ce nu trebuie sa spui copilului tau,NICIODATA!

1. Daca nu te opresti, plec si te las aici!

Cea mai mare temere a unui copil mic este ca s-ar pierde sau ca ar fi lasat singur si lipsit de aparare. Amenintand un copil folosindu-te de teama sa de abandon in dorinta de a-l manipula catre un anumit comportament este un semn clar ca ai nevoie de o pauza.
O solutie este aceea de a oferi copilului o altenativa. In loc sa il sperii, spune-i: "Daca alegi sa te comporti asa in continuare vom merge acasa. Daca alegi sa vorbesti cu voce normala vom sta si vom face cumparaturi. Tu alegi!"
O alta solutie este sa te opresti si sa iei o pauza. Este foarte posibil sa ai nevoie ori de odihna ori de un somn ori de amandoua.


2. Ar trebui sa iti fie rusine!

Acest mod de a te adresa copilului este o incercare de a da un sentiment de vinovatie. Se crede ca daca un copil poate fi determinat sa se simta vinovat, de rusine isi va schimba comportamentul si va face ceea ce dorim noi.
Sunt situatii in care rusinea functioneaza si determina comportamentul pe care il asteptam de la copilul nostru. Dar cu ce pret? Impreuna cu rusinea si vinovatia apare si samanta credintei "Ma insel", "Nu fac suficient", "Nu fac niciodata, nimic bine". Cand copiii actioneaza in afara acestei credinte se simt si mai rusinati, lucru care le intareste credinta si perpetueaza ciclul comportamental ce produce si mai multe raspunsuri de care le este rusine.


3. Nu ne-am dorit niciodata sa te avem!

"Imi doresc sa nu te fi avut!", "Daca ar trebui sa o iau de la capat nu as mai face niciodata copii" si "Nu ne-am dorit niciodata sa te avem" sunt afirmatii de neiertat in discutiile parinte-copil. Indiferent de ce a facut copilul si indiferent care este tonul vocii sale aceste raspunsuri parintesti sunt total nepotrivite. Acest limbaj ar trebui sa fie un semnal ca ceva lipseste in relatia parinte-copil. Folositi acest semnal ca un imbold pentru a solicita ajutor, de la un psiholog, preot sau consilier scolar. Fa-o acum! Tu si copilul tau meritati!


4. Tu esti cauza divortului nostru!

Nici un copil nu este cauza divortului dintre parinti, si nu este de asteptat ca un copil sa duca o asemenea povara emotionala. Chiar si cand explicam cu atentie si cu dragoste unui copil ca nu este in nici un fel responsabil de decizia voastra de a va separa sau de a divorta acesta pastreaza impresia ca este intr-un fel responsabil si poate gandi: "Daca as fi fost diferit, parintii mei ar fi fost inca impreuna", iar "Daca as fi fost mai bun, nu s-ar fi certat atat de mult" este un lucru pe care, chiar daca nemarturisit, copiii il cred.


5. De ce nu poti fi si tu ca fratele/sora ta?

Cand parintii compara verbal fratii intre ei, unul dintre ei va iesi in dezavantaj. Ei trimit mesajul catre copil ca nu este destul de destept, destul de bun, destul de rapid sau destul de meticulos. Mesajele gen "Nu esti suficient de bun" se infiltreaza adanc in constiinta sa si vor contribui la comportamentul indezirabil de mai tarziu.
Comparatiile fac sa creasca rivalitatile fratesti intensificand rivalitatea naturala care deja exista si fac sa creasca tensiunile din casa. Comparatiile dauneaza relatiilor dintre frati, facand sa creasca sentimentul separarii.
Accepta fiecare copil din familia ta pentru persoana unica care este. Fiecare are propriile sale forte, capacitati si nevoi. Ajuta-ti copiii sa descopere frumusetea unicitatii sale, focalizandu-te pe fiecare individ, fara a folosi comparatii.


6. Lasa-ma sa fac eu asta pentru tine

Daca "Lasa-ma pe mine sa fac asta", "Lasa-ma pe mine sa ma ocup de asta" si "O fac eu de data asta" sunt prezente curent in modul de a te adresa copiilor este contributia ta la invatarea neputintei de catre ei. Preluand intiativa si facand lucruri pentru un copil, lucruri pe care le poate face singur, ii creezi sentimentul neputintei. Aceasta il incurajeaza se se vada pe sine incapabil.
Preluand initiativa si facand acum, poti economisi niste timp, dar vei avea mai mult de lucru in perspectiva. Daca faci un lucru in locul copilului tau o data, nu e nici o problema. Daca o faci de doua ori, ai creat un tipar. Daca o faci si a treia oara, Felicitari! Ai o noua slujba!


7. Pentru ca am zis eu, de aia!

Cuvintele sunt "Pentru ca am zis eu, de aia!", dar mesajul tacut este: "Eu sunt mare, tu esti mic, eu sunt destept, tu esti prost, eu am puterea si tu nu. Treaba mea este sa spun a ta este sa te supui".
Acest mod de a te adresa copilului da nastere resentimentelor si creaza lupte pentru putere. Incearca sa te adresezi copilului tau astfel incat sa ii comunici respect in acelasi timp cu sentimentele si dorintele tale: "Este frustrant pentru mine, in timp ce tu continui sa ma intrebi 'De ce?'. Ca parinte eu iau o parte din decizii. Asta este una dintre datile cand decizia este a mea. Nu imi schimb parerea de data asta..."


