v-ati lasa copilul...
Raspunsuri - Pagina 13
ursuletul spune:
Sa-ti spun cum a fost la mine. Socrii mei nu prea m-au placut de la inceput. Dupa nunta noastra, socrul a venit la noi acasa (ne mutasem in casa noua) si de cate ori avea ocazia ii tot susotea la ureche sotului meu. Va dati seama cum ma simteam, in casa noastra sa vad cum ii tot da sfaturi sotului meu ferindu-se sa nu aud eu. I-am spus ca nu-mi place sa tot susoteasca pe ascuns, ca ma simt prost. Socrul s-a suparat si a spus sa nu mai calc niciodata la ei in casa. Zis si facut. Cand eram gravida intr-o luna sotul meu s-a dus sa-si ea ultimele bagaje de la ei iar eu l-am asteptat afara. Cand eram in sase luni le-am facut o vizita (era de Paste, ma spovedisem iar preotul m-a sfatuit sa ma impac cu ei daca se poate), le-am cerut iertare daca le-am gresit cu ceva si ne-am impacat. Ce-i drept se va simti intotdeauna o retinere de ambele parti dar pentru sotul meu infrunt aceasta situatie. Nu l-am lasat niciodata sa se duca numai el cu copilul la parintii lui. Parintii sotului si parintii mei locuiesc in acelasi oras, asa ca bineinteles ca intotdeauna vom sta la parintii mei iar la ai lui mergem doar in vizita.
Te sfatuiesc sa mergi impreuna cu copilul la parintii lui (dar doar in vizita, sa nu locuiti la ei). Daca te vor da afara, atunci trebuie sa te bazezi pe sotul tau si sa plecati impreuna. Sotul meu asa vroia sa faca daca nu ma acceptau. Eu am avut noroc deoarece socrii s-au abtinut de la discutii in contradictoriu. Poate ca si socrii tai se vor purta mai bine de dragul fiului si nepotului (e destul ca ii vede rar asa ca ar trebui sa profite de prezenta lor in Romania).
Stiu ce vei simti, dar de dragul sotului merita sa incerci. Sper ca sotul tau sa fie alaturi de tine si sa aprecieze efortul pe care il faci. Daca nu v-au vazut demult eu cred ca nu se vor comporta urat. Poate sunt prea optimista, dar eu tot cred ca ar trebui sa incerci (cu conditia ca tu si sotul tau sa va iubiti mult, sa aveti o casnicie solida, altfel nu merita efortul).
Cami&Andrei
parpalak spune:
Impresia mea e ca soacra-ta nu vrea sa te mai vada in speranta ca fi-su divorteaza si mai face o nunta, mai profitabila, daca se poate! Iar sotului tau ii urez sincer sa-i cada o caramida in cap (sau similar) si sa-si bage mintile-n cap. Inteleg nervi, da' ce-i aia "ma duc la mare si-mi gasesc pe una"? Grow up! Da' pot sa-ti zic de pe-acuma ca nu-i o casnicie stralucita daca cu prilejul fiecarei certe apar "cadavrele din dulap". Ca metode de educatie iti recomand cu caldura metodele care au efect la 2 ani - poti sa tragi cu ochiul pe la "Parintii intreaba" - oricum o sa faca si puiul tau in curind 2 ani. Iar taticul nu pare sa aiba mult peste.. Vezi ce set de reguli functioneaza la voi si tine-te de ele! Sincera sa fiu, una din reguli as pune-o "nu discut cu si despre socrii" - ce rost are sa te enervezi? Mult succes la conferinta!
Sanatate la bebei si mamici.
http://community.webshots.com/user/parpalak
http://home911.servebeer.com
brindu spune:
Eu cred ca sunt situatii si situatii, nu poti spune ca oamenii, recte barbatii nu se schimba niciodata. Asta o spun din proprie experienta, din experienta a numai 5 ani de casnicie in care s-au intimplat multe lucruri, unele bune, altele rele, dar nu pot spune ca vreunul din noi nu ne-am schimbat, si in bine.
La fel, relatia de inceput cu socrii, mai ales cu soacra a fost problematica, cu probleme la nunta, dupa, bagat nasu peste tot..
Si eu sunt a naibii, si n-am suportat, am zis ori eu ori ea, am ramas eu, adica sotul meu a zis acum tu esti familia mea...
