cum iti refaci viata dupa divort?
Raspunsuri - Pagina 2
a2p spune:
quote:
Originally posted by miau-miau
Doar accepta, mai mult nu se poate?
Se poate, desigur, si inca mult mai mult, dar e de la barbat la barbat.
Cred ca Rufus vorbea la modul general, pe medie... Dar ca intotdeauna o medie inseala... ca poate fi facuta din multe persoane la ambele extreme...
Doar doi centii mei... ;)
bebetica spune:
Totul va fi OK. .............ai sa vezi si singuratatea are frumusetea si avantajele ei. Si mie mi-a fost greu un timp, dar energia pe care mi-o da Stefan este cel mai bun antitot . Traiesc numai pentru copilul meu, sunt independenta, locuiesc doar cu copilul meu si simt ca imi este bine. Familia este alaturi de mine dar prefer sa fiu cat mai independenta. Duc o viata linistita si sincera sa fiu traiesc acel sentiment de "mama implinita" . Pentru nimic in lume nu as mai face absolut nici un efort pentru a-mi oferi afectiunea gratuit.
cel mai important este sa fiu sanatoasa eu cat si copilul meu iar restul va veni de la sine.
Simt ca sunt superioara ex-lui, iar daca acum roata se intoarce si el a ajuns "in genuchi" nu simt bucurie si razbunare, simt doar ca am reusit sa scap de balastul care imi murdarea viata.
Intr-o zi ai sa ajungi la concluzia ca esti o femeie puternica, responsabila, echilibrata, demna de respect, o femeie care nu are de sa-si plece capul in fata nimanui ...........
Am convigerea ca mai bine traiesc o singuratate calma si ordonata decat o convietuire macinata de indoieli, nesiguranta si instabilitate.
.... Ioana si al ei STEFAN DIMITRI ....... (de 2.4 anisori)
http://share.shutterfly.com/osi.jsp?i=EegNWjFi0btWMa
Ioana Sora spune:
Doamna Bibi
La mine a trecut un an de la divort. La un moment dat, am incercat sa ma gandesc ca am o viata si ca vreau totusi ca fetita mea sa aiba un tata. Celalalt e deocmadata doar tata biologic, eu sper ca se va schimba in privinta asta, dar probabil ca sper degeaba. Incerc sa-mi gasesc fericirea doar prin fetita mea si sa ma gandesc ca restul e "bonus", vorba unui prieten. Am incercat s-o iau de la capat cu cineva... n-a durat mult relatia, o luna. Oricum nu cred ca eram pregatita pentru o relatie. Si da, barbatii fug de relatii cu femei care au copii. Si cei mai multi se gandesc ca, daca esti divortata si ai un copil, sigur te intereseaza o relatie "discreta", cu cineva casatorit. Sau hai sa nu generalizez si sa spun ca astfel de propuneri am primit doar eu.
Oricum, mi-a ramas speranta ca va fi bine candva. Acum, cum am mai spus, incerc sa-mi gasesc echilibrul doar prin mine si fata mea.
mikymally spune:
Doamna BIBI
La mine au trecut 4 ani de la divort si consider ca a fost un lucru bun in viata mea.De 3 ani sunt recasatorita cu un om minunat care s-a atasat de baietelul meu din prima clipa in care l-a vazut.Cine te iubeste cu adevarat nu numai o sa accepte copilul ci o sa-l iubeasca .ASA ESTE IN CAZUL MEU.Acum suntem fericiti nu doar noi 3 ci 4 pt ca avem inca un baietel impreuna.Nu trebuie sa-ti fie frica eu cred ca mai exista si barbati care pot accepta copii care sa nu fie ai lor iar cu timpul ajung sa-i iubeasca.
Mult curaj!
BB Dany & Alex
PS> Nu sunt de acord cu ideea : Sa stai o viata intraga linga un om care nu merita din diverse motive doar pentru ca ai un copil sau mai multi cu el.E adevarat un copil are nevoie si de tata si de mama dar asta nu inseamna sa-ti irosesti viata ,copilul creste si viata ta te trezesti ca e pe sfarsit cand ai fi putut face atatea.
Sunt alaturi de tine si de alte femei sau barbati in acceasi situatie .
Ioana Sora spune:
ra_mata, probabil ca asta simtitm toate. Iti doresc in primul rand sanatate pentru bebe, peste restul probabil ca treci mult mai usor.
Stiu cum e sa te simti la serviciu ca in vacanta. :)) Am mare noroc ca ai mei ma ajuta foarte mult cu Cata. Tot ei imi fac si mie cumparaturile cand si le fac lor. Oricum, am destule momente cand ma apuca toti nervii, mi-e rau de oboseala si ma gandesc ca trebuie sa muncesc zi si noapte din cauza unui iresponsabil...
soledad spune:
Draga ra_mata, imi pare tare rau pentru tine. Si eu am resentimente fata de fostul meu sot, dar incerc sa nu ma las dusa de ele, sa incerc sa fiu mai degraba indiferenta. Stiu ca ura face cel mai mult rau celui care o simte, nu celui caruia ii e adresata - asa ca in fond m-am chinuit destul langa el - sa ma mai si imbolnavesc urandu-l ?! Plus ca nici nu ai idee ce sensibili sunt copii la starile sufletesti ale mamei, le afecteaza direct sistemul nervos. Incearca sa-l ierti pe sotul tau, sa-l lasi in voia lui Dumnezeu, care stie mai bine de ce le oranduieste pe toate asa.
