Copilasi de oct-noi-dec 2003 (57)
Raspunsuri - Pagina 14
julia23 spune:
Fetelor,nu mai vorbiti de durere de dinti ca ma ia groaza,de cateva zile tot ma doare maseaua de minte iar azi cand am fost la stomatolog mi-a dat o veste "buna"trebuie scoasa asa ca maine vreau nu vreau trebuie sa o rezolv ca altfel o sa ma chinuie cand mi-e lumea mai draga cu toate ca as prefera sa nasc de 10 ori decat sa ajung la dentist.
Saracii bbi nu stiu cum pot suporta atata durere.
Maine sa-mi tineti pumnii asta in caz ca nu ma razgandesc si nu ma mai duc.
La noi nu trece o zi fara sa pateasca Julia ceva,acum 2 zile si-a prins mana la poarta,ieri am fost la o vecina si a deschis usa sa iasa in curte si a cazut pe scari direct pe ciment,si-a julit tot nasul si fruntea,azi iar si-a prins mana la poarta,cred ca pina la urma o sa o leg de mine ca altfel nu se poate cu ea.
Azi i-am cumparat a 5-a pereche de cercei,sa vedem cat ii tine si pe astia pina sa-i piarda,ca ni la 2-3 luni ii reinoim.
Alexandra,si eu cred ca nu este de la dinti ci isi arata personalitatea papusica ta,Julia mea face scene de astea zilnic cand nu-i dau ceva sau nu o las sa faca ceva,eu deja m-am obisnuit si nu o bag in seama iar ea atunci ori urla mai rau sau vine sa ma iubeasca,chiar azi s-a pus in fund si a inceput sa urle ca am vrut sa o iau din parc de la copii.
Uki,eu stau in Dr. Taberei si mi-ar fi f greu sa vin pina in Herastrau,ca daca vin sg cu masina Julia nu sta cuminte iar in autobuz ma inebuneste sa-i dau tzitza,poate daca se mai cuminteste venim intr-o zi pina acolo.
Paula,tu esti vecina cu mine,eu stau la capat la 368 si 105,poate ne intilnim intr-o zi,noi mergem in Moghioros de obicei sau in parculetul de la Raul D(cel de langa gradinita si scoala)
Ciuf,pupicei pt Luca si sa-i iasa dintisorii repede ca eu inteleg prin ce trece.
Liliana,nu ne povestesti mai mult,poze nu ai facut?Cred ca a fost superb acolo.
Ileana,superbe pozele,poate o sa ajungem si noi pe acolo cand o creste Julia mai mare.
Sympa,eu pina acum nu am mai pus-o la olita ca am asteptat sa vina vremea frumoasa si daca tot am citit ca ei pina la 1 an jumate nu constientizeaza cand fac ce rost avea sa o chinui degeaba,si Julia mai face pe ea nu cere mereu,dar dupa ce face isi da pantalonii jos,nu-i place sa stea uda.
In gradina mai fac cate ceva cand doarme Julia la pranz ca altfel ea intra si imi calca peste tot iar seara cand ud o pun in leagan si acolo sta cuminte cu toate ca mai plange cateodata sa o iau cu mine in gradina sa ude si ea,dar la vara ii iau piscina si o las sa se balaceasca toata ziua in gradina.
Pupicei
Adriana si bb Julia(06.11.2003)
http://community.webshots.com/user/julia062003
Ana68 spune:
'Neata mamicute,
Uki,si mie mi s-a parut mortala faza cu pisulica...chit ca eu am avut de spalat si schimbat asternuturi....Tata-su s-a distrat copios si n-a zis mare lucru ,ca ii curgeau lacrimile de atata ras....Deh!Ne mai amuzam si noi....Credeam ca o sa se simta don'soara si sa ceara in sfarsit la olita....Ha! Ti-ai gasit!
Ciuf,ca bine zici cu "fluturasii"...Pai ,ce mai astepti?Spor la treaba!
Paula,ce fel de analize ai facut?Doamne ajuta sa iasa bine si sa ai bebe sanatos.Pupici printesicii Alexandra!
Adriana,pupici Juliei pentru patanii....Tare nazdravana fetita ta!Ma uit si eu la a mea,ca e plina de energie si de-o scap o secunda din ochi,precis da cu capul in ceva sau se loveste cumva...Avea soacra-mea o vorba:"copiii...ochii si urechile pe ei...".Eu incerc,dar nu pot sta cu ochii pe ea ca pe butelie...