Dar, si aici e un mare dar, dupa ce am nascut, mi-a mai venit mintea la cap, mi-am zis ca al meu copil n-are nici o vina, ca nu vreau sa-l privez de bunicii paterni, si am incercat eu o reconciliere. a fost greu, foarte greu, am lasat de la mine, insa nu m-am umilit. Vazind ca am intentii bune, a inceput si ea sa mai lase de la ea etc.
Lucrurile au inceput sa mearga, la inceput mai greu, acum dupa doi ani mai bine, am ajuns la relatii aproape naturale si sunt convinsa ca se vor imbunatati.. Ce-am castigat? copilul meu creste intr-un mediu neconflictual (fac o paranteza, in familia parintilor mei a fost mereu razboi soacra nora), toata lumea se simte bine...
Bineinteles ca am facut asta pentru ca imi iubesc barbatul, pentru ca vreau sa ramin alaturi de el si pentru ca pana la urma parintii lui sunt cei care l-au crescut asa bine...Si am mai facut-o pentru ca am simtit intotdeauna ca nu sunt oameni rai, ci cu prejudecatile lor, cu modul lor de a intelege lumea...
La fel, cu sotul meu am trecut prin multe, in primul an am vrut sa divortez de nenumarate ori, tot pentru ca sunt a naibii si nu suport nici macar sa ma atinga cineva pe coada, darmite sa ma calce...
Si totusi acum cred ca modul meu de a fi foarte transant nu e bun intotdeauna, ca uneori oamenii se schimba, daca te iubesc foarte mult si inteleg ce te supara...
asa ca revenind la topic, daca tu mad wife iti doresti sa continui aceasta casnicie, cred ca merita sa te duci macar in vizita la socrii, mai ales pentru copil. Din experienta proprie, copii simt tensiunile astea, iar daca mai si discutati despre asta, e destul de traumatizant...
Totusi, daca imi permiti sa-mi dau cu parerea, problemele din casnicia voastra sunt mult mai profunde decit relatia cu socrii. Tot dupa parerea mea, sotul tau nu e inca suficient de matur emotional pentru a forma si mentine un cuplu... Se poate maturiza, dar poate nu...in care caz, nu cred ca merita sa te mai stradui..
Cu mult drag,
Brindusa, Mihail si Tati
mad_wife spune:
Dragele mele,
Scuze ca nu am mai apucat sa scriu, am fost si sunt foarte ocupata. V-am citit cu interes ultimele postari. Imi permit sa va intreb si eu ceva: v-ati desparti de sot daca sotul va sustine, va ajuta si va intelegeti bine, dar de doua-trei ori pe an mai apar discutii pe un anumit subiect? Nu cred... Nici eu nu ma gandesc sa ma despart de al meu sot din cauza ca el vrea sa se duca la ai lui (nu cu copilul, ca a priceput ca asta ar fi imposibil fara sa fiu si eu de fata), iar el nu cred ca va voi vreodata sa se desparta de mine din cauza ca nu vreau sa ii dau copilul in vizita la ai lui, in timp ce eu ii astept cine stie pe unde... Bine, am si eu niste limite, depinde CAND vrea sa mearga la ai lui si IN CE CONDITII, dar daca e rezonabil, nu are decat sa se duca... Dar cred ca si el intelege ca acest copilas nu se va desparti de mine pana atunci cand va fi suficient de matur sa ia el aceasta decizie.
Iar despre impacarea cu socrii, am si eu o mare piatra pe inima, imi e mult mai bine fara sa ii vad si sa ii aud, dar pe de alta parte imi dau seama ca daca as initia/mentine niste relatii cat de cat civilizate, as elimina singurul subiect de discutii serioase dintre mine si sot. Plus, asa cum spuneti, copilasul meu va avea ocazia sa-si cunoasca bunicii (atat cat se poate intr-un timp asa scurt). Cred ca cel mai greu imi va fi pasul de inceput, iar apoi am sa ma obisnuiesc cu ideea ca maxim o data pe an trebuie sa ii vad pe socrii - asta nu pare prea greu, s-au vazut si alte situatii mai rele! Pana una-alta, ne-am dus sa aplicam pentru pasaport pentru copil. Pasaportul va fi gata cam intr-o luna, apoi vom mai vedea daca vom pleca in Ro in august. Am sa va tin la curent daca apar noutati.
Multumesc pentru sfaturi/pareri/experientele impartasite aici.