Cine a m-ai trecut prin asa ceva ?

Cand am timp, destul de putin la servici vin si citesc pe acest forum. Pana acum nu am vazut un caz asemanator cu al meu si de aceea am initiat acest subiect, recunosc ca caut o consolare pentru faptul ca nu sunt unica si respectiv nu sunt o ciudatenie asa cum am inceput sa cred ca ma privesc alte persoane. Em am 29 de ani si am pierdut pe 1 martie 2004 o sarcina la 6 luni (dupa aproape 12 ore de chin)din cauza unei infectii cu E.coli care a declansat nasterea si din cauza indiferentei doctorului, dupa aceea am incercat din rasputeri sa depasesc momentul si sa nu-mi pierd mintile, m-am dus si m-am rugat la Sf. Anton in fiecare marti timp de 9 saptamani sa ne daruiasca un copil si iata ca minunea s-a intamplat la numai 3 luni dupa prima sarcina.Totul a decurs O.K ca si data trecuta am facut toate analizele , teste genetice si eco 3D am schimbat si doctorul si la 5 luni de sarcina mi s-a deschis complet colul uterin fara sa fac nici un efort,am sta 2 saptamani la pat iar deznodamantul a fost acelasi. De fiecare data am crezut ca nu am sa pot sa mai traiesc dupa , este o durere cumplita simti ca ti se sfasie sufletul cand sti ca sange din sangele tau nu a vut de sus de undeva de la Dumnezeu nu i s-a mai oferit o sansa.De fiecare data am fost atat de aproape de a avea un si este atat de greu cand de deja misca in tine si sti ca este perfect sanatos. Au trecut 6 luni de la pirderea celui de-al doilea copil si de cand ne straduim sa raman iar insarcinata cu cat nu se intampla cu atat este mai greu.Cu toate acestea am avut noroc sotul meu care a fost permanent alaturi de mine si m-a incurajat cand de fapt stiam foarte bine ce este in sufletul lui. Astept raspunsuri de la voi . Mai sunt fete care au mai trecut prin asemenea cosmar desi constientizez ca pot exista suparari si mai mari pe lumea asta. Cum ati reusit sa depasiti momentul?

Chi spune:

Draga mea, eu nu am trecut prin asa ceva dar imi dau seama cat este de sfasietor!
Nu ti-au facut cerclaj? Era clar un col incompetent.
Cred ca este f important sa clarifici lucrurile pt viitor. Bine ca ramai usor insarcinata - nu te impacienta pt cateva luni care au trecut, esti om , nu robot!Analizele pt listeria, citomegalovirus, etc le-ai facut?

Fii tare si ai incredere in Dumnezeu si in tine, pana la urma o sa treci peste neimpliniri si soarele o sa rasar si pe strada ta!
Fiecare dintre noi a avut sau are portia sa de nefericire; nu esti singura.
Fii increzatoare!

lulu75 spune:

Nu am trecut prin asa ceva si ma rog la Dumnezeu nici sa nu trec, dar cred ca e ingrozitor. Gaseste un medic care sa aiba grija de tine si...Doamne-Ajuta sa iti tii bebelusul in brate!

Luminita
29+ cu Andrei
Tati si mami lui Andrei http://pg.photos.yahoo.com/ph/lumylorv/my_photos

suzycatBB spune:

Va multumesc mult pentru incurajari. Chi chiar ai drepate ca nu trebuie sa ma consider un robot ci trebuie doar sa ma incarc cu multa rabdare si pana la urma o sa ne trimita si noua Dumnezeu un copilas.
Nu mi-a putut face cerclaj pentru ca prin colul complet deschis (nu pot sa-mi dau seama cand s-a deschis si de ce pentru ca cu doar 3 zile inainte fusesem la eco 3D si era perfect inchis)herniase o portiune din sacul in care sta copilul din care cauza dr. a spus ca nu se poate face cerclaj pentru ca riscul de a se rupe membranele era de 100% si ca nu se poate face nimic decat sa mai astepatam cateva zile si sa stau in spital numai la pat cu perna sub fund si cu patul ridicat putin. Am stat chiar 1 sapt. si 1/2 si nu s-a retras decat foarte putin aproape nesemnificativ iar riscul infectieie, venind in contact cu flora din vagin era foarte mare desi ea sarcuta misca de mama focului.Am mai stat totusi cateva zile la insistenta mea insa colul se lasase f. mult si chiar a inaintat ... asa incat a trebuit sa-mi declanseze contractiile pentru ca dilatatia era maxima restul se intelege.
Analizele le-am facut pe toate si cele de care amintesti si au fost negative, nu asta a fost cauza se pare ca colul meu nu poate sustine sarcina si trebuie sa stau numai la pat si cu cerclaj intr-o viitoare sarcina.
Multumesc mult pentru incurajari si va doresc si voua sa va binecuvanteze Dumnezeu cu un copilas.

lucia_cs spune:

Draga mea

Uite ca eu tocamai am trecut printr-o experienta asemanatoare cu a ta.