Ileana,in timp ce scriu ma uit si la pozele "grecesti"...Taaaare frumos!Sunt super peisajele!
Cred ca se trezeste Luana....Pupici la copilasi si voi sa fiti sanatoase....
Ana-Maria,mami deAlex&Luana
Poze-de-familie
super mami spune:
Taman acum cand deschideam sa scriu si eu 2 vorbe, miss Isabel si-a aruncat tare gratioasa un papucel pe geam 
Las' ca-l luam cand iesim la plimbarica, dar a fost o miscare super gratioasa si caraghioasa.Fetelor, se intampla o minune. De cate ori ma plang la voi, domsoara se face cuminte !!! Hi, hi, hi
Nu stiu care e ideea, dar s-a linisitit.
poate totusi o enervau dintosii, cine stie. Important e ca suntem calme si vesele din nou !
chiar zilele trecute am avut in spatele unui dinte gingia inflamata si dureroasa. N-am mancat nimic si imi venea sa-mi dau palme.
O durere constanta care ma sacaia rau.
Acum ii inteleg mai bine pe mititei.
Paula sa fie intr-un ceas bun si sa fiti sanatosi !
Carmen saru'mana. Ma duc azi sa cumpar !
Pupacim grasunelul cel frumos.
Julia nazdravana mai e piticuta voastra. Poate vrea un fratior....
Ciuf ...pai treci la treba daca tot va doriti...
Dai comanda de o fetita nazdravana ca juniorul si sa vezi distractie 
Eu zic ca e tocmai buna diferenta.
Liliana DETALII !!!! Auzi "Am fost in Africa. Si voi ce mai faceti ?" Chiar sunt super curioasa sa aflu cum a fost..
Isabel face balet. Cu manutele sus, pe varfuri face niste piruete...mama mama.
O sa incep sa merg din nou cu ea la piscina de bebei. N-am mai fost de ceva vreme....lene se numeste !
A invatat sa se dea pe tobogan cu capul in jos, pe burta si tot felul de variante . Tati e de vina !
Mai nou e ingrozitor de pupacioasa. Zici ca e un pestisor.Ah si a inceput sa deseneze zilnic. Aseara chiar eram la bucatarie pregateam cina.Si-a luat cutiuta cu creioane colorate si cateva foi, a venit si s-a intins pe carpetica din bucatarie si a desenat.
Ca o prostanaca ce sunt, mi-au dat lacrimile cand am vazut-o.
Asa de dulce era toata imaginea.Ne pregatim de plimbarica, Isabel deja isi cauta sandalutele
Pupam natiunea
Alexandra si bebelina bulina
liliana csaki spune:
Mai dragelor, va povestesc, cum sa nu, numai ca din punctul meu de vedere povestea e trista. Am vazut si locuri frumoase dar enorm de multa saracie si tristete. Adevarat ca n-am ajuns in Africa de Sud unde lucrurile stau cu totul altfel, am fost in centrul Africii, in Uganda. N-a fost tocmai vorba de turism dar a fost o experienta. Data viitoare as vrea sa vad si cealalta fata a Africii.
Asadar, am ajuns in Africa datorita BIPAI(Baylor International Pediatric AIDS Initiative), o fundatie americana cu sediul in Huston care a venit si-n Romania pt. a oferi suport si asistenta in special copiilor afectati de acest virus nenorocit, HIV si care a organizat in Uganda o intalnire avand acest subiect.Uganda, denumita si "perla neagra a Africii" e fosta colonie engleza, marginita intr-o parte de merele lac Victoria si are o populatie de 26 milioane. Kampala, capitala e cat Bucurestiul, numit si orasul celor 7 coline(ca Roma) e construit pe dealuri, initial 7, acum deja sunt 10 pt. ca orasul s-a extins.Crestini si musulmani, in proportii aproape egale, dar si de alte religii convietuiesc fara a avea probleme. Cica pe fiecare colina s-a constituit cate o comunitate religioasa.
Dupa o groaza de vaccinuri pt. tot felul de boli si un drum f. lung, vreo 20 de ore, am trecut Ecuatorul si la miezul noptii am ajuns la Entebbe de unde ne-a luat o masina sa ne duca la hotel. Drumul cu masina trecea parca printr-o alta lume, plin de cratere si presarat de-a lungul sau de maghernite din care strabatea cate-o raza de lumina.
