Dragoste extraconjugala???
Raspunsuri - Pagina 5
alex1971 spune:
Lasa flacara sa arda. Daca chiar simti ceva pt el da friu liber imaginatiei,dupa asta o sa poti face o comparatie cu ce ai acasa.Cred ca in viata fiecaruia intervine o alta persoana la un anumit moment.Viata merita traita in fiecare clipa.Iubestei pe amindoi,nu-ti parasi sotul.Daca flacara pt celalat e mai arzatoare atunci renunta la el ca sa nu-ti strici familia.Sint casatorit de 10 ani si am intilnit si eu pe altcineva ,dar am stiut cind sa ma opresc.
Stefana spune:
Intr-o casnicie (prietenie) mai lunga de trei ani nu cred ca s mai poate vorbi de "indragosteala", ci de iubire. Ceea ce e cu totul altceva. Si de aceea se poate intampla sa te indragostesti de altcineva. Aceste doua stari nu se exclud una pe alta. Mi-e teama ca mi s-ar putea intampla si mie asta candva. Nu stiu cum as reactiona. Insa stiu cum am reactionat intr-o situatie similara inainte de a ma casatori. Si pot sa-ti spun, din experienta, ca, daca simti ca iti mai iubesti sotul (dar trebuie sa cauti adanc, pentru ca pentru o perioada, cand e "valtoarea" mai mare, ai putea avea impresia ca nu), inseamna ca nu e decat un foc de paie. O sa treaca in cateva luni cel mult. Asta daca va intalniti. Daca nu va vedeti si tu ii idealizezi imaginea, s-ar putea sa o lungesti mult si bine in starea asta.
Daca nu iti mai iubesti sotul si esti convinsa de asta... fa ce crezi ca e mai bine pentru tine.
It's nice to be important, but it's more important to be nice
adrienne12 spune:
Draga mea, daca senzatiile pe care traiesti tu acum si intrebarile pe care ti le pui nu ar fi ESENTIALE nu ar fi facut obiectul atitor filme/carti. Cred ca am vazut/citit/auzit/vizionat toate posibilitatile unei astfel de situatii. Ce m-a socat pe mine la 15 ani: eram olimpica si aveam un prieteni on and off, nimic serios am asistat din intimplare la o marturisire a unei femei de vreo 36 ani care in ideea mea de atunci avea o casatorie perfecta. Tipa ii spunea maica-sii ca e gravida cu un vecin si o intreba daca stie vreun doctor sa o ajute sa scape de copil pe sest. Maica-sa, o femeie f. mucalita si inteleapta, a intrebat-o bine, dar de ce nu-i spui sotului ca e al lui si atunci va sti si el de avort. La care tipa i-a raspuns ca cu sotul ei a avut sex protejat! La ea a fost tot asa, o flacara, care s-a terminat cu bine pt. ca de atunci au trecut zeci de ani... tipa cu pricina e proaspat iesita la pensie, sotul (cel inselat) e mort de vreo 5 ani iar copii ei s-au casatorit si plecat din tara. Am vazut si cupluri in care flacara a facut ca ei doi sa divorteze, sa se casatoreasca si sa constate ca nu mai exista nimic din flacara, ca era mai bine inainte. Am vazut si cazul in care ea a crezut ca e iubirea vietii ei, a divortat fara ca el sa-i promita de fapt nimic, totul era in capul ei (tipic sindrom Madam Bovary daca ma intrebi pe mine). Am vazut un caz in care pasiunea a durat vreo citva ani, s-a consumat, a ars ca o flacara si s-a potolit, ambii parteneri au casnicii pe care zau ca le consider fericite si cred ca au amintiri placute, desi fericirea lor s-a impletiti cu suferinta. Daca ma gindesc bine u cunosc nici un caz fericit in care cei doi au divortat casatorit si sa fie perfect.Sorry dar nu stiu.cruise:http://pg.photos.yahoo.com/ph/adrienne12us/my_photos?urlhint=actn,del%3as,1%3af,0
n/a spune:
quote:
Originally posted by SIMONABB
Exista posibilitatea sa ai o aventura (AVENTURA, nu legatura de durata) dupa care viata sa-si reia cursul dinainte.
Simona
Ce simplu e pentru tine...sa aiba o AVENTURA... Nu stiu daca esti casatorita, dar daca esti, sa inteleg ca esti adepta aventurilor? Ca asa reiese din ce scrii... Iar daca nu esti casatorita, sa inteleg ca nu traiesti pe principiul "fidelitatii" in cuplu?
