Dragoste extraconjugala???

Raspunsuri - Pagina 6

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns carmita_baby spune:

quote:
Originally posted by anella

Ileana esti o fericita dar cred ca pentru a-ti pastra fericirea trebuie sa inveti sa nu-i mai judeci pe altii.Am mai spus-o de nenumarate ori si o repet inca o data:fiecare individ e unic,fiecare cuplu e unic.Nu poti alinia pe toata lumea la standardele tale,la felul tau de a fi.Mare pacat este sa judeci pe altii.Citeam intr-o carte,nici nu mai stiu in care ,ca e mare pacat sa judeci o femeie care cade(asta nu inseamna ca femeia care are o relatie extraconjugala e o femeie cazuta)dar vreau sa spun ca nu-i bine sa judeci nici macar pe acele femei care cad pentru ca nimeni nu stie cauzele care le-au dus la asta.Sa nu spui niciodata niciodata.N-ai de unde sa stii cand si cum Cupidon tinteste in gluma spre tine fara sa-l intereseze ca esti o femeie cu principii solide si nu-ti doresc sa vezi cum intreaga cetate pe care ai construit-o cu sarg ani de zile se duce la vale caramida cu caramida.Cea mai potrivita atitudine e sa-i multumesti lui Dumnezeu ca te-a ferit pana acum(si lui Cupidon ca nu si-a mai uns arcul de mult prin preajma ta)si sa nu judeci pe cei care trec prin asta.Nu-ti imagina ca o femeie isi propune sa-si distruga casnicia,sa-i faca pe ceilalti sa sufere si sa arunce la gunoi ani de munca si convietuire impreuna.Doar se intampla si doare asa de tare si e asa de bine si asa de rau incat omul,biata fiinta ,pur si simplu cu greu ii poate rezista.Dar cine stie,poate tu ai mai multe rude printre zei si pun ei o vorba buna pt tine la obraznicul Amor.



Bine zis

Mello motanelul iubit



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns LindaZ spune:

Desi n-a mentionat nimeni asa un caz, faptul ca mi-am interzis singura datorita principiilor mele sa ma culc cu un tip de care imi placea foarte mult si de care eram atrasa ( si el la fel ), eu fiind la prima casatorie, a facut ca toata pasiunea sa se transforme intr-o prietenie frumoasa, care dureaza de 7 ani. Dar intr-adevar, faptul ca m-a atras altcineva a avut la baza problemele pe care le aveam in relatie, care intre timp s-au "rezolvat" cu un divort. Stiam de atunci ca nu e decat pasiune, fiindca nu am fi fost compatibili pentru o relatie de cuplu pe termen lung. Intre timp, mi-am gasit barbatul perfect care le-a intrunit pe toate, si pasiune si trasaturi de personalitate compatibile si ca urmare, aveam o familie fericita, alaturi de fetita noastra. Iar acum ii trimitem amandoi fotografii "fostului meu prieten" cu familia noastra fericita. Asa ca ... din doi, a castigat al treilea ! Se mai intampla. Pune totul in balanta si ia in calcul cum vrei sa fie viata ta peste 5 ani si cat de mult esti dispusa sa risti.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Lauraa spune:

dar ea nu vrea sa riste,nu vrea sa-si strice caminul.Ea vrea sa scape.Dar cand esti "in plasa" vrei sa scapi dar parca nu vrei... E greu,eu o inteleg desi nu am fost in situatia ei.Dar nu se stie niciodata, mereu m-am intrebat daca dupa ce se marita,femeile (si barb) nu se mai indragostesc nebuneste niciodata,de nimeni ?! Ar fi frumos sa fie asa, numai familii fericite si unite numai ca actul resp. nu ne tine drept scut pt. alte indragosteli. Cred ca e important ca sotii sa se si inteleaga perfect si sa fie f. diplomati, sa-si "simta" partenerul si momentele in care acesta se indreapta spre "pieire". SI partenerul la fel, trebuie sa dispuna de o mare tarie pt. a se tine departe de ispita. Sa nu uitati ca s-au prabusit imperii din cauza dragostei, nu-i de glumit cu , asta-i clar!!!

