Copilul isi insulta parintii

ocebine spune:

Si Alex a murmurat de citeva ori "You're stupid" pentru ca a au zit la scoala sau in parc. I-am explicat ca si cuvintele dor la fel de mult ca o palma sau un pumn si nu trebuie folosite. Vorbim mereu despre sentimente si incercam sa le identificam dupa cum apar. Cind mai are momente de enervare ii explic prin ce trece.

Nici eu nu aprob de palmute la fund pentru simplul fapt ca nu invata decit ca eu sint mai mare si mai puternica si asta este singurul motiv pentru care m-ar asculta.

Noi avem fel de fel de alte metode: O jucarie preferata trece in time-out pentru a anumita perioada de timp (o ora-doua), anulam vreo iesire undeva (film, etc), ridicam privilegii (bilunara calatorie la magazinul de jucarii)...depinde de gravitatea situatiei.

Trebuie fermitate dar si blindete si intelegere. Copiii nu trebuie dominati ci indrumati. Nu trebuie dresati ci ghidati catre decizia corecta. Cheia este consecventa.

Anamaria mama la Nick (7)& Alex (4)

People who say they sleep like a baby usually don't have one.

Emi si mami spune:

Fiecare "i-si" educa copilul asa cum crede.
Descantec, te invit sa-mi editezi mesajul, draga mea. Vad ca esti foarte prompta fata de cei ale caror pareri nu coincid cu a ta.

Ia amintiti-va, insa, cele care ati avut parinti buni, NU violenti: cand va mai atingeau, ce simteati? Frica sau respect fata de autoritatea parinteasca?
Eu sunt o fire foarte nesupusa, dar trebuie sa recunosc ca frica nu era nicidecum sentimentul dominant, mai ales ca stiam ca:

1. "am comis-o" cu buna stiinta, deci merit pedeapsa primita
2. parintii ma iubesc, ma asculta cand am dreptate si nu ma maltrateaza.

Ati citit ceva despre efectele educatiei excesiv de permisive date de catre membrii generatiei Flower Power copiilor lor? Daca nu, dati o cautare pe Google.

Dar sunt convinsa ca vorbesc degeaba pentru cei a caror atitudine e definita de expresia "holier than thou" ("sunt mai sfant decat tine"), de aceea asta e ultima mea interventie la acest subiect.

ocebine spune:

Emi si mami...te superi fara rost. Eu una, am vrut sa explic cum procedez eu si de ce. Exista alternative la bataie care dau rezultate. Nicaieri nu am spus de educatie excesiv de permisiva ci doar de pedepse adecvate virstei copilului care nu implica palme.

Anamaria mama la Nick (7)& Alex (4)

People who say they sleep like a baby usually don't have one.

Emi si mami spune:

Ocebine, mesajul meu nu era indreptat catre tine.
Nu am nimic cu modul in care iti cresti copilasul, nu ma indoiesc ca este cel mai potrivit in situatia voastra.
Faptul ca, pana acum, Alex nu a facut decat sa sopteasca "you're stupid", dovedeste ca ai un copilas foarte cuminte.
Nu este, din pacate, si cazul fetitei pentru care s-a deschis acest subiect...

BellaDonna spune:

Emi si mami,

sant de acord cu tine, sant copii care inteleg doar cand le explici , asta nu e si copilul meu, al meu e hiperactiv si ma doare gura de cate ori ii explic, si asta cat mai calm, da nu intelege si pace , nu mai eu stiu cate atacuri de inima mia dat.....cand se smulge din mana mea si fuge in fata masinei si asta cu explicatiile de rigoare date de fiecare data si nimic frate nu se prinde de ea , fetita mea are aprope 5 ani, si numai eu stiu de cate ori era sa o pierd prin mall, nu sta locului si pace, nu toti copii sant dupa acelasi tipar , ce mas dori si eu sa inteleaga fetita mea doar din cateva explicatii ce e BINE si ce e RAU,

de ce sa-i faci asa cum noi adultii santem diferiti si avem caractere diferite la fel sant si copii, si sant in continua cautare pana gasesc cea mai buna metoda de educare pt al meu copil

CryssUK spune:

In cazul de fata e posibil sa nu avem de-a face cu un copil obraznic , ci cu un copil speriat de prezenta unui necunoscut in viata lui.
Daca tatal e plecat de multa vreme , fetita se simte ca un animal caruia i s-a calcat teritoriul, iar dorinta tatalui de a fi afectuos este perceputa ca un atac.
Cuvintele urate poate le-a auzit in vecini, la alti copii de la gradinita ...
Cred ca mama nu ar tb sa o pedepseasca DOAR pt asta, ci ar fi trebuit (si ar tb inca) sa ii vorbeasca mereu frumos de tatal ei, sa ii arate poze,fetita sa vb la telefon cu taticul,sa ii incurajeze sa se joace impreuna mai degraba decat sa o alinte si sa o mangaie.
E o situatie dificila!