Tie ti-ar place ca sotul tau sa aiba o AVENTURA, dupa care sa-si continuie bine-mersi viata alaturi de tine? Nu de alta, dar dupa o aventura, mai urmeaza una, si inca una, si tot asa...pana cand? Poate pana o afla FRAIERUL de sot cu cine s-a insurat de fapt!!!
n/a spune:
Si inca ceva...pentru cei care ii recomanda femeii sa "guste" si din "amantul de la orizont"...voi la fel ati proceda in situatia ei?
Eu stiu asa: ca daca esti un om INTEGRU, cinstit si corect fata de cel de langa tine, NU procedezi asa!
Daca e stapana pe picioarele ei, pe sentimentele ei, daca e intr-adevar SIGURA ca "cel aparut" este dragostea vietii ei, atunci sa fie sincera cu sotul ei, sa ii spuna (daca are curajul sa il priveasca in ochi!) ca a intalnit pe altcineva, sa divorteze, dupa care sa-si vada de noua relatie...care se va dovedi POATE "dragostea vietii ei" sau ...UUPS...doar o flacara mare, mare, care pe cat de repede i-a mistuit sufletul, pe atat de repede s-a si stins...
Normal ca in viata fiecaruia pot aparea "ispite" (cum le spune sotul meu), dar...hai sa fim seriosi!...daca ar fi sa "gustam" din fiecare in ideea/speranta ca este o dragoste mai mare decat ce avem acasa, apoi...ma scuzati...unde am ajunge?
Si mai zicea cineva pe aici pe forum...ca "s-a oprit la timp". De curiozitate...ce inseamna "la timp"? Inainte de a apuca sa te culci cu ispita o data, de doua ori, de o suta de ori? Inainte de a face un copil cu altcineva? Inainte de a afla consoarta (ca daca afla, iti facea vant imediat)?
Puteti sa ma luati la rost cat vreti...Eu sunt o persoana care imi iubesc sotul mai presus de orice pe lumea asta, si numai la gandul ca cineva mi-ar face ochi dulci, s-ar da la mine, sau m-ar atinge...mi se face de-a dreptul greatza.
Iar DACA, prin absurd, as intalni pe altcineva, NU as sta sa ezit intre 2 iubiri, sa joc pe 2 fronturi, sa vad care alternativa e mai convenabila...
Insa aici nu s-ar ajunge sigur...am o viata mult prea ocupata, un serviciu mult prea solicitant, un copil mult prea pretios, visuri a caror implinire ne solicita pe de-a-ntregul pe amandoi atat de mult, incar chiar nu as avea timp nici macar de o "aventura", dara-mi-te de o relatie "extraconjugala"...
Dar...fiecare cu alegerile lui...
Pupici.
liliana68 spune:
Eu am avut o relatie extraconjugala, o aventura ori ce o fi fost. Imi e cam rusine despre asta, n-as avea curaj sa marturisesc in veci nimanui, dar asta e, ce pot sa mai fac acum. S-a intimplat acum ...9 ani, acum 9 ani ai inceput si a tinut vreo 3. Eu casatorita, el divortat. Nu mai intru in detalii, dar a fost mistuitor, nu imi dau seama daca a fost dragoste, eu m-am cam autosugestionat, ca nu. Am trecut prin tot ce se putea trece, am simtit si rusine si vinovatie, da' si pasiune naprasnica. 2 ani si jumate din 3 am incercat sa ma rup, noroc cu plecatul in strainatate.
Am fost in Romania, l-am sunat, ne-am inilnit. Si m-am tot intrebat dupa revedere, am fost eu aia de atunci?!
El era OK, neschimbat... dar asta e, s-au dus toate.
Am povestit pe scurt, trairile, sentimentele au fost mult mai intense, am trecut ptin tot ce se putea trece, clipe inalte, suferinta si iar suferinta. Sfatul meu: evita, la o secunda de placere platesti cu luni de suferinta amarnica.
criss spune:
Ileana,
Doamne, cat de usor este sa vorbesti de "afara".
Chiar crezi ca in viata totul este alb sau negru?
Chiar crezi ca atunci cand te mistuie focul ( chiar daca te lupti) poti sa judeci la rece?