Odata intrati in incinta resortului eram din nou in lumea civilizata.
Asezat pe malul lacului Victoria, pe un domeniu imens, inundat de o vegetatie luxurianta, cu o multime de pasari al caror nume nu-l cunosc, maimutici, broscute, cameleoni si nelipsitii tantari( care pot fi purtatori de malarie si din cauza carora inghitim timp de 5 saptamani antibiotice).
A doua zi, program de voie, piscina olimpica ne astepta si desi nu era foarte cald, aproape 30*, soarele e extrem de arzator, astfel incat jumatate de ora mi-a fost suficienta sa ma fac precum racul fiert, cu toata protectia mea(acum sunt ca o soparla, naparlesc). Seara ne-am cunoscut cu totii, europeni, americani, africani, arabi. Au urmat zile de conferinte si vizite la Mulago Hospital din Kampala si la fundatii care aveau acelasi obiect de activitate, ajutorarea copiilor si in general a persoanelor HIV positive.
Cand spun ca e alta lume, nu exagerez de loc. Periferia e o insiruire de maghernite in care cu greu iti poti inchipui ca locuiesc oameni, n-au apa curenta si de multe ori nici macar lumina, gasesti de-a valma pe marginea drumului mobila, carne, legume si fructe, oratanii in custi, oale si tot ce poate fi comercializat, un soi de piata ambulanta nedelimitata alaturi de cate-un beauty salon, cabinet veterinat, dentar, casa de oaspeti si orice-ti mai trece prin minte, o imagine dezolanta. Spitalul, o multitudine de cladiri unle mai darapanate decat altele, cu rufe intinse la uscat pe iarba, femei care spala, oameni care stau intansi pe rogojini, dughene unde se vand diverse. Extrem de emotionant a fost momentul cand am intrat in sala de asteptare a clinicii de zi, plina ochi de parinti si copii, cadre medicale, care au inceput sa aplaude intr-un ritm anume, aveam sa aflam ca este modul in care se ureaza bun venit musafirilor. Au venit si copiii, de varste diferite dar legati datorita faptului ca sunt cu totii HIV positive, unii s-au nascut asa, altii l-au dobandit ulterior. Au cantat, au dansat, au ras si ne-au povestit, povesti infiorator de triste, o fata de 18 ani ne-a relatat povestea ei, orfana de la 5 ani, crescuta de o sora, mereu bolnava, a suferit si o pareza in urma cu trei ani, de doi ani era cuprinsa in acest program, primea medicatie, mancare, putea sa mearga la scoala si avea din nou speranta. Josephine, are numai 12 ani, s-a nascut HIV positive, a fost mereu bolnava, acum se simte bine, e vesela si vorbeste degajat despre acest virus, stie si spune cui vrea sa asculte care sunt caile de transmitere si cum ne putem proteja, i-a spus mamei ei cu mult curaj ca stie ce are si o imbarbateza cand plange, e o luptatoare si vrea sa traiasca, vrea sa-i ajute pe cei asemeni ei sa depaseasca socul vestii si viseaza la o lume in care copiii sa fie sanatosi. Multe povesti, diferite insa la fel de triste, dar ce m-a frapat la acesti copii a fost maturitatea lor si indarjirea cu care luptau pt. viata, nu-si plangeau de mila, nu-si doreau lucruri pe care copiii nostri si le doresc, isi doreau sa traiasca. Cei mici sunt si mai induiosatori, frumosi ca toti copiii din lumea asta, cu priviri inocente, se lipeau de tine si te mangaiau, se-nghesuiau sa le faci poze si se bucurau nespus cand se vedeau pe display-ul camerei, nu comunicai cu ei decat prin zambete si atingeri pt. ca nu vorbeau engleza dar nici nu era nevoie de cuvinte. Privirile lor inocente iti sfredelesc sufletul si te cuprinde un imens sentiment de neputinta, tu, ca persoana, nu poti face nimic sa le schimbi putin viata.Nu se plang de nimic, razbate doar din cuvintele lor ca sufera mult din cauza stigmatului. In comunitatile din care vin, stigma isi pune amprenta si sunt izolati sau exclusi, oamenii sunt f. radicali in primul rand din cauza lipsei de informatie. A fost o saptamana in care mi-am zis de multe ori ca daca El exista, e nedrept, L-am intrebat "de ce?", cu ce-au gresit atatea suflete nevinovate? Copiii aceia m-au facut sa dau alte dimensiuni cuvantului "puternic" si m-au invatat ce-nseamna sa lupti.