Mama de Lara Celine

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns adrienne12 spune:

Revin cu o precizare. Cunosc un singur cuplu fericit dintr-o astfel de intimplare. E drept ea necasatorita 23, el casatorit, 37. Amor fulgerator, nebun, cu birfe si paruieli pe scarile institutului de cercetari unde el, nevasta si iubita lucrau... Finalul, el a divortat de navasta si s-a insurat cu iubita. Sint casatoriti de vreo 20 ani, au 2 copii de 18 si 16 ani care-s prieteni cu fiu-meu. Sint bine, sint o familie fericita.cruise:http://pg.photos.yahoo.com/ph/adrienne12us/my_photos?urlhint=actn,del%3as,1%3af,0

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns montanna spune:

Si eu am fost o femeie cu principii f solide, nici nu puteam concepe ideea unei relatii extraconjugale si mai mult am condamnat nu o data persoane implicate in astfel de relatii. Uite ca mi-a venit si mie randul sa platesc. S-au dus naibii principiile.
Cred ca carmita are mare dreptate. Intr-o casnicie de lunga durata intervine si rutina, pasiunea dispare si poate ca aici e problema. Suntem tot timpul stresati de problemele zilnice, casnice si profesionale si nu mai avem timp pt noi. Totul e robotizat. Nu mai e tandrete, o vorba dulce, alintari, totul e robotizat. Facem sex nu dragoste. Ori eu am nevoie de dragoste nu de sex. Fara sex pot, fara dragoste ba.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Elena spune:

quote:
Originally posted by montanna
Dar acum e altceva, ma tem sa nu fie dragostea vietii mele.


E posibil, dar tu zici ca nu il cunosti prea bine, ca nu ati vorbit prea mult, atunci ce anume te face sa crezi asta ? atractia care o simti pentru el ? daca-mi permiti, te-as intreba ce fel de atractie este, pur fizica sau ceva mai mult ?
Asa cum vad eu lucrurile, "dragostea vietii" cuiva este persoana care reuseste sa scoata ce este mai bun din tine, care te face sa cresti, sa infloresti, sa renasti, sa devi mai bun, este persoana cu care simti ca esti pe aceeasi lungime de unda in (mai) toate privintele, persoana cu care vrei sa respiri acelasi aer, chiar si fara sa va atingeti nici macar cu un deget....

Ca sa poti scapa de aceasta problema, e bine, intr-adevar, sa te izolezi cat poti de el, dar, pe de alta parte si incercarea de a-l cunoaste mai bine te-ar putea ajuta (bineinteles, sa incerci sa-l cunosti, fara vreo apropiere fizica, in asa fel incat sa nu te faci vinovata in vreun fel in fatza sotului tau); cum au zis si fetele, cunoscandu-l mai bine, s-ar putea sa-ti dai seama ca nu e chiar asa cum iti imaginai tu si sa se rupa vraja asta care te-a cuprins....iar daca totusi, cunoscandu-l mai bine, iti dai seama ca este chiar dragostea vietii tale, atunci.....

Eu iti doresc mult succes si intelepciune !!!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns marius spune:

Raman la intrebarea simpla:

De ce nu divortezi?

Spune-i sotului:
Hey man, imi pare rau, bye bye! Iti doresc sa nu ti se intample niciodata asa ceva. Casatorie? Ce-i aia! Traiasca magnetismul!

Hai sa te intreb altfel, valabil pentru oricine. Precis ca iti aduci aminte de momentele cand erai mireasa. Acea zi nu alta. Si in special cand alaturi de actualul tau sot in fata altora ai spus un DA. Acum fara sa-ti scoti din minte acel moment pune-l exact langa situatia pe care o descrii ca fiind irezistibila. Taie jos aceasta imagine si inchipuieste-ti ca exact in ziua in care erai mireasa vine irezistibilul si spune buna draga , ce faci aici imbrcata in mireasa. Tu uiti de sot si de oameni si de tot si asa in mireasa le faci semn cu mana la toti si le spui:

Aceasta persoana mi-e teama ca este dragostea vietii mele. Si pleci.

Cum iti pare o astfel de imagine? Mie personal dezolanta, dezamagitoare. Tie?