Si eu am ramas fara locuinta, in buna parte si din cauza sotului meu si am 2 copilasi cu care stau cu chirie ! Si nu stiu daca va mai fi posibil vreodata sa fac credit sa iau alt apartament, la cat au crescut preturile...
Si unul dintre copilasii mei a avut probleme f. mari cu somnul in primii doi ani de viata, se trezea tipand din ora in ora si trebuia sa-l legan pana adormea din nou...apoi dimineata sa ma duc la servici, caci sotul meu nu muncea...iar noaptea dormea bine-mersi in alta camera... Si acum ma mir cum de nu am ajuns la spitalul de nebuni... Important e ca acum copilul meu doarme noaptea bustean si e sanatos si inteligent.
Ei, una peste alta, nu stiu de ce a trebuit sa sufar atata, iar acum sa raman singura sa-mi cresc copii. Trebuie sa existe o intelepciune in toate acestea, incerc sa am incredere in Dumnezeu si in planurile lui. Si sa nu-mi irosesc sufletul in ura, ci sa mi-l umplu de iubire fata de copii mei. Dar e greu, greu,greu... uneori imi vine sa ma las la pamant si sa mor... Si atunci spun "De ce, Doamne, de ce nu pot sa am o viata normala, unde am gresit ?!" Mai plang un pic si apoi incep sa vad partea buna a lucrurilor: sunt inca tanara,sunt frumoasa (!), inteligenta (!), am doi copii reusiti, am multi prieteni, am avut puterea sa ma eliberez dintr-o relatie toxica, am un job bun,iar ce e mai important e ca am devenit din ce in ce mai puternica ! Si incerc sa nu ma dau batuta si nu ma las dusa de resentimente, ura, revolta. Ceea ce iti doresc si tie.
Cristinutza25 spune:
Draga mea....si eu sunt in aceeas situatie...
in loc sa te ajut iti pun si eu intrebari...De cat timp esti despartita? De ce ai divortat? Cat are puiul tau? Vrei sa stii si povestea mea? Daca vei sa cunosti un suflet care este identic cu al tau...hai sa vorbim...Esti deacord?...daca ai o adresa de yahoo ar fi perfect...adresa mea este(in cazul in care desigur vrei)cristina_nuhmn@.yahoo.com Te pup si aveti grija de voi.
Cristina si puiul ei Ronita.
marcellinna spune:
Hai fetelor.Nu va mai framantati atat.Greul cel mai greu a trecut,chiar daca nu realizati inca treaba asta.
Va inteleg,imi aduc aminte prin ce treceti voi acum.
Uneori dureaza mai mult alteori mai putin dar pana la urma...fetelor intoarceti pagina.Nu mai priviti inapoi.Fortati voi un pic nota ca totul sa se cicatrizeze.
Aveti o ocazie fantastica sa faceti lucruri pe care inainte nu le-ati putut face constranse de anumite situatii imposibile(nu ma gandesc la desfrau).
Stiu ca problemele zilnice nu sunt usor de trecut,dar incercati sa dati mai mare pret pe linistea ce o aveti acum,decat pe amintirile din trecut.
Aveti ocazia sa o luati de la capat.
Singuratatea nu e usoara si eu stiu asta.
Nu va lasati napadite de durere si nu va lasati prada fricii de singuratate.Riscati mult daca va temeti de ea.
De-as putea as face un club al parintilor singuri in fiecare oras.
Sigur aici pe DC ne putem intalni dar inteleg ca prezenta fizica lipseste.
Capul sus fetelor.Soarele rasare pe fiecare strada.Un pupic fiecareia din voi.daca as putea v-as imbratisa pe toate deodata.
chatonel spune:
Cum iti refaci viata dupa divort?
In primul rind trebuie intoarsa pagina, scris un alt capitol... nu batut apa-n piua la acelasi, cum sa ii porcaresc mai rau pe barbati, ca asta nu e constructiv; lumea e constituita de doo specimene: fomei si barbati, asa ca daca va certati cu toti barbatii ce va mai ramine? Deveniti homosexuale?
La liberté de chacun s'arrête là où commence celle des autres.
chatonel spune:
quote:
Originally posted by ra_mata
(in special pt chatonel) Bineinteles ca trebuie sa intorci pagina. Si trebuie sa inveti ceva din asta. Eu cel putin am inteles ca nu merita sa faci compromisuri in viata pentru NIMENI pentru ca vei regreta mai tarziu. Barbatii trebuie tratati asa cum ne trateaza si ei pe noi: o mica aventura ici si colo, o viata mai independenta, o petrecere, mult mai multa detasare intr-o relatie.
ra_mata
ra_mata,
bineinteles ca barbatii trebuiesc tratati ca egalii nostri si nu ca niste printi cum e prostul obicei in ro si alte citeva tari unde machismul e in floare.
Cu cit sint responsabilizati, cu atit sint mai responsabili si in viata de zi cu zi a cuplului si nu mai asteapta sa li se serveasca totul pe un platou de argint...
Vrusesem sa scriu ieri ca barbatii sint asa cum ii facem noi, dar m-am abtinut ca sa nu fiu prea dura in comentariu, este totusi vorba de multa suferinta la mijloc, din pacate.
Capul sus si multa bafta ca sa gasesti un adevarat barbat, care sa stie sa te protejeze si aprecieze.
La liberté de chacun s'arrête là où commence celle des autres.