Cum sa fac sa nu imi pierd speranta? (2)
Raspunsuri - Pagina 3
iliuta spune:
Buna fetele.Caty, iti urez multa, multa bafta.Sper sa reusesti de data asta.Te pup.
Fetele stie cineva ceva deClaudia?????????
Mihaela
catty spune:
Buna fetelor,
Va multumesc ca sunteti alaturi de mine.
Eu nu am vesti bune sa va dau 
Am fost vineri la medic, alte ecografii, alte analize, alte controale. Parerea medicilor dupa toate cele pe care a trebuie sa le indur a fost NU ESTE SARCINA. Cel mai tare m-a durut felul in care doctorita mea mi-a spus cu un zambet ironic pe fata :"IMI PARE RAU, SE PARE CA M-AM INSELAT". Cu toate astea eu cred ca a fost o sarcina in jur de 3 saptamani, dar cu toate controalele astea a fost deranjata si nu s-a prins cum trebuie. De ce cred asta? Pentru ca atunci cand am ajuns seara acasa m-a pocnit o hemoragie de toata frumusetea, care nici acum nu s-a oprit.
Imi venea sa le omor de femeile alea care, atunci cand asteptam eu sa intru la control, au facut avorturi pe capete. Imi venea sa le spun, "mai dati-mi mie copilul ala, dar nu il omorati asa, nu aveti nici un drept". Mai era o femeie in jur de 41 de ani, care facuse vreo 6 avorturi, si care acum vroia sa faca si ea un copil si nu mai putea. Sa o fi vazut cat era de fericita si cu cata mandrie povestea de avorturile ei, iti venea sa o omori, nu alta.
Dar ce sa faci? Stang din dinti si sper................. Dar oare mai am de ce sa sper?
Cel mai tare din toate astea m-a durut atitudinea sotului meu. A stau cu mine in jur de 3 ore la doctor si apoi l-am trimis la mine la birou sa vada daca a intervenit ceva in timpul cat am fost plecata. De acolo el a considerat ca trebuie sa plece acasa. Asa ca atunci cand am aflat cruntul adevar l-am sunat si i-am spus. Ma asteptam la un pic de intelegere cand am ajuns acasa, dar nimic. El statea la televizor, am pus masa, am strans masa si am asteptat o reactie cat de mica, care insa nu a venit.
Apoi am plecat in dormitor si am inceput sa plang. Cred ca si-a dat seama de asta pt ca la un moment dat l-am auzit apropiindu-se de usa, insa nu a intrat. In noaptea aia nici nu a dormit cu mine, de parca aveam ciuma, sau era vina mea. Imi venea sa urlu ca un caine din ala legat in lant si batut si sa sparg totul in jurul meu. Toata noaptea am plams, iar dimineata, daca se poate numi dimineata la ora 11.30, aveam ochii umflati si rosii. Oricum sambata dimineata a venit la mine si avea chef de 
, dar i-am spus ca asta este ultimul lucru pe care il vreau si ca in plus am hemoragie. Rezultatul? Tot el s-a infuritat.
Apoi eu am simtit nevoia sa plec de acasa, asa ca m-am dus la serviciu sa verific ceva. Cand am plecat era afara cu vecinii, cand m-am intors era tot afara. A intrat dupa mine in casa, m-a luat in brate si a inceput sa planga si mi-a spus ca a fost un idiot dar nu stia ce sa imi spuna sau ce sa faca. Eu i-am raspuns ca nu aveam nevoie de cuvinte, ci doar de o amarata de mangaiere, si apoi i-am mai spus ca acum este prea tarziu acum si ca vreau sa ma lase in pace. Cred ca intre timp a vorbit cu mama lui care l-a certat si l-a facut in toate felurile, ca asa face atunci cand stie ca a gresit si cand nu stie cum sa ma impace. Toata ziua apoi a fost cat se poate de iubitor, m-a luat in brate, ma mangaiat, iar eu am fost cat se poate de rece si de distanta. Duminica chiar m-a ajutat la curatenie, a dat el cu aspiratorul, in timp ce eu periam covoarele si mochetele prin casa, ca aveam nervi si trebuia sa fac ceva ca sa imi treaca.
Acum trebuie sa imi revin si sa merg mai departe, dar momentan nu cred ca pot. Imi vine sa plang mereu, sa ma dau cu capul de pereti si sa urlu. Trebuia sa mai astept cu controalele, asa cum toate prietenele mele mi-au spus, dar nu.......... trebuia sa stiu eu, ca daca mai asteptam cateva zile era sfarsitul lunii.
LauraIoana, iti multumesc ca esti alaturi de mine, la fel ca toate celelalte fete.
Iliuta, nu stiu nimic de Claudia.
Acum nu stiu ce sa mai spus, doar ca plang in fata calculatorului si trebuie sa inchei si sa ma linistesc ca trebuie sa imi vina colegii si seful la munca si trebuie sa ma vada asa.
Mai vorbim,
Aveti grija de voi,
Catalina
catalina
Laura Ioana spune:
Catty, imi pare tare rau ca s-a sfarsit asa! Cat despre sotul tau , sa stii ca asa sunt majoritatea barbatilor (parca ar fi de pe alta planeta), nu stiu cum sa incurajeze si sa mangaie, in schimb dau cu bata in balta, dar sigur le pare rau pe urma. Nu le place sa-si arate slabiciunea (prostovani
). Lasa, Catty, ca va fi bine pana la urma. Suntem aici multe fete care ne incurajam una pe alta si sa stii ca functioneaza. Hai si tu la "Endometru..." ca e super acolo, sunt fete una si una si-n afara de asta Mishulina are o mana foarte buna cand deschide capitole. Hai la noi!