Spitalul se deschide la 6 dimineata dar ei stau afara de noaptea si asteapta, odata intrati urmeaza alte ore de asteptari, multe, pana seara tarziu, dar toti sunt linistiti, adulti si copii, stau pe banci sau asezati pe niste rogojini, sunt sute, zilnic. E impresionant acest tablou. Si ei pot fi considerati niste norocosi, au posibilitatea sa vina la spital pt. ca multi altii nici macar nu au bani de transport. Zilnic sunt consultati 2-300 de adulti in clinica de infectioase si tot pe atatia copii, de la inceputul anului si pana acum au luat in evidente peste 5000 de noi cazuri de copii HIV positive, e un flagel ale carui dimensiuni sunt greu de cuprins. Sunt tari cu populatii mici, precum Malawi, Lesotho, unde lucrurile sunt si mai grave, exista poligamie, femeile n-au drepturi, sunt abuzate. Probabil ca daca nu se va stopa intr-un fel sau altul raspandirea virusului, populatii intregi ar putea disparea in urmatorii ani.
Am vazut copii in faze terminale,aveai senzatia ca traiesti pe viu un documentar de pe Discovery, critical care era un salon de 15 mp cu o faianta veche de zeci de ani pe pereti, cu cateva mese acoperite de musama pe care stateau copilasii iar de-a lungul peretelui trecea un furtunas de la butelia de oxigen. Mamele stau pe jos pe nelipsitele rogojini si-si ingrijesc asa cum stiu puiutii.Sunt infiorator de saraci, multi analfabeti pt. ca nu-si permit sa mearga la scoala, dar cu toate astea nu-ti cer nimic, mai mult, de cate ori au ocazia multumesc pt. ceea ce primesc.Acolo, timpul s-a oprit in loc. Sunt insa si semne de mai bine, firme mari de medicamente incearca sa miste lucrurile, mai renoveaza cate-o cladire sau chiar construiesc altele noi, fac donatii de medicamente, fundatii din toata lumea se implica, trebuie pornit de la zero, de la educatia de baza.Nu e inca suficient, e mult de lucru. Vreau sa cred ca in timp lucrurile se vor schimba in bine si ca generatiile ce vor veni vor avea dreptul la o viata normala.
Strada e de asemenea ciudata, un amestec de jalnic si nou, vezi darapanaturi de case si alaturi reclame mari la telefonia mobila(au trei retele) sau la tot felul de alte produse. Masinile, in marea majoritate japoneze, sunt fie antice fie, paradoxal, jeep-uri, multe noi. Circulatia e infernala, am vazut doar doua semafoare, in rest regula e "fara nici o regula", aglomeratii greu de descris si desi trec milimetric una pe langa alta nu se lovesc, masini si motociclete, nimeni nu claxoneaza si nu striga sau injura. Ma gandeam ca in Bucuresti in astfel de situatii sigur ti s-ar fi ofilit urechile de ce auzeai daca nu se si incaierau meseriasii de soferi.Exista evident si zone civilizate, cu case mari si frumoase, inconjurate de garduri imense si care au deasupra suluri de sarma ghimpata, uneori elecrificata sau cioburi mai mari de sticla. Se pare ca cu exista siguranta deplina desi lucrurile arata mult mai bine decat in urma cu cativa ani. Chiar in resortul unde stateam noi, paznicii erau toti inarmati, existau posturi fixe iar noaptea si patrule. La mall( un nume pretentios dealtfel pt chestia aia) paznicii erau inarmati si n-aveai voie sa faci poze sau sa filmezi de parca era obiectiv militar.
In ceea ce priveste natura, Dumnezeu le-a dat din belsug, verdele e prezent pretutindeni, punctat de culorile florilor. Palmieri de toate soiurile, baobabi, cicas, trandafiri japonezi, tot felul de specii de crotoni si o multime de alte plante cu flori sau fara, ale caror nume nici nu le stiu iti incanta privirea la fiecare pas. Bananierii cu ciorchinele de banane, ananas, avocado si tot felul de alte fructe, exotice pt. noi, sunt ceva obisnuit acolo, le aduc in carucioare in ceea ce se doreste a fi o piata pe marginea drumului. Mobilier de ratan si tot felul de impletituri poti cumpara la niste preturi derizorii.