Citeste ce a scris liliana, nu poti sa judeci cu capul, este ceva mult mai puternic...de aia se si spune ca iti pierzi capul. Stii foarte bine ca sunt perioade cand poate sa iti spuna oricine, orice...arzi...apoi te linistesti si te miri si tu...e doar pasiune.
Spune multam ca nu ti s-a intamplat si nu judeca pe altii.
Criss
stralucitor1 spune:
quote:
Originally posted by ileanacz
Normal ca in viata fiecaruia pot aparea "ispite" (cum le spune sotul meu), dar...hai sa fim seriosi!...daca ar fi sa "gustam" din fiecare in ideea/speranta ca este o dragoste mai mare decat ce avem acasa, apoi...ma scuzati...unde am ajunge?
Si mai zicea cineva pe aici pe forum...ca "s-a oprit la timp". De curiozitate...ce inseamna "la timp"? , NU as sta sa ezit intre 2 iubiri, sa joc pe 2 fronturi, sa vad care alternativa e mai convenabila...
Pupici.
Fratilor, deci se poate
! exista oameni integri,fara prihana, care nu s-au lasat tentati niciodata!!!!
Ileana, postarea ta m-a facut sa zambesc, poate ca tu esti asa, insa nu poti sa ii judeci pe ceilalti, nu e fair, fiecare isi stie viata,cu bucuriile si tristetile lui, ia fiecare decizie in functie de perspectiva proprie...Nu poti impune valorile tale nimanui,nici judeca dupa ele...ar fi incorect fata de partenerii de dialog.
Ar fi asa simplu sa fie cum zici tu dar nu este...
"Le mariage est un merveilleuse institution
mais qui diable voudrait vivre dans un institution...."
http://http://dreamaway1.myphotoalbum.com/albums.php
carmita_baby spune:
Hai sa imi dau si eu cu parerea 
Eu cred ca ce ai tu acasa este dragoste, dar intre timp a intervenit rutina, stii tu obisnuinta si iti lipseste ceva.. adica pasiunea de care ai parte in partea cealalta.
Eu te-as sfatui sa stai sa te gandesti cine te iubeste cu adevarat: cel care si atunci cand te trezesti nemachiata, ravasita si cand tu insati simti ca arati 'naspa', iti spune ca esti cea mai frumoasa femeie sau cel care te vede numai in momentele cand radiezi.
Tu acasa ai dragostea, iar afara ai pasiunea. Eu zic ca mai bine alegi dragostea, pasiunea se duce si atunci ce iti mai ramane? Iti zic eu.. NIMIC.
Incearca sa readuci pasiunea in viata voastra conjugala si sa vezi ce repede il vei uita pe cel pe care crezi ca il iubesti acum.
Sper ca am fost destul de coerenta
Mello motanelul iubit
anella spune:
Ileana esti o fericita dar cred ca pentru a-ti pastra fericirea trebuie sa inveti sa nu-i mai judeci pe altii.Am mai spus-o de nenumarate ori si o repet inca o data:fiecare individ e unic,fiecare cuplu e unic.Nu poti alinia pe toata lumea la standardele tale,la felul tau de a fi.Mare pacat este sa judeci pe altii.Citeam intr-o carte,nici nu mai stiu in care ,ca e mare pacat sa judeci o femeie care cade(asta nu inseamna ca femeia care are o relatie extraconjugala e o femeie cazuta)dar vreau sa spun ca nu-i bine sa judeci nici macar pe acele femei care cad pentru ca nimeni nu stie cauzele care le-au dus la asta.Sa nu spui niciodata niciodata.N-ai de unde sa stii cand si cum Cupidon tinteste in gluma spre tine fara sa-l intereseze ca esti o femeie cu principii solide si nu-ti doresc sa vezi cum intreaga cetate pe care ai construit-o cu sarg ani de zile se duce la vale caramida cu caramida.Cea mai potrivita atitudine e sa-i multumesti lui Dumnezeu ca te-a ferit pana acum(si lui Cupidon ca nu si-a mai uns arcul de mult prin preajma ta)si sa nu judeci pe cei care trec prin asta.Nu-ti imagina ca o femeie isi propune sa-si distruga casnicia,sa-i faca pe ceilalti sa sufere si sa arunce la gunoi ani de munca si convietuire impreuna.Doar se intampla si doare asa de tare si e asa de bine si asa de rau incat omul,biata fiinta ,pur si simplu cu greu ii poate rezista.Dar cine stie,poate tu ai mai multe rude printre zei si pun ei o vorba buna pt tine la obraznicul Amor.