Nu pot spune ''nu''

Problema asta o am de mult dar pentru ca am fost din nou pusa in situatia (de data asta mai delicata) de a rosti cuvantul magic, si bine inteles ca n-am reusit, va cer voua ajutorul. In general, nu vreau sa deranjez pe nimeni, si nu pot sa refuz pe nimeni. Chiar daca undeva in mine aud parca cum cineva imi striga ''nu, zii nu, e foarte dificil sa faci ceea ce ti se cere, mai bine refuza'' tot ce pot sa rostesc e `da, o sa incerc, sigur, se face'. In secunda urmatoare incep grijile, gandurile negre, mustrari de constiinta si tot asa. Si sa vin si cu un exemplu: in curand ma vor vizita parintii si fratele cu sotia. Ei sunt patru si cu noi doi, intr-un apartament de trei camere e un pic ingesuit dar doua saptamani nu moare nimeni. De curand sunt anuntata ca vrea sa mai vina inca o persoana in plus si desi am stiut ca e foarte greu sa ofer cazare pentru atatea persoane nu am decat si zic, mai cu juma' de gura ce-i drept 'ok'. De atunci stau si imi fac griji ca nu am suficiente paturi, perne si tot asa. Mor, as pune mana pe telefon sa spun ca nu se poate. Dar nu pot. Sotul e impotriva. El trebuie sa mai mearga si la servici.'Asa-ti trebuie dc esti bleaga' o sa-mi spuneti. Stiu ca sunt bleaga dar vreau sa ma tratez. Va rog mult sa-mi dati si mie un sfat.

adrienne12 spune:

problema e dupa parerea mea, ca trebuie sa-ti raspunzi tie insati de ce spui da mereu. De ce ti-e teama sa spui nu? Ce crezi ca se va intimpla? Inainte de a raspunde unei astfel de situatii judeca repede de ce spui "da". Ti-e jena de persoana in cauza? Ti-e teama ca se va supara? ca n-o sa inteleaga? Spune-ti ca nu are ce sa ti se intimple daca spui nu. Fireste, cu menajamente si fara a jigni pe nimeni. dar e ok sa spui nu. Dac asta nu merge gindeste-te daca cineva te suna si te intreaba "poti sa-mi dai mie toti banii tai si tu sa te arunci pe fereastra?". Daca nici la asta nu poti spune nu atunci sfatul meu este sa mergi la psiholog.

Ana68 spune:

Liliana,
Neplacuta situatie....Si eu am trait la fel ca tine,pana in 2002.Spre deosebire de tine eu aveam o casa ceva mai mare,dar tot nu aveam loc.La un moment dat eram 11 persoane in casa si aveam senzatia ca ma sufoc in sufrageria de 42 de metrii patrati.Asa ca te inteleg deplin,nici nu-ti dai seama ce mult te inteleg.Ajunsesem ca la mine acasa nu mai era la mine acasa.Unul intra ,altul pleca....Singura perioada a anului in care ma simteam la mine ca acasa era din octombrie pana in mai,pe urma incepea nebunia.....Nu puteam zice nimic....faceau in asa fel incat parca ma simteam datoare sa ii primesc....Nu doresc la nimeni cosmar de genul prin care treci tu acum si prin care am trecut si eu.
Am incercat sa spun ca nu mai vreau musafiri si sa ma mai lase....A fost cumplit.Au manipulat toti vorbele si a reiesit ca sunt o ingrata si o nerescunoscatoare.
Acum,ca am plecat de acolo si au ramas ei sa plateasca datoriile(aveau pretentia sa platesc eu in continuare impozit,telefon,curent,in conditiile in care eu m-am mutat definitiv in alt oras) s-a limpezit treaba : nu mai sta nimeni pe acolo.E pustie casa.Pe care,sper,sa reusesc s-o vand,dar fiind mare....
Deci : ori taci si inghiti in continuare si situatia va dura la nesfarsit,ori pui piciorul in prag si le spui ca la tine nu-i hotel.In cazul asta vei avea vorbe proaste cu musafirii,dar cu siguranta nu vor mai veni pe motiv ca esti "a dracului".
Tatal meu,dupa ce se mutase cu mama,in apartament,eu eram micuta,a suportat o data,de doua ori musafirii care veneau chipurile s-o vada pe mama,dar de fapt veneau la stat moca si la plaja(am uitat sa-ti spun ca sunt constanteanca si din 2003 stau in Timisoara).Pe urma s-a enervat o data cand s-a trezit cu o noua tura de vizitatori la usa si nu i-a mai primit.Pur si simplu le-a spus verde in fata ca nu e hotel si sa plece.Tata nu prea era dus la biserica.
Daca vrei sa scapi basma curata in fata rudelor,baga-l pe sot la inaintare,cu acordul lui bineinteles.
Nu stiu ce sa iti zic mai mult.Sper sa mai fie si altii de pe forum care au trecut prin situatia ta si care poate te pot sfatui mai mult.Eu iti tin pumnii si.....SUCCES!!!!!!
Sa ai parte numai de bine!