Oamenii sunt deosebit de prietenosi si calzi, te intreaba de unde vii, daca-ai mai fost in Africa si-ti ureaza de o multime de ori "welcome to Uganda/Africa" strangandu-ti mana, de pe margine iti fac semne prietenoase cu mana si-ti zambesc. Bacsisurile sunt ridicol de mici, pt. jumatate sau un dolar iti multumesc de parca cine stie ce le-ai fi dat. Taximetristul cu care-am plecat intr-o zi in oras, ne-a zis cat ne costa si cand am intrebat daca ne asteapata si ce-i platim in plus?, ne-a spus ca nu-i nici o problema, asteapta cat e nevoie si nu costa nimic, era chiar bucuros s-o faca, timpul parca curge altfel, ai senzatia ca nimeni nu se grabeste.
Era sambata si ziceam ca as vrea sa vad o nunta, eram curioasa,ei bine am avut si ocazia asta. Cand ne-am intors la resort, agitatie mare in preajma restaurantului, masini din care se descarcau aranjamente florale superbe. Dupa amiaza au aparut rand pe rand, o limuzina alba fumos impodobita, mercedes-uri si masini care mai de care, lume extrem de eleganta, femeile in rochii stralucitoare si scumpe, dar care purtau amprenta portului traditional, altele f. moderne. Era o nunta de oameni f. bogati, ni s-a spus ca era o ruda a presedintelui, oameni care se aflau, material vorbind, la o distanta fabuloasa de cei pe care-i vazuseram noi pe strada. Sunt neanchipuit de frumosi in haine atat de colorate care contrasteaza puternic cu pielea lor neagra ca abanosul. Le-am facut o multime de poze si i-am filmat, fara ca nimeni sa se supere, mai mult ospatarul ne-a spus ca daca vrem vorbeste sa ne lase in sala unde se desfasura petrecerea sa facem alte poze si sa filmam, ceea ce am facut cu reala placere.
Am vazut doar o bucatica mica-mica din imensa si neagra Africa, e mirific de frumoasa dar cuprinde enorm de multa tristete. Am invatat ca din cand in cand e necesar sa-ti reconsideri oarecum scara de valori, sa stii sa multumesti pt. ce ai, in primul rand o familie fericita si copii sanatosi. Cand m-am intors parca mi-am strans si mai tare copiii in brate si m-am gandit ca toti nervii pe care mi-i fac din cauza prostioarelor lor nu-nseamna de fapt probleme.
Am pus si poze.
Pozele noastre
Poze noi
super mami spune:
N-am mai iesit ca nu s-a uscat caruciorul. L-am spalat aseara, dar nu s-a uscat inca. Mai tarziu.Intre timp Isabel a cazut de pe masa din living. A luat cantarul, l-a urcat pe masa si s-a cocotat si ea sa se cantareasca 
A cazut jos, pe spate. Dar nu a plans deloc.
Masa are 46 cm inaltime. Sper sa nu se intample nimic.
Acum doarme, abia astept sa se trezeasca. Uf, ce ciuda mi-e. Eram langa ea.
Am mai pus niste pozici haioase. Primele sunt dupa baita, iar cele mai haioase sunt facute imediat dupa trezire.(zilele trecute)
Sunt si pe album, dar vi le trimit si aici:http://community.webshots.com/photo/348581138/348581974VIGbtkhttp://community.webshots.com/photo/348581138/348582201eOPnYAhttp://community.webshots.com/photo/348581138/348582445SuNesmhttp://community.webshots.com/photo/348581138/348582663NiDRKT#http://community.webshots.com/photo/348581138/348582981DcAUAHhttp://community.webshots.com/album/348581138LCqHBiSper sa va placa bubulina bulina scumpa mea.
Alexandra si Isabelita linda
super mami spune:
E al treilea mesaj pe ziua de azi. Cu riscul de a va plictisi va povestesc totusi. Poate ma mai calmez, ca mi-a crescut tensiunea.
Ma suna sotul sa vada ce facem, din una in alta imi povesteste ca a vorbit cu muma soacra.
Bun, bla bla. Nu stiu cum dar incepe desteapta sa comenteze: Vai dar ce frumusica s-a facut Isabel. Sincera sa fiu cand era mica era cam uratica. Prea grasa si cam uratica.
dar vai ce frumusica e acum, umblu cu pozele ei dupa mine sa ma laud.
