientizezi ca cele 2 disparitii sunt naturale(nimeni nu este vesnic) si sa afli ce anume iti creeaza starea asta de insecuritate. Cel mai bun medic este timpul si prezenta cuiva drag dubleaza sansele de acceptare,impacare cu soarta si implinire. Iti urez succes si tine-ne la curent. Sa nu uiti ca lumina este in noi dar drumul spre ea este lung si anevoios de unul singur.
Cu respect,
Nick.

slakje spune:

Si mie mi-e frica sa dorm singura, tot timpul ma gandesc ca poate sa intre cineva in casa si sa ma trezesc cu el(ei) in dormitor, si eu sa nu aud si sa nu simt nimic.
Dormim cu catelul in camera, care de fapt e un fel de "chestie" de vreo 5 kile jumate, ar putea sa latre dar nu o face, doarme beton pe spate cu picioarele in sus, l-am testat de cateva ori(am coborat si am urcat si am avut grija sa fac zgomot si sa inchid usile zgomotos) si nu se trezeste dihania...
Deci daca sunt nevoita sa dorm singura in casa mi-e frica , si totul mi se trage de la o emisiune pe care am vazut-o la TV aici unde a fost o reconstituire , niste marocani infractori au intrat peste o familie noaptea, si ei nu au auzit nimic pana au fost la ei in dormitor ...cand a fost si prea tarziu logic.