Ana-Maria,mami deAlex&Luana

roz6 spune:

Buna Liliana,
Teama de a spune "nu" vine probabil din teama de a nu rani persoana respectiva.
Am avut si eu asa ceva, pana m-am intrebat de ce mi-e teama sa ranesc. Am gasit raspunsul la intrebare ca fiind teama de a nu genera nemultumiri in ceilalti, care pe urma sa genereze sentimente de vinovatie in mine.
Mi-am oferit apoi o explicatie multumitoare, ca daca acei oameni sunt deosebiti si prieteni adevarati, atunci vor intelege si vor accepta situatia si pe mine asa cum sunt.
Daca oameni se supara sau devin acuzatori, acei oameni nu merita sa fie prietenii/apropiatii mei, cu exceptia celor de la serviciu, deh nu eu fac angajarile :-).
Deci fii asa cum esti, cine se supara e liber sa plece din viata ta. Daca accepti langa tine tot felul de oameni n-o sa ai sansa sa ai prieteni adevarati!
Bafta!

ancuta06 spune:

Eu sunt si mai rau. Nu numai ca nu pot spune nu, insa.....ma ofer sa ajut imediat ce aflu ca cineva are o problema, de orice fel, fara sa ma gandesc inainte daca chiar o pot face usor. In plus, ma simt oribil sa cer cuiva ajutorul, in orice. Nu stiu de ce, dar evit pe cat pot sa o fac. Asta e, probabil ca pana la urma " voi creste mare"

Ancuta 7+ & Martijn, (24.10.2003)
Poze cu Martijn

lena spune:

quote:

---

Originally posted by ancuta06

Eu sunt si mai rau. Nu numai ca nu pot spune nu, insa.....ma ofer sa ajut imediat ce aflu ca cineva are o problema, de orice fel, fara sa ma gandesc inainte daca chiar o pot face usor. In plus, ma simt oribil sa cer cuiva ajutorul, in orice. Nu stiu de ce, dar evit pe cat pot sa o fac. Asta e, probabil ca pana la urma " voi creste mare"

Ancuta 7+ & Martijn, (24.10.2003)
Poze cu Martijn

---

Ancuta te inteleg foarte bine am o sora care refuza "sa creasca mare"...vreau sa va intreb, este totusi indicat sa se schimbe aceste persoane?

Ce am observat eu este ca pentru ele este fff greu sa se schimbe si sa zica "nu"...cel putin sora mea tot timpul are procese de onstiinta, fiindca ea este un fel de "mama ranitilor" si dupa cum stiti in viata nu intodeauna iti este apreciat efortul si atunci ea sufera.

Sora mea desi are 30 in curand si un copil de 5 ani tot timpul este o idealista, ajuta pe toata lumea si cand i se intampla o nedreptate este cumplit de dezamagita, eu ii spun ca nu este o persoana realista si as vrea sa o ajut sa poate spune si "nu" diferitelor solicitari la care uneori nu mai face fatza si nu are acest curaj de a spune adevarul, ca nu poate sau ca e extrem de obosita sau ca are si un copil...nu stiu cum as putea sa o ajut, de multe ori ma simt neputincioasa!

andora spune:

Draga Liliana, nu puteam sa nu ma bag si eu aici.. fiindca sunt exact ca tine. Si te inteleg, insa solutii nu cred ca stiu. Eu imi stiu motivul pt care zic mereu 'da": faptul ca vreau sa fiu linistita ca nu e nimeni pe lumea asta suparat pe mine. Si cand rabufnesc totusi (s-a-ntamplat doar de 2 ori in viata) - ei bine - sunt privita ca o nebuna care isi varsa nervii pe ceilalti... haios e ca nu le pot spune in fata ca exact din cauza lor sunt asa... nu pot si pace.
Drept urmare avem si noi casa un continuu du-te vino. Rude, prieteni. Noi suntem doi+ bebe si ei sunt multi. iar eu vreau sa am timp pt fiecare. Altfel vezi Doamne se supara. O singura prietena ma intelege si in we nici nu suna ca sa nu deranjeze, stie ce e pe aici, desi si ea ma cheama seara pe YM ... nu are copil, nu stie cum e...
Totul e ca fiecare sa-si dea seama ca suntem si noi demne de putin respect, ca o familie are si ea viata ei si ca un om cu bun simt trebuie tratat cu bun simt. Insa veti da cu rosii si veti spune ca respectul se castiga... Iar aici nu am ce comenta fiindca aveti dreptate...
Nu ne ramane decat sa citim ce spun si altii, poate gasim vreo solutie... La mine sotul ma mai salveaza, cred ca in relatia cu rudele asta e singura solutie daca s-au obisnuit cu tine asa. Eu cred ca orice schimbare a ta ar atrage comentarii rautacioase, insa sotul ar putea foarte bine plasa cu tact cate o fraza cu bataie directa.
Si eu sper ca - din respect pentru sotul si copilul meu - voi reusi sa traiesc pentru ei si nu pentru altii si sa-mi gasesc timp de "singuratate in trei".... o viata avem.... eu o am pe mama drept exemplu, si ea e la fel si toata viata a ajuns sa fie criticata de soacra/cumnate ca a vrutsa fie bine si sa le fie tuturor pe plac... Dar oare nu e firea omului de vina? Poate fi educata firea asta???

