Nervozitate maxima

Sora mea este extrem de nervoasa,se enerveaza intr-o secunda din diverse motive ,si cel mai rau e ca se descarca pe familia ei(copil,sot).Am vorbit cu ea si-mi spune ca nu se poate controla nici macar in ceea ce o priveste pe fetita ei.Asta ma ingrijoreaza cel mai mult,caci nepotica mea este o fetita f desteapta si o vad cum devine din ce in ce mai trista si mai rezervata cu ceilalti,de teama probabil sa nu-si supere mama,nu stiu...E adevarat ca are unele probleme si in casnicie(daca ar fi mai calma poate nu erau) si in copilarie a asistat la unele scene nu tocmai placute intre parintii nostri.Imi este f greu sa o vad cum se streseaza din nimicuri si sa nu o pot ajuta. Va roooog, astept sfaturi!
Multumesc.

danna2002 spune:

si mama mea face la fel Din toate nimicurile se consuma..DAR nu isi varsa nervii pe nimeni..se inkide in ea si sufere...

cumva este mai bine ca se descarca...si UN LUCRU TRIST ESTE DE MENTIONAT ..CA NU O SA SE skimbe..ca asa este ea.
MAI BINE DISCUTI cu copilul ei..si cu sotul sa o inteleaga si sa o acepte asa cum este...

cred ca rolul sotului este fundamental si..mai este ceva ..POATE CHIAR ARE MOTIVE SA SE enerveze..nu poti sa stii ce e in spatele usilor inchise ale casei ei..

ASA CA vorbeste mai bine sau adu vorba despre starile ei cu barbatul ei...vezi ce zice si poate asa o sa fie mai bine..

nu uita sa o intelegi si pe ea si sa o asculti...DAR CEL mai important sa nu ii reprosezi ca e nervoasa...ajut o doar sa iti spuna ce are si de ce e asa de stressata ..poate asa NU SE mai manifesta si fata de copil..

e boala grea nervozitatea si din experientza mea CE I drept cam neinsemnata..CAM FARA LEAC

bonita spune:

Multumesc pentru raspuns Dana2002.Spui ca este bine ca se descarca, asa este dar nu si in cazul ei caci pe masura ce se exteriorizeaza se enerveaza si mai tare,iar copilul nu este vinovat in nici un fel de problemele ei si as vrea s-o determin sa se controleze in prezenta copilului si sa nu tipe la ea,sa aiba mai multa rabdare cu fetita.
Sotul nu o intelege.Nu pot sa spun ca e un sot bun,nici pe departe.
Este sora mea si o iubesc enorm,si pe fetita ei la fel.Ma gandesc ca poate sunt niste uleiuri folosite in aromoterapie ce o pot ajuta,poate stiti voi care sunt.
Nicky.

bonita spune:

Haideti,nu-mi da nimeni nici o solutie?

relyana spune:

Cred ca trebuie sa se hotarasca sa invete sa se stapaneasca. Adica SA VREA EA sa se stapaneasca. Ca oi vrea tu sa o ajuti, dar daca ea nu coopereaza.... La inceput va fi f. greu, pt. ca nu isi aduce aminte in timpul crizei de nervi ca isi distruge casnicia si isi afecteaza copilul, nu mai spun ce rau isi face siesi, cat venin (toxine, hormoni) produce organismul ei si cum ii fac rau, e ca o sinucidere. Vorbesc serios ca e o sinucidere, organismul sufera si noi ne miram de unde ni se trag unele boli. Dureaza ceva exercitiul asta de a-si aminti la nervi ca trebuie sa se calmeze ca se raneste pe sine si pe ceilalti. Apoi sa vada si ea: din ce motive se enerveaza asa rau? merita? sau sunt nimicuri? daca nu e ceva vital, care sa afecteze sanatatea si viata, atunci nimic nu merita asa o agitatie. Au ramas firmituri pe jos dupa masa? si ce daca? nu e o nenorocire. Sa spuna ce nu-i place, sa convinga cu vb. buna, sau sa faca ea. Fara tipete si violente. Poate i-ar trebui si ceva lecturi gen "cum sa comunici eficient", "cum sa-l convingi sa faca ce vrei tu" (asta chiar a fost un subiect aici pe DC). Stai de vb. cu ea, ajut-o sa puna in balanta ce are de pierdut dc continua asa si ce are de castigat dc se schimba si devine calma. Schimbarea dureaza, nu te astepta la un rezultat imediat, dar e important sa-si propuna acest lucru. Poate chiar sa-i solicite sotului ajutorul in aceasta schimbare. Sa ii spuna ca vrea sa fie calma si el sa o atentioneze cand exagereaza. Asa cred eu ca ar afla si care sunt momentele care il deranjeaza pe el cel mai mult. O usa deschisa spre comunicare si colaborare cu el. Parerea mea.