Pai mai pupa asta o poza !?!
Mi s-a facut rau de nervi. Cat de taranca poate sa fie si de rea. In primul rand e nepotica ei si in al doilea....eu chiar zic ca isabel a fost un bebelus tare dulce si frumusel.
E adevarat ca e a mea, dar toata lumea era lesinata dupa ea.
Vine baba cloanta sa-mi strice ziua.
Imi vine sa-i rup gatul, ca n-o mai suport.
Asa zicea si de verisoara lui Isabel cand s-a nascut, dar macar nu le-a zis alora in fata.
Sper sa ma calmez si sa nu se nimereasca sa sune acasa pana nu-mi trec nervii ca nu o vad bine.
Ma duc sa ma joc cu copilul.
Scuze daca va plictisesc cu povestea asta.
AlexandraUite si poze cu bebelusul cel urat
la o luna:
http://community.webshots.com/photo/183204854/183209006zffeAO
la 2 luni:
http://community.webshots.com/photo/183213633/183214966sNUAgi
la 2 si jum:
http://community.webshots.com/photo/183213633/183215121jDwxrJ#
la 3 luni:
http://community.webshots.com/photo/183215330/183216434fkJNlM
la 4 luni:
http://community.webshots.com/photo/183216744/183218056tkXsZx
la 6 luni:
http://community.webshots.com/photo/183221121/183223699dzRGuD
la 10 luni
http://community.webshots.com/photo/207829622/207832184HpUjFaAcum ca m-am uitat la pozele ei....am un copil superb si daca as mai avea 100...tot ca ea as vrea sa fie. N-as schimba un fir de par.
Gata m-am calmat.
Pupici
Alexandra
carmen77 spune:
Wow, Liliana, superba relatarea, am lacrimi in ochi! Saracii copii! Cand vezi pe Discovery e una, cred ca in realitate e cu totul alt feeling.
Sper din toata inima sa se miste lucrurile si sa inceapa sa se schimbe in bine cate ceva si pentru lumea sarmana de acolo. 
pentru o mamica inimoasa.
Matei 
PozeNoi
Carmen 
si 
Matei Gabriel - 27.10.2003
adameasca spune:
Liliana, si eu am lacrimi in ochi de cand am citit povestea ta... Nu am cuvinte... Am vazut si pozele, m-a impresionat discrepanta intre frumusetea peisajului si aspectul jalnic al strazilor...
Super mami, lasa-o incolo de soacra. Isabel e o dulce, am vazut-o in pozele noi.
Ileana, lui Luca(2 octombrie 2003)
pozele noastre
poze noi
adameasca spune:
Am deschis un capitol nou www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=49263" target="_blank"> aici !
Ileana, lui Luca(2 octombrie 2003)
pozele noastre
poze noi
Ven spune:
Vai, Liliana, m-ai emotionat pana la lacrimi. Si copiii aia sunt asa de frumosi, si asa de inocenti, si asa de...... copii, imi venea sa-i pup in poze!
La fel povesteau niste prieteni dupa ce au fost in Egipt, despre discrepantele astea crunte intre lumea saracilor si cea a luxului, care stau una langa alta in Africa.
Trist, tare trist, si, intr-adevar, te face sa apreciezi cu adevarat ce ai , un copil sanatos, un acoperis deasupra capului, o slujba, etc. Si mai presus de toate, sanatatea.....
Multe, multe pentru voi, o familie de OAMENI!
Alexandra, pai daca ala e copil uratel, atunci nu mai exista copii frumosi pe lume, pe cuvant de onoare, iti spun cu toata sinceritatea! 
Mie Isabel mi se pare etalon de frumusete la categoria "dark-haired" 
Las-o naibii de soacra, zic eu, desi nici eu nu stiu "s-o las sa vorbeasca", pun la suflet tot ce zice si ma consum si framant zile intregi pentru vreo fraza sau afirmatie de-a ei.......
A mea vine prin 5 iunie acasa si sta vreo 3 saptamani 
, sper sa beneficiez de ajutorul ei, ca sa pot invata si eu mai cu spor....Sper, ca speranta moare ultima! 
Va pupam pe boticuri!
Venera, mama lui Markus (10 dec.2003)
Poze - 
si