www.andora.bravehost.com/" target="_blank">Andreea & Gogomaimutica (DN 10.10.2004)

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=51645" target="_blank">Povestea Gogosicii

relyana spune:

Of, ca si eu am invatzat greu sa spun "nu". Dar acum nici nu mai stiu cum era inainte. Am invatzat asta la maturitate. De la servici ne trimisese la un curs si acolo profii - numai crema, adica numai oameni umblatzi prin lume si invatzati si, as zice eu, de calitate. Una din profe ne-a zis: "Nu trebuie sa acceptatzi ce nu va place. Invatzati sa spunetzi <NU>! Invatati sa rezolvati problemele care se ivesc: raportati superiorilor, apoi mai sus, mai sus, la organele de control ale statului, la presa, ierarhic. Imposibil sa nu se rezolve cumva!"

Acesta era contextul pe care eu l-am adaptat si la viatza mea personala. Si acum ma simt mult mai bine. Pt. ca inainte simteam un disconfort terrrribil cand spuneam "da" si era in detrimentul meu. Eu zic sa dai telefon frumushel la persoana care ti-a facut program (mama probabil) si sa spui ca te-ai razgandit in ce priveste cele 2 pers. in plus. Si spune-le motivul: ca nu se va putea odihni nimeni, mai ales ca e vara si e f. cald, ca mai avetiz nevoie si de intimitate, nu se poate trai chiar asa ca la trib - toti gramada, aveti o singura baie... Si propune-le alta varianta, daca tot te-ai oferit sa-i primesti pe toti: ceilalti sa vina seria a 2-a, luna viitoare, dupa un respiro de cateva zile, sa va reveniti si voi, sa speli asternuturile, sa faci aprovizionare, sa ai cu ce sa-i primesti, ca si la hotel te da afara din camera la ora 12 ca sa faca curat pt. urmatorii.

Hai, fa-ti curaj, e chestie de vointza. Si fii dulcica si cu argumente si spune-le ca tu nu vrei sa-i superi, dar asa e mai bine, ok?

beatrix spune:

ooo fetelor,
tare mult imi place subiectul asta! si eu vreau sa ma tratez si sa invat sa spun nu, dar nu stiu de unde sa incep! al meu sot imi tot spune ca nu-s facuta pt lumea de astazi, ca sunt prea buna!
dar nu stiu, constiinta parca nu ma lasa sa spun nu! eu efectiv cateodata ma las pe mine si ii dau celuilalt, faza la care al meu sot dispera! eu cred ca asta tine foarte mult de educatie!
asa ca astept si eu cu mare interes sfaturi!
Melania

Perseverenta genereaza succesul!

Miruna Enescu spune:

Eu am invatat sa apun NU!
Cred ca datorita educatiei credeam ca parerea celorlalti despre mine este mai importanta decat a mea proprie, si ca stima, respectul celorlalti pentru mine este mai important decat respectul meu de sine.

Ei bine, pe mine m-a ajutat o carte, acum sunt la serviciu si nu-mi amintesc cum o cheama, e o cartulie dintr-aia mica scrisa de un american, de-aia cu "Cum sa ...". Acolo explica (si repeta si sublinia, stiti cum sunt cartile de genul asta) chestia asta: ca nu avem de dat socoteala nimanui inainte si mai presus de constiinta noastra.. Ca suntem niste persoane valoroase, cel putin tot atat de valoroase ca cei care ne cer ceva (vor sa ne manipuleze, exploateze etc) si ca meritam sa ne gandim la noi inainte sa ne gandim la niste straini. Chestii de-astrea. Te invata si cum sa vorbesti: Eu nu mai spun functionarilor si vannzatorilor: "Nu va suparati, ma scuzati ca va deranjez"...
In carnetelul meu cu liste zilnice (pe care il schimb cand se termina foile, la o luna odata) mi-am scris toate astea in niste sfaturi simple( Am dreptul sa iau propriile mele decizii, sa ma razgandesc, fara sa dau cuiva explicatii etc.) De cate ori incep un carnet nou de liste, copiez si sfaturile.

Va pup,

liliana27 spune:

Fetelor va multumesc din suflet ca m-ati ajutat si am reusit sa rostesc cuvantul magic 'nu'. Am sunat si am rezolvat problema. Aparent nu s-a suparat nimeni foarte tare dar sunt convinsa ca in spatele meu se va discuta mult.Important e ca mi-am luat o piatra de pe inima si mi-am promis sa nu mai ajung niciodata in situatii de genul asta: sa nu pot sa dorm si sa ma framant ca fraiera pentru ca din teama sa nu deranjez pe cineva am acceptat ceea ce de fapt nu-mi convine. Relyana, mesajul tau o sa-l scot la imprimanta si o sa mi-l lipesc pe monitor. Merci tuturor inca o data.