louisea spune:

poate un doctor i-ar putea prescrie ceva.. alta idee nu am

------------------------
Banditin actiune

Lavi spune:

I-au deoparte si intreab-o daca vrea sa ajunga urata de copil, el nu are nici o vina, discuta cu ea, afla de unde a inceput starea acesta , ce a determinat-o sa ajunga la starea asta de .
nervii. valeriana face minuni.
Ajut-o chiar daca refuza, are nevoie de susutinere si iubire. daca e balamata si lasata in pace nu va avea sacpare decit tot prin ea, dar va fii mai greu.
Nu stiu mai mult dar cred ca iubirea pt copil poate sa o ajute sa se retraga din caruselul asat oribil al nervilor.

Lavi

Kittie spune:

Si io mi-s nervoasa rau.. DIn pacate... Adica reuseam sa ma controlez admirabil pana pe la sf sarcinii cand mi-am dat seama de toata nesimtirea care domneste pe langa mine, burtoasa, care aveam nescaiva drepturi si ceilalti nenumarate obligatii . Apoi cu copilul la fel, am devenit hipersensibila si deci hipernervoasa.. Clar nervozitatea asta are o explicatie, un punct de plecare. La mine e nemultumirea fata de cei din juru-mi , frustrarea unei vieti traite printre ei. Este foarte posibil ca si ea sa fie la fel nemultumita de viata pe care o duce, deci se "descarca" pe persoanele in cauza, responsabile de nefericirea ei. Si de starile de nervozitate, evident, caci tot ei sunt de vina, nu? . Daca este o persoana puternica si-i vei arata ce catastrofa face in juru-i (de genul sa o filmezi sau inregistrezi pentru a da piept cu noua "ea") va face sfortari sa se controleze. Dar poate sa intervina un sentiment puternic de vinovatie sisa dea in altceva...

Sincer, sunt prea multe chestii de luat in calcul ca sa ma pot declara cu lejeritate in favoarea unei solutii sau a alteia...

mamica de ( 13oct04 )

bonita spune:

Kittie, este adevarat ca nu este multumita de viata pe care o duce.
In primul rand este nemultumita de sotul ei care nu o ajuta absolut deloc,nu misca un pai,ca doar el e barbat(invatatura de acasa)nici cu fetita nu sta nici macar o ora.Cred ca asta spune tot.Daca ar avea un ajutor minim din partea lui cred ca ar trece mai usor peste celelalte probleme,dar lui nu-i pasa de ce se intampla in jurul lui,daca fata e bine sanatoasa,e ok,nu se implica in educarea ei,dimpotriva daca sora mea ii face observatii ii ia apararea ca "e mica,"(fata are 5 ani) iar copilul speculeaza. ooof ... e greu.

Am discutat cu ea,in nici un caz n-am blamat-o.Este constienta ca nu face bine ca se razbuna pe copila,dar NU se poate controla,ii pare rau apoi si plange de-i sare camasa.
Eu una nu vad nici nici o iesire din aceasta situatie si sincer sunt ingrijorata pentru psihicul ei.

relyana spune:

Bonita, nu renunta, ai rabdare, mai discuta cu ea, de cate ori ii dai telefon, de cate ori reusiti sa va vedeti. Daca iti spune ce are pe suflet inseamna ca nu esti numai sora ei, ci si prietena ei. Asta e un atu pt. voi, adica ea accepta ajutorul care vine de la tine.

Stiu cum e sa fii intr-o situatie care pare fara iesire si iti spun ca, totusi, nu exista situatie fara iesire. Chiar daca dureaza mult, se va rezolva intr-un fel. Se poate ca iesirea sa insemne chiar divortz cu timpul, daca el nu intelege ca e un partener in casnicie si nu doar un chirias. In situatia asta e bine sa nu se certe cu el, eu zic sa incerce sa se descurce cum poate, fara contributia lui care, dupa cum inteleg, mai mult dauneaza decat ajuta (ma refer la educatia copilului pe care il contrariaza cu "apararile" lui; asa, copilul va ajunge sa faca numai ce vrea, dc parintii trag unul hais si unul cea).

