Nu reusesc sa ma controlez

Desi de obicei sunt o persoana destul de calma si rezonabila, totusi uneori folosesc un ton care deranjeaza - autoritar, distant, rece -. Cel mai tare sunt deranjate mama si soacra (evident), mi-au spus-o amandoua de mai multe ori.

Nu stiu cum sa fac, daca ceva ma deranjeaza, sa reusesc sa formulez o fraza cu un ton rezonabil. Acest lucru imi creeaza mari neplaceri, tot felul de discutii dar nu reusesc sa realizez momentul in care fac gafa respectiva. Daca as reusi, nu as mai folosi tonul cu pricina dar ... nu mai am destula rabdare si consider ca trebuie sa spun uneori niste lucruri dar tonul strica tot.

Un sfat...

Cristina spune:

Si eu la fel.
Astept si eu cu nerabdare sfaturile

Darria spune:

Si eu am mai facut gafe dar fata de bunica din partea tatalui
Dupa aceea ma simteam vinovata si am zis ca nu trebuie sa se mai intample. Mi-am dat seama ca daca acum o am, maine e posibil sa nu o mai am si de ce sa cer de la ea mai mult decat poate intelege. Stiti ca se spune despre batrani ca dau in mintea copiilor, ei bine eu tind sa cred asta.
Am incercat ca de fiecare data cand o intalneam sa fiu mai calma - am lucrat la "nervii" mei. Am ajuns sa o inteleg si sa nu ma mai enervez - sper sa am pentru totdeauna calmul asta.
Greseam si fata de jumatatea mea. Aveam nervi datorita..... n factori.... si ce se intampla: nu tipam la altii si tipam la el. Mareeee greseala. Am realizat ca saracu nu are nici o vina sa-mi suporte mie toanele. Iarasi a intervenit sentimentul de vinovatie care "lucrat" asupra mea.
Deci la mine solutia a fost: SENTIMENTUL DE VINOVATIE.
Credeti-ma: pentru mine nu e pedeapsa mai mare decat sa ma invinovatesc chiar daca altii nu o fac.
Poate va ajuta si pe voi avand in vedere ca cei pe care suparam sunt persoane pe care le iubim.

http://photos.yahoo.com/codrii_de_arama

clauditzadennis spune:

Nici eu nu reusesc...iar cand intervine sentimentul de vinovatie, merg negresit si-mi cer scuze...se pune?! Stau acum si ma gandesc la ce-mi spunea mereu fosta mea sefa: "Mai bine sa nu gresesti, decat sa-ti ceri scuze!"...am sa ma straduiesc mai mult!!!

Claudia,soacra frumoasei Oti

Gargaritza spune:

Prezint aceleashi simptome mai ales cu soacra (evident)....Dar imi mai scapa si cu altii si la altii astia e problema.

Garga si Irinuca
http://community.webshots.com/scripts/editPhotos.fcgi?action=viewall&albumID=375227829

Adi spune:

Si daca nu avem sentiment de vinovatie? Doar parere de rau dar nu vinovatie...

Darria spune:

quote:

---

Originally posted by Adi

Si daca nu avem sentiment de vinovatie? Doar parere de rau dar nu vinovatie...

---

Soacra iese din discutie pentru ca nu stiu in ce relatie esti cu ea
Am inteles ca uneori folosesti acest ton dar e "suficient" si atat intr-o relatie mama - copil.
Doar iti pare rau cand o superi pe mama ta vorbind pe un ton "autoritar, distant, rece" si cand viata e asa cum este, mai vii si tu cu o "contributie" ? Nu te simti vinovata cand stii ca macar cu o vorba buna poti sa-i mangai sufletul?
Ti-ar place ca in calitate de mama sa ai parte de acelasi "tratament"?
Departe de mine sa critic, nici prin cap nu-mi trece sa fac asta. Lucreza la intonatie, nu e mai puternica decat tine. Pas cu pas si o sa reusesti. Gandeste-te ca odata si odata mama ta nu va mai fi printre cei vii - cum o sa te simti atunci stiind ca acum esti rece cu ea. O sa vrei sa poti intoarce timpul dar nu se poate.
De exemplu: imi pare rau cand gresesc fata de un strain dar cand este vorba de familie(sot, parinti, frate, bunici - restul intra la categoria pareri de rau )......... vinovatie.
Sau poate exagerez eu si sunt
Cu siguranta vei primi sfaturi mai bune dar tot acolo vei ajunge: sa-ti "modelezi" tonul
Succes


http://photos.yahoo.com/codrii_de_arama

riana spune:

Tonul asta apare si la mine, atunci cand ma deranjeaza ceva/cineva . Vinovata nu am de ce sa ma simt pt ca acest ton imi e indus de o actiune anterioara a altcuiva, actiune (vorbe, etc)indreptata impotriva mea......si ar fi chiar culmea ca tot eu sa ma simt vinovata.
Eu nu vreau sa scap de acest ton dintr-un sentiment de vinovatie ci pt ca folosindu-l nu rezolv nimic, adancesc prapastia, arat ca m-am enervat, prelungesc ostilitatile.
M-am gandit eu cu mintea mea de om mare ca daca reusesc sa-mi mentin calmul in astfel de situatii, sunt mai obiectiva si pot sa si dau un raspuns calm, argumentat, pe un ton normal, lucru ce ma va ajuta in convingerea celuilalt ca am dreptate.
Mda...dar de la hotarare pana la a pune in practica e cale lunga......cand ceva ma "loveste" incerc sa respir profund de vreo 2 ori si apoi raspund.
Uneori a mers faza, alteori..nttzzz

Adi spune:

Va multumesc pentru sfaturi.

DARRIA, ai dreptate. Cred ca greseala mea este ca as vrea sa incerc sa o lamuresc asupra unor lucruri pe care nu "le intelege" asa cum le vad eu. Cred ca incerc zadarnic si ar trebui de fapt sa ma resemnez, sa ma gandesc ca oricum nu rezolv nimic.
Si eu m-am gandit ca poate voi avea parte de asemenea tratament, mi se rupe sufletul gandindu-ma la asta... Ai dreptate, voi face un efort, dar as avea nevoie de o tehnica... uneori sunt obosita....

Cu drag, Adina

Darria spune:

Tehnica: stii cum se tine un calut naravas in frau? Procedeaza asa si cu nervii tai. Infraneaza-ti de fiecare data pornirile. Nu o sa reusesti la inceput dar cu exercitiu si timp vei reusi - atunci vei vedea ca nu e chiar asa de greu.
M-a opresc ca deja te plicitsesc.
Mult calm iti doresc

http://photos.yahoo.com/codrii_de_arama

Grace spune:

Draga Adi,
cred ca ar trebui sa nu iti faci probleme, adica, cred ca fiecare dintre noi are un asemenea "ton" pus deoparte in niste situatii in care credem noi ca ar fi potrivit. Poate ca ar trebui sa se schimbe ele si nu tu. Ar trebui sa te accepte asa cum esti tu, si cum este oricine de altfel, cu bune si cu "rele", si sa te porti natural, fara sa te controlezi tot timpul de teama de a nu supara pe cineva. Poate ca daca nu ai avea motive nu ai reactiona asa, nu? Incearca sa discuti cu ele despre asta si spune-le ca nimeni nu-i perfect, si ca poate daca "lungimea de unda" ar fi aceeasi, nu ar mai exista diferente de "tonuri". Pupici.