Greutatile, suferinta - va apropie sau va despart?

Trecem printr-un moment greu...baietelul nostru a fost diagnosticat cu astm bronsic si ne e foarte greu sa facem fata sentimentelor care ne incearca acum, stiind ca e o boala cronica si ca va trebui sa invatam sa traim cu asta...E uimitor (sau poate normal) cum aceasta situatie ne-a unit, cum ne sprijinim unul pe celalalt, cum ne ridicam moralul...Cunosc familii in care suferinta i-a despartit pe cei doi parteneri, in loc sa-i uneasca.La voi cum a fost in momentele grele?

Claudia,soacra frumoasei Oti

Rufus spune:

Din pacate, oamenii clacheaza in situatii de criza. Si ghici, pe cine se razbuna? pe cel apropiat.
Trebuie multa maturitate pentru a fi alaturi unul de celalalt, deci este bine ca sunteti asa. Pentru ca mai urmeaza...
Dar vreau sa te incurajez si nu o fac gratuit: astmul bronsic nu mai este ce a fost (datorita tratamentelor noi), iar in plus trebuie sa vedeti sigur, diagnosticele in cazul acestei boli sunt greu de pus si, din pacate, sunt puse foarte repede. Eu m-as asigura de 10 ori inainte.

http://community.webshots.com/user/tora97

catty spune:

Draga Claudia,
Cu riscul de a va plictisi, o sa iti spun povestea mea. Mi-am cunoscut sotul acum 5 ani pe internet. La un an si jumatate dupa aceea ne-am mutat impreuna, urmand ca in octombrie acelasi an sa facem nunta. El era de langa Ploiesti, si cand a venit in Pitesti ne-a fost ffffffff greu. Dupa vreo 2 luni s-a imbolnavit de meningita. Am fost socata si nu stiam cum sa fac. Am stat cu el in spital la Bucuresti o luna, timp in care, din cauza oboselii si s stresului am pierdut o sarcina. Atunci am spus: "Stop, nu mai pot, Ma intorc acasa si totul va fi ca inainte". Nu am putut face asta pt ca in ziua in care am vrut sa ii spun decizia mea, parca simtind ceva s-a uitat la mine si mi-a spus:"Vrei sa ma parasesti nu?". Am inteles ca nu pot sa plec si am ramas alaturi de el. Am trecut cu bine peste toate. La o saptamana dupa nunta a fost dat afara de la serviciu, pe motiv ca a fost bolnav. Au urmat 6 luni de cosmar, nici unul dintre noi nu avea servici, traiam din mila familiei noastre si ajunsesem sa nu ne mai vorbim. Nu imi mai venea sa ma duc acasa, stateam pana seara tarziu ori la facultate ori la mama, care saraca a ajuns pana acolo incat ma dadea afara din casa ei si ma trimitea la mine. Ajunsesem intr-o situatie critica, oricat de mult incercam sa ne sprijinim parca nu era de ajuns. Unii chiar credeau ca nu o sa reusim sa ramanem impreuna, iar eu ma gandeam chiar sa divortam si sa ne vedem separat de vietile noastre, dar............ fara sa vreau, facand curat in casa, am gasit o agenda, care era de fapt jurnalul sotului meu. Acolo am citit ceea ce simte el, durerile si framantarile lui interioare. Am trecut insa si peste acest "hop". El si-a gasit un loc de munca si am depasit incetul cu incetul problemele financiare. Parea ca totul intra in normal, dar................ am pierdut a doua sarcina, si pt ca nu m-au curatat cum trebuie am facut septicemie. Medicii buni de la noi nu si-au dat seama ce am, au spus ca este cistita, si am ajuns in ultimul hal la un doctor chirurg care si-a dat seama ce am si m-a operat. Eram cu un picior in groapa, cum se spune.... Dupa 3 ore medicul a iesit si le-a spus alor mei ca daca trec cu bine peste noaptea care urma o sa scap. Nu i-au lasat sa stea cu mine la Reanimare peste noapte, iar sotul meu a stat pana dimineata cand a plecat la servici in curtea spitalului asteptand o veste. M-am facut bine cu greu, dar am rezistat.
Durerea de a nu putea inca sa avem un copil am crezut ca o sa ne desparta, dar nu a facut decat sa ne arate inca o data ca avem nevoie unul de altul si ca trebuie sa fim impreuna daca vrem sa trecem peste toate problemele vietii.
Multumesc lui Dumnezeu ca a fost alaturi de noi si ne-a ajutat sa trecem peste toate, ca mi-am gasit jumatatea si ca am o familie pe care ne putem baza la nevoie.
De ce iti spun toate astea? Parerea mea, si a multora de altfel, este ca ceea ce nu te doboara te face mai puternic. Daca dragostea este adevarata treci peste toate, iar problemele se rezolva mai usor.
Este normal ca problemele sa ajuTe la consolidarea unui cuplu, asta daca respectivii se iubesc cu adevarat, daca nu ruptura este inevitabila din pacate.
Imi pare rau ca micutul tau este bolnav, dar cum spunea si Rufus astazi sunt tratamente bune si nu trebuie sa iti faci chiar asa de mari probleme. Trebuie sa ai grija insa sa gasesti pt copil un medic bun care sa stie cum sa gestioneze boala si sa ii dea tratamentul bun, nu sa faca experiente. Ma bucur din suflet sa stiu ca sotul tau este alaturi de tine si ca va sprijiniti. Asta inseamna sa ai o relatie frumoasa atat la bine cat si la rau.
Te pup si sa ai grija de familia ta.
Catalina


catalina

mcrmiki spune:

Sa fi bucuroasa si fericita ca ai asa o familie. Imi pare tare rau sa aud ca aveti asa probleme. Ati fost cu copilul si la alti medici si l-au diagnosticat cu aceeasi boala? Daca este astm bronsic trebuie sa fiti tari, medicina avanseaza si cine stiece tratamente vor aparea sau chiar sunt. Poate mai este cineva pe forum care are copil cu astm bronsic si iti poate spune mai multe. Va doresc multa, multa sanatate si sa fiti tari si sa ramaneti uniti in continuare pt. ca impreuna poti invinge totul.

Miha&Sorin&Bogdan&Vlad

simina2005 spune:

Daca gasesti un drum fara obstacole, probabil ca drumul acela nu duce nicaieri. (J.F.Kennedy)

---

Pe noi necazurile si greutatile ne-au unit.
Curios este ca ma simt mai bine cand mi-e rau, si parca mi-e frica sa ma bucur atunci cand sunt fericita. Pentru noi fiecare obstacol este o noua provocare!
Eu cred ca :
Partenerii trebuie sa se iubeasca si sa se accepte unul pe celalalt, sa invete sa asculte si sa asculte cu mai multa atentie.
In casnicie trebuie sa fiu practica, obiectiva si sa acord atentie oricarui semn pe care mi l-ar putea da persoana iubita.
Sa nu uitam ca din cand in cand mai trebuie sa adaugam si putin umor discutiilor.
Si cel mai important lucru: tot ceea ce spun, spun cu dragoste si din toata inima.

---

Simina Diana si Andrei

otis41 spune:

Dupa ce esti amarat de necazuri, de suferinta, lipsuri materiale, boli, o despartire te-ar distruge. Eu cred ca la necazuri e bine sa fim uniti, sa avem intelegere unul fata de celalalt.

Carmenbr spune:

Claudia, nu dispera draga mea. Eu sunt una din persoanele care a avut astm bronsic si traieste bine mersi fara tratament si fara nici o problema. Am fost diagnosticata acum mai bine de 30 de ani, am facut tratament dupa cum mi-a spus mama ca eu nu-mi mai amintesc si sunt bine mersi. Stiu ca m-a dus vreo 2 ani la minele de sare, in salina si apoi nu exista an in care sa nu merg la mare iar seara sa nu mergem pe dig sa facem aerosoli. Deci se poate trai foarte bine crede-ma.
Cel mai bun lucru insa e faptul ca ai descoperit ca impreuna cu sotul tau sunteti imbatabili, nici macar greutatile nu va darama. Sa dea Dumnezeu sa fiti mereu asa.
Pupici piticutului tau si tie!

Carmen&Ericutz (15.06.2004)

Pozele lui Eric

bonita spune:

Multa sanatate puiutului vostru!
din experienta mea si din ceea ce am vazut in jurul meu cred ca greutatile apropie foarte mult oamenii ce se iubesc si au maturitatea necesara,iar prea mult bine ii fac sa nu se mai inteleaga si sa nu se mai respecte.Si noi am trecut prin clipe cumplite,iar acestea ne-au facut sa ne iubim si sa ne apreciem si mai mult.Drept sa-ti spun mie imi este frica de mult bine,lucru ce l-am vazut la parintii mei care aveau absolut de toate,dar in timp nu au mai avut dragoste si si-au dat seama ca nu mai au nimic in comun,in afara copiilor.

multa bafta

Viovio spune:

Sanatate multa pentru puiutul vostru.
E o mare bucurie sa ai asa o familie.Impreuna veti trece peste toate mult mai usor.
Si noi am trecut prin momente grele.Au fost clipe cind nu imi doream decit sa fug...sa uit...
Dar dragostea noastra a fost mai puternica.
Impreuna am trecut peste toate si inca mai trecem...
Si speram doar ca intr-o zi se vor termina toate problemele,si toate necazurile...


Violeta mami de printesa Cristiana Bianca
POZE CU BIANCA

Daca plingi ca ai pierdut soarele...,lacrimile te vor impiedica sa vezi luna.

mamini spune:

Claudia,astmul bronsic nu e asa de grav, Doamne fereste de mai rau! se trateaza si oricum starea copilului se imbunatateste pe masura ce mai creste. poate ajunge ca la adolescenta sa nu mai aiba nimic. o sa va obisnuiti cu inhalatorul, cu pastilutele, nu faceti din asta o problema mai mare decit e.
o sa treceti peste asta, fiindca o sa aveti treaba cu copilul. nu zic ca nu e greu, fiindca e mai greu decit cu un copil sanatos tun. dar si copilul vostru poate sa duca o viata perfect normala. ai incredere in voi si o sa va descurcati!
va doresc sanatate multa!!!!
M

clauditzadennis spune:

Multumesc mult pentru raspunsuri. Ne-am mai linistit. Facem tratamentul, mergem la govora, mergem la mare si speram sa fie bine. Cel mai tare ma doare ca toti medicii spun ca astmul nu se vindeca, doar se trateaza...Sanatate tuturor!

Claudia,soacra frumoasei Oti