2 idei:
1)-frustrarile exprima nemultumiri generate de o insatisfactie personala. Asadar, cand te nemultumeste ceva la cei din jur, trebuie sa te opresti si sa te intrebi: "De ce ma deranjeaza acest lucru? Ce anume din mine e lezat de comportamentul celorlalti?" Prin urmare, "ce anume trebuie sa schimb la mine ca sa nu ma mai deranjeze felul de a fi al celorlalti?" (pt. ca nu putem sa fim suparati pe cineva pt. felul sau de a fi; daca cineva-ul are niste defecte, atunci chiar e de compatimit pt. ca inseamna ca are probleme. Asadar, n-o sa fim suparati/frustrati fiindca celalalt are probleme).
Eu asta zic: ca sotul ei are grave probleme de intelegere a vietii in doi (educatie proasta de la mama lui) si de comunicare (pt. ca nu poate face un schimb civilizat de idei cu sotia lui ca sa isi poata salva casnicia, in definitiv. Sa stii ca el e de compatimit. Daca ar fi cu alta femeie, tot asa ar face. Si daca sora ta scapa din situatie cu un divort (sa zicem), poate se va linisti. Dar el tot nefericit va fi cu oricine, din cauza viziunii lui mostenite de la mama lui. E si el o victima.

2)-ce poate face ea: daca mai e loc intre ei de vorbe bune si dulcegarii, ar putea sa-i sugereze ca e un tip bunutz, milos, iubitor, adica sa-l ia putin la sentiment si sa-i ceara - cate putzin la inceput - s-o ajute cu aspiratorul de ex., ca ea nu se simte bine si copilul nu trebuie sa ia praful de pe covor pe manutze. Nu stiu, poate ai un exemplu mai bun de dulcegarie. Daca nu mai e loc de vorbe bune intre ei, atunci sa nu mai provoace discutii care stie ca degenereaza in scandal. Sa se margineasca la cele neutre, pt. ca stii cum zic preotii: pe necuratul daca nu-l zgandari, sta cuminte acolo si doarme, dar daca il provoci, te ataca. E adevarat, asa ca, chiar daca el vrea sa provoace scandal, ea sa taca, sau sa-l aprobe, sa-l lase sa-si faca numarul si atunci el va termina spectacolul mai repede decat daca primeste replici. Iti spun asta si din proprie experientza si crede-ma ca functioneaza. Urla, nu-i nimic, aud vecinii, nu-i nimic, dar termina mai repede fara replicile ei.

Sa ia ceva calmante sa se poata abtine si apoi, cand el (sau ea, sau amandoi impreuna) se va hotari in ce fel se poate merge mai departe in casnicie (sau in afara casniciei... ca asta se am prefigureaza cu neparticiparea lui la treburi si educatie), se vor linisti. Poate dura multe luni de zile, dar daca el omoara sentimentele ei in felul acesta, eu nu prea intrevad un viitor bun.

Kittie spune:

Relyana ai dreptate, nu ar trebui sa se descarce pe nimeni din juru-i, nici macar pe cei raspunzatori de tensiunea ei...dar cand asta e cea mai simpla si evidenta solutie?! Sa-si gaseasca o prietena.. cum esti tu Bonita, de ex.. Si pe moment va detensiona putin.. Cineva cu care sa iasa si cu copila impreuna, sa "flendareasca" pur si simplu, ca sa se rasfete pe ea, sa-si faca niste damblale pe care sotu, dragutul le ignora, pentru simplul motiv ca el e sot si ea e mama. Deci nu se baga si nu-l priveste ce face ea. Si al meu mai are prostul obicei sa-mi dea "sfaturi" privitoare la cresterea copilului comun pe care eu l-am ridicat practic singura pana acum. Si-i inchid usurel gurita cu momentul cand o stapani perfect tehnica pregatirii unui biberon(macar) sa se aplice si la alte indicatii in directia mea..

O sa ma mai gandesc ce mai poate face.. asta e o solutie tampa,pe care tocmai am scris-o.. recunosc, da' poate functioneaza temporar, timp in care poate si ea sa ia la cunostinta despre gravitatea situatiei.

mamica de ( 13oct04 )