Saptamana trecuta pe 22 Mai am nascut prematur o fetita, Isabella.

Iti inteleg durerea si dorinta de consolare si nu consolari de genul "Lasa ca nu e sfarsitul lumii." Tot ceea ce pot sa-ti spun eu este ca nu esti singura. Imi pare extrem de rau ca tu ai trecut de doua ori prin aceasta experienta dureroasa.

La mine a inceput la 19 saptamani cand mi s-a rupt apa. Incercam sa ducem sarcina fara apa pana la 24 de saptamanai cand Isabella avea ceva sanse sa traiasca, dar la 21 de saptamani am intrat in travaliu si am nascut-o natural, as fi vrut sa opresc cumva, dar nu s-a putut.

Cervix-ul meu a fost inchis mereu pana la nastere.

Acum asteptam rezultatele de la autopsie, speram sa ne lumineze in vreun fel. Eu am si o problema la uter, am "uter bicornuat" (uter in forma de inima), sper ca nu acesta sa fie motivul pentru care s-a intamplat.

Acum asteptam sa treaca timpul si sa putem incerca din nou. Durerea stii cat de mare este, stim ca nimic nu va putea inlocui pierderea, dar un bebe ne-ar aduce multa bucurie.

Sunt alaturi de tine.
Lucia


_
Lucia sotia lui Csaba
www.cisst.org/ftp/Lucia/" target="_blank">

Poze Bunny

pineapple spune:

Cu siguranta nu esti singura si te inteleg perfect. Consolarea vine cu timpul incet incet, nu ai cum o grabi, dar sigur o sa treaca si o sa ai si o noua sarcina curand care sper sa iti aduca toata bucuria de pe lume.
Anul trecut in iulie mi s-a deschis colul brusc 3 cm, la 20 de sptamani, am avut si unele contractii nu prea dureroase care am considerat eu ca sunt normale, si si eu cu o zi inainte fusesem la eco si totul era perfect. In spital la fel ca si tine cu patul ridicat, stat numai pe o parte si cu tocolitice cu efecte secundare care m-au terminat poate mai mult psihic decat fizic am rezistat 3 saptamani, in care am trecut prin cateva momente la un pas de nastere, hemoragii ci contractii, schimbat spitalul la 21 sapt. cu unul care avea dotarile cele mai bune pentru prematuri asa mici, o oprire brusca din travaliu si ultimele 3 zile in care nu m-au mutat din sala de nasteri. La 23 sapt. si cateva zile bebe a venit pe lume perfect dar prea mic, a trait doar o saptamana.
Dupa care nu faceam decat sa ma gandesc decat la cum o sa treaca timpul ca sa pot ramane din nou. Dupa cam 3 luni am zis ca e ok sa incercam dar minunea se lasa asteptata, cum nu aveam stare doua luni la rand am incercat cu teste de ovulatie care stupoare ieseau negative deci asta imi mai lipsea acum, o noua problema... Sangerare intermenstruala si m-am dus la medic care imi stia povestea si nu a mai stat sa piarda timpul, am trecut la monitorizari si trat. de stimulare, am ovulat dar tot nu a fost sa fie, luna urmatoare am incercat si cu Pregnyl si uite ca minunea s-a intamplat. Acum am 15 saptamani, am facut cerclaj si ma rog ca totul sa mearga bine de data asta.
Pentru mine a fost chinuitoare atat perioada de dupa pierdere cat si cea in care incercam sa raman si nu puteam pentru ca singura consolare pe care o vedeam era o sarcina, altceva nu imi doream nimic pe lumea asta. Ma bucur ca am descoperit problema cu ovulatia, ca am facut stimulari pentru ca altfel cine stie cat asteptam. De aceea sfatul meu ar fi sa vezi daca nu cumva ceva nu megre cum trebuie si la tine in sensul asta. La mine au fost 7 luni de la nastere pana am ramas din nou, mult mai mult decat sperasem, dar uite ca nu intotdeauna se intampla toate dupa cum vrem noi. Iti doresc rabdare si nu dispera, si bebe o sa vina sigur si la tine.

irinush4u spune:

eu cunosc situatia desi pot spune ca la tine e mai rau avand in vedere ca deja s-a intamplat de 2 ori.
dupa 7 ani de chin(nu ramaneam gravida oricat de mult imi doream si incercam , inclusiv cu tratamente) , am ramas si tot datorita neglijentelor medicale care nu au vrut sa imi faca cerclaj am pierdut copilul.nascut prematur la 6 luni si 650 grame, a trait numai 5 zile.
nu am reusit sa trec peste asta nici acum la un an si jumatate si nu cred ca am sa pot trece vreodata.simt un imens gol in suflet, inca ma port ca o femeie gravida, nu i-au medicamente de nici un fel , nu ridic greutati.ori de cate ori imi vine ciclul imi vine sa urlu precum vacile.cred ca nasterea unui alt copil ma va face sa pot merge mai departe...dar de uitat,niciodata.am casete video , am echografii, am salopetele de gravida ...si am acest gol imens in burta.
nu am sfaturi de dat..decat...Dumenzeu sa iti dea putere sa mergi mai departe.