Marius Pernes
home page - www.marius.rdsor.ro

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Veve spune:

Marius,o sa-ti inchipui ca te urmaresc.Da pur si simplu nu poci rezista tonului tau categoric!(si cred ca mai era cineva cu aceeasi siguranta de sine,n-am retinut nickul)Viata asta nu-i colorata numai in alb si negru;sunt atatea mii de nuante necunoscute si tre' sa fii cu-adevarat norocos sa nu fii pus in situatia de-a-ncerca una noua.E-adevarat ca exista ratiune si legi si principii,dar mai adevarat e ca exista trairi mai presus decat ele,carora nu le poti tine piept si care te fac sa te-ntrebi la un moment dat cine esti tu de fapt.Niciodata nu poti sti ce-ti rezerva ziua de maine!
Aaaaa si mai e ceva important in viata:compasiunea si intelegerea fata de sentimentele altora,care poate nu-s mai putin virtuosi ci doar plamaditi dintr-un aluat diferit.Sau macar puterea de-a nu judeca ceva ce ti-e necunoscut...
Monntana,tie nu pot decat sa-ti urez multa rabdare si intelepciune!Ideal ar fi,inainte de orice,sa cunosti omul intruchipat in aceasta pasiune;poate fi marea iubire sau un ridicol foc de paie.Mult succes!



Irina,veve & croko
poze,poze,poze si iar poze


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns buli spune:

eu nu poci sa fiu on topic.
vreau doar sa citez o prietena de-a mea, in virsta de 65-70 de ani, femeie desteapta foc, frumoasa si cocheta toata viata ei, si acum desigur.
a zis asa: "eu am invatat sa nu zic "niciodata" pentru ca toate lucrurile de care am ris sau pe care am zis ca n-o sa le fac vreodata, pe toate le-am facut"

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns marius spune:

Poate o fi asa Veve. Eu cred in fair play. Poti fair sau poti sa nu fi. Daca este mai importanta cealalta relatie (daca poate fi numita asa, dar sa mergem pe acest drum) atunci din spirit de fair play te duci frumos la partenerul tau iti ceri scuze si ii spui ca ai alt drum. Asta inseamna dupa mine sa dai dovada de caracter. Un partener se bazeaza pe fair play. Acest fair play se numeste incredere care se bazeaza pe ratiune toate acestea bazanu-se pe sentimente ce pornesc de undeva. Este aiurea, dar nu imposibil sa apara o alta persoana care sa darame toate cele de mai sus, toata increderea celuilalt, fara vina lui sau a ei. Exista aceasta posibilitate. Din spirit de fair play insa ai obligatia de a merge si de a spune, ce si cum. Din spirit de fair play eu nu as face insa aceasta. De ce? Pentru ca a iubi pe cineva inseamna de enorm de multe ori chiar poate sacrificiul personal. Pot sa para cuvinte mari. Poate ar fi fost bine sa nu fi fost scris acestea. Eu insa prefer sa raman cu aceasta incredere personala, conform careia ori de cate ori vad un mire si o mireasa stand alaturi unul fata de celalalt in fata altarului unei biserici tinandu-se de mana ei, doar ei, sa vad o lumina ce se uneste-ntruna singura. Atunci cand ei amandoi spun acel DA, cuvant ce trece dincolo de o simpla rostire, atunci eu vad acel sacrificiu pe care fiecare si l-a asumat cu buna stiinta si liber arbitru, atunci eu vad acea bucurie inimaginabila data de increderea daruita si primita de fiecare pentru celalalt. Ei in acea clipa sunt unici. Viata este grea, viata este sucita, viata e plina de suprize, viata ne ofera multe exceptii, dar eu continui sa cred in acea clipa, continui sa cred ca atunci cand mie imi este greu, sa ma intorc cu ani in urma cand eu pasind in dreapta-i, m-am simtit atat de frumos, atat de luminat si atat de fericit si unic, incat lupt pentru acest crez cu tot sufletul meu. Poate ca nu reusesc, dar raman la acest crez. Cand asta nu o voi mai face inseamna ca ma voi fi tradat pe mine insumi.

Marius Pernes
home page - www.marius.rdsor.ro

Mergi la inceput