Limbajul este modul primar de manifestare al abuzului emotional asupra copiilor. Elimina modul de comunicare abuziv fiind foarte atent la maniera de adresare. Daca devii constient de una sau mai multe dintre cele sapte cele mai rele lucruri pe care le poti spune copilului tau sau alta formula de adresare abuziva, opreste-te! Inspira adanc. Mergi la o plimbare. Fa o baie fierbinte. Da-ti tie si copilului tau timp sa va calmati si sa recapatati imaginea de ansamblu. Apoi ia-o de la inceput amintindu-ti ca vorbele pot da putere sau ca vorbele pot rani.



Sursa: Chick Moorman, Parent Talk: Words That Empower, Words That Wound

RaluD spune:

As adauga ceva: "daca nu faci aia, nu te mai iubesc!"

otis41 spune:

gweno, felicitari pentru subiect!

megbeng spune:

in general, cred (nu am copii, nu vorbesc din experienta, poate cel mult din experienta mea de copil...) nu ii arunci copilului vorbe la nervi..daca un adult intelege cum sta treaba cand iti sare mustarul, unui copil ii raman intiparite in minte anumite vorbe, pe care e foarte probabil sa le interpreteze atunci gresit si sa poarte apoi aceasta interpretare cu el pentru restul vietii...
exemple de scapari ale mamei mele, pe care acum abia inteleg ca le-a spus la nervi...she didn't mean it, adica...
"tu ma bagi in mormant" (eu fiind un copil cu cam multa personalitate...);
"numai oamenii prosti rad" (mama de ex nici nu-si aminteste cand mi-a spus-o si realizeaza ca e o tampenie, da pe mine m-a urmarit muuuult timp si cei din juri se mirau ca sunt un copil prea serios pt varsta lui...mi-am dat drumu abia dupa 18 ani, cand am plecat la facultate, la 500 de km de casa....si abia acum am o relatie f frumoasa cu mama....)
si inca una, pe care n-am incasat-o eu, dar am auzit-o la alti parinti, din pacate..."esti un prost!"

"SI CAND SFARSEAM CUVINTELE, INVENTAM ALTELE
SI CAND SE-NSERA CERUL, INVENTAM CERURI ALBASTRE
SI CAND ORELE SE INVERZEAU CA SMARALDELE
NE BRONZAM LA LUMINA DRAGOSTEI NOASTRE"
(NICHITA STANESCU)

Darria spune:

Pot sa adaug si eu?
Iti voi explica cand vei mai creste deoarece acum esti mic si nu intelegi.
Vorbeste cum iti spune mama. Valabil doar in cazul unor mame care nu-si lasa copii sa "gandeasca" si vorbesc ele in locul lor.

gweno spune:

Multumesc pentru aprecieri dar meritul nu este al meu.Am gasit acest subiect undeva pe net si m-am gandit ca este foarte interesant si de actualitate.Eu imi aduc aminte cind eram mica vorbele lui mama cind era suparata pe mine:"eu te-am facut eu te omor","ma bagi in mormant","lasa ca o sa ai si tu copii si ai sa vezi cum este","scot eu untul din tine"etc.Sper ca eu sa nu fac aceleasi greseli care le-au facut parintii mei,mi-ar placea sa am o relatie de prietenie cu copii mei.Deja aceasta relatie de pritenie exista cu fetele mele asa incat citeodata uita ca sint mama si nu prea mai am autoritate

RaluD spune:

Wow, gweno, ai si fetite? Cate?
Cred ca e super sa fie mai multi frati in familie.

iselin spune:

Eu cred ca si: "Nu esti copilul nostru, te-am adoptat, de-aia nu poti sa te comporti .... Te putem da inapoi oricand".

Caz real. Iar copilul a crescut cu angoase pana in adolescenta. Si nu a uitat niciodata.

mama lui Licurici spune:

quote:

---

Originally posted by iselin

Eu cred ca si: "Nu esti copilul nostru, te-am adoptat, de-aia nu poti sa te comporti .... Te putem da inapoi oricand".

Caz real. Iar copilul a crescut cu angoase pana in adolescenta. Si nu a uitat niciodata.

---

Wow, cred ca nu poate exista ceva mai crud pentru un copil adoptat!

Angela si Licuriciul ei mic
DAVID LICURICI mic (3 sept)

Ramonika spune:

mai era o expresie uracioasa, pe care o auzeam de la mama:
"capul tau de pereti"...

---

Ramonika si pisicile Vladutz Tigrutz Alina Bubulina Fetitza Maritza
Cei trei muschetari Bebelusii

clauditzadennis spune:

Eu cred ca ar trebui evitate toate catalogarile de genul "esti rau, prost" sau mai stiu eu ce.Eu am patit-o pe pielea mea. Nici n-am retinut momentul in care i-am zis lui Dennis "esti rau" si intr-o zi, eram la tara si l-am asezat la masa. El nu voia sa manance. L-am intrebat "De ce nu vrei sa mananci? Te doare in gat? Te doare burta sau ti-e somn?" si el mi-a raspuns "Nu, sunt rau!". M-a durut sufletul sa aud asta din gura baietelului meu care atunci avea 2,5 ani.I-am explicat ca nu e rau, ca am gresit spunandu-i asta si i-am promis sa nu mai fac! Copiii sunt foarte sensibili la etichetari si daca le spui ca sunt intr-un fel, ei o iau ca atare si asta cred si ei.Mare grija!

Claudia,soacra frumoasei Oti