Irinush

suzycatBB spune:

Fetelor va multumesc mult pentru raspunsuri, a trecut ceva timp pana sa-mi raspunda cineva si am crezut in continuare ca sunt o ciudatenie. Nu spun cum se uita lumea la mine in spital si se intrebau de ce stau cu patul ridicat dar oricum nu imi pasa as fi stat si in cap numai sa fie bine. Cred ca tu pineapple ma intelegi foarte bine, tu ai stat si mai mult si sti ca in astfel de situatie nimic nu ti se pare prea greu si am simtit pe propria mea piele cat de cumplit este sa stai la pat si sa satepti cu nerabdare sa vina cineva in vizita sa te ajute sa mananci sau sa te schimbi . pineapple ai aflat de ce ti s-a deschis colul ?
Irinush stiu prin ce treci si stiu ca dupa fiecare sarcina pe care am pierdut-o nimic nu te concoleaza decat sa ramai iar insarcinata , eu astept deja de 6 luni ma gandesc numai la a avea un copil, la serviciu ma straduiesc sa lucrez dar mintea mea nu este numai la asta nu mai am nici o ambitie profesinala singura mare realizare dupa parerea mea este sa aduci un copil pe lume.
Pineapple cred ca esti cuminte si stai la pat, eu cel putin asa am inteles ca trebuie dupa ce faci cerclaj si iti doresc din tot sufletul sa duci cu bine sarcina pana la capat si esti o draguta ca treci si pe la aspirante.
Mai mult decat toate eu cred ca, copii sunt dar de la Dumnezeu si trebuie sa ne rugam Lui pentru un astfel de dar, eu am inceput sa merg iarasi la biserica la Sf. Anton 9 sapt. pentru ca sunt convinsa ca ma va ajuta.
Va doresc sa vi se implineasca toate dorintele.

sheherezada spune:

Nu stiu in ce masura te-ar face sa te simti mai bine faptul ca mai sint si alte cazuri asemanatoare...Eu am pierdut o sarcina tripla la 24 de saptamani.Timp in care am stat numai in pat si am luat cele mai scumpe medicamente...M-am dilatat i-am nascut si bineinteles ca au murit...Si eu simt ca-mi pierd mintile si mi-e greu sa-mi revin.De fapt simt ca am pierdut totul si nu mi-a mai ramas nimic.La mine a trecut putin timp...Nu stiu daca mai vreau sa trec prin asa ceva...Voi lasa tim pul sa hotarasca.

"Nu exista culmi de neatins ci numai aripe prea scurte"

sheherezada

pineapple spune:

La mine e col incompetent, deci nu poate sta inchis, de ce nu se stie, asa e probabil din nastere, nu prea exista explicatii, doar avorturi repetate care l-au slabit desi nu e nici asta o regula general valabila, si nu e cazul meu, sau leziuni sau... la mine asa a fost sa fie, la prima sarcina nu se poate sti niciodata doar se intampla. Cerclaj nu inseamna neaparat stat la pat ci fara exagerari si odihna la orizontala cat mai mult. Atunci in spital cu mine mai erau cateva cazuri asemanatoare, una dintre ele avea chiar 2 luni si ceva de pat cu capul in jos, era in saptamana 30 aproximativ si abia astepta saptamana 32 cand urma sa i se coboare patul, doamne ma gandeam cata tarie trebuie sa aiba femeia aceea, sper ca a reusit pana la urma.

adriana_i_ spune:

suzycatBB, sunt si eu alaturi de tine... Fruntea sus, si o sa fie bine

quote:

---

Originally posted by lucia_cs

Draga mea

Uite ca eu tocamai am trecut printr-o experienta asemanatoare cu a ta.

Saptamana trecuta pe 22 Mai am nascut prematur o fetita, Isabella.

...

La mine a inceput la 19 saptamani cand mi s-a rupt apa. Incercam sa ducem sarcina fara apa pana la 24 de saptamanai cand Isabella avea ceva sanse sa traiasca, dar la 21 de saptamani am intrat in travaliu si am nascut-o natural, as fi vrut sa opresc cumva, dar nu s-a putut.
....

---

Lucia imi pare tare rau de ce s-a intamplat... Am ramas fara cuvinte... Noi am fost colege la Mamici de Septembrie-Octombrie 2005...

Fruntea sus,
Adriana.