Laura
ingeras26a spune:
Buna fetelor,
Sapt tecuta am fost plecata in Moldova si m-am ingrozit...prin ce trec oamenii aceia saracii...cum gasesc puterea sa treaca mai departe si sa o ia de la capat?
Catalina, imi pare rau din tot sufletelul...lasa, o sa vezi ca o sa fie bine.
Laura Ioana, te iubesc cu optimismul tau! cel putin in ceea ce-i priveste pe altii :)) stim cum e cu sfaturile :))
Eu: nimic nou, sapt asta trebuie sa-mi vina, azi z 28, imi vine la 30; am ovulat in 2 21, tarziu fata de obicei (z14), nu am absolut nici un simptom, nici de bb, nici de CM...eu nu simt de fapt nici cand imi vine, stiu, si simt putin, ca ma deranjeaza burta, dar asta numai cand imi vine; dupa aceea, se intampla sa ma mai doara spatele.
Sper, ce sa fac? dar luna asta m-am hotarat sa fac o monitorizare. (nu am avut bani luna trecuta); iau Clomifen z2-z6 si merg la monitorizare, ca poate, poate!
Pupicei si multa, multa bafta!
Un ingeras care va iub!
Laura Ioana spune:
Ingeras
, zau ca ai mare dreptate in privinta optimismului!
Laura
danutza_c spune:
Buna fetelor! aici ca tare bine mi se potriveste subiectul! Avalon, multumesc ca ai deschis capitolul nou!
Povestea mea am scris-o ieri pe "ma primiti si pe mine?" dar se pare ca inca nu a intrat nimeni acolo ca sa-mi raspunda.
Catty in primul rind vreau sa-ti multumesc ca mi-ai spus de site, e minunat! Si vreau sa te rog sa nu mai fii stresata, stii cit e de rau! Si sa stii, asa cum ti-a spus si Laura, asa sunt majoritatea barbatilor. Noi suntem cele intelepte si trebuie sa le trecem cu vederea stingaciile comportamentale. Sa stii ca daca am invatat ceva in toti anii pe care i-am trait este ca, oricit de mult te-ar iubi un barbat, cind te vede ca plingi parca se suceste ceva in mintea lui, se blocheaza si nu mai stie ce sa faca, ce sa spuna si noi ii interpretam toata reactia ca si cum nu i-ar pasa. Dar nu e asa, de cele mai multe ori le pasa, dar habar n-au ce sa faca!
Eu m-am hotarit sa vin acasa in septembrie sa fac FIV. Asta e, ultimul tren. Sunt super stresata, intii nu am vrut sa o fac, am zis ca nu se poate sa nu reusim pe caledar se pare ca nu, asa ca asta e ultima solutie. Nu pot sa-mi permit sa mai astept ca nu mai am timp. E suficient ca mi-am pierdut timpul fara sa stiu ce e cu mine, chiar daca am mers pe la destui doctori (care mi-au mai si spus ca eu sunt foarte normala la burtica, poate ce de la cap!) am facut toate investigatiile posibile (biopsie de endometru, histerosalpingografie, dozari hormonale, curba termica, etc.) si sa nu va spun cit de dureroase sunt unele din ele! Tot ce imi doresc este sa ne ajute Dumnezeu si pe noi sa avem minunea noastra!
Am citit undeva pe forum despre o mamica de virsta mea care nu-si arata virsta deloc. Nu vreau sa ma laud, dar asa e si cu mine, nu prea ma crede lumea cind spun citi ani am si nici eu nu ma simt de virsta asta. Si din cauza asta nu cred ca organismul meu e asa de batrin pentru un bb, cum imi cam spun mie doctorii de aici. Si sa vedeti cum te simti cind le citesti in privire mila si lipsa de spranta pentru cauza ta...
Sa aveti grija de voi!
catty spune:
Buna fetelor,
Danutza_cma bucur ca ai venit printre noi.
Daca nu era site-ul asta eu inebuneam de mult. Eu l-am gasit in urma cu cateva luni cand cautam pe internet cate ceva despre sarcina.
Nu te lua dupa ce spuns doctorii, si mi-e mi-au spus ca nu pot ramane insarcinata fara tratament, dar uite ca s-a putut si inca de 2 ori anul asta, insa este pacat ca nu am putut sa tin nici o sarcina. Dar lasa, ca pana la uema va fi bine pentru toata lumea.
Si ce daca ai o anumita varsta? Daca organismul este sanatos si poate duce o sarcina totul este posibil. Oricum eu stiu din experienta ca medicii sunt destul de reci si de rezervati si ca uneori par atat de insensibili ca nici nu zici ca sunt si ei oameni. Parca nu ne inteleg si tot ceea ce ii intereseaza este sa isi ia banii pe consultatii si apoi Dumnezeu cu mila. Nu spun ca toti sunt asa, dar majoritatea asa procedeaza.
Sa dea Dumnezeu ca iasa bine FIV-ul si sa ai micuta minune pe care ti-o doresti atata.
O sa iti raspund si la subiectul tau.
Pana atunci sa aveti toate grija de voi si sa nu va pierdeti speranta ca Dumnezeu o sa ne includa si pe noi mai devreme sau mai tarziu in planurile lui.
Va pup, 
catalina