Daca fetita este obraznicuta in rest , atunci i-ar fi poate de folos cele scrise mai jos!

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

(Facand o paranteza)sunt f trist impresionata de parerea Emei si a Ceciliei,desi am inteles de la bun inceput ca nu e vorba despre bataia cu bata , ci de una, doua palmute ''nevinovate'' la fundulet.
Spun , ca m-a intristat parerea lor, pt ca pe de o parte le inteleg eroarea.
Acum 2 ani as fi spus si eu acelasi lucru,dat fiind modul de perceptie a educatiei in Romania.Dar, acum am ajuns sa lucrez cu un copil bolnav(are o forma foarte usoara de autism), care dupa parerea medicilor ar tb sa fie mereu nervos, neascultator.
Jake(7ani) are reactii urate, din cauza ca nu intelege sentimentele oamenilor la fel cum o face un copil sanatos,daca el e vesel si tu esti trist il apuca nervii si el vrea sa faci cum spune el, nu cum trebuie. Din aceasta cauza , munca cu el e mult mai grea decat cu un copil perfect sanatos( alintat si obraznicut).Daca ii spun sa faca ceva , imediat imi da replica, vine cu argumente(sau cel putin asa pare) si te prinde daca minti.
Am sa descriu mai jos anumite tehnici f folositoare in educarea atat a copiilor bolnavi, cat si a celor sanatosi dar cu probleme de personalitate.
Aici, in Uk ,sunt si la TV emisiuni in care o ''nanny''(un fel de babysitter cu pregatire psihologica,cu experienta) merge in familiii care au copii ''problema'' si ii ajuta pe parinti sa ii aduca pe drumul ce bun in 2 saptamani.
Cu siguranta, prezenta unor astfel de emisiuni pe un canal tv romanesc , ar avea un mare succes si ar putea da exemple aplicabile in viata de zi cu zi.
Erau filmati copii care la 3 ani isi loveau parintii, ii terorizau, mancau ce si cand voiau, se trezeau de cateva ori pe noapte, nu mergeau la culcare decat pe la miezul noptii,vorbeau urat si faceau numai ce vroiau.Ma si amuzam la un moment dat ca era o familie tanara cu 3 copii f obraznici, care nu voiau sa mearga la somn decat daca mergeau si parintii.Saracii parinti trebuiau sa se inchida cu cheia daca voiau sa stea o ora impreuna in living room fara sa vina copii din 5 in 5 min sa traga de ei la 11pm.Copii decideau ce se urmareste la tv, copii decideau daca vor sa faca baie sau nu, daca mananca si ce mananca, se cocotau pe aragaz, dulapuri,spargeu, stricau lucruri,etc.
Am ramas surprinsa cand am vazut ca metodele educative folosite in emisiuni, erau aceleasi cu cele pe care noi le folosim zi de zi cu Jake.
In primul rand tb cooptati in noul program toti cei implicati in educarea copilului(mama, tata, bunici,invatatoare).Toti tb sa ia o atitudine ferma,hotarata si tb sa inteleaga ca a spune ''nu'',nu inseamna a fi parinte rau sau a nu-ti iubi copilul.
Este o zicala care spune ''o cale sigura de a-ti face copilul mizerabil este de a-i satisface toate dorintele!''

Se stabileste de la bun inceput un program f strict, in care monotonia(lucrurile repetitive, zilnic la aceeasi ora) isi are rol principal.
Un copil care nu are un program -o ordine cand tb sa :manance, faca baita, sa mearga la gradinita, sa se joace -este total dezorientat.
Copii au nevoie de monotonie pt a se invata disciplinati si a invata ca pe langa momentele maxime (joaca, uitat la tv,mers in parc) exista si momente de minim (baia,spalatul pe dinti,lectiile,somnul).
Odata programul facut, copilul va tinde sa nu mai planga inainte de ora de culcare pt ca in mintea lui preconizeaza urmatorul lucru care se va intampla,devine obosit si culcand-se la aceeasi ora va dormi mult mai bine.
De asemenea copilul va tb sa aiba un carnetel sau o hartie batuta in cuie undeva la vedere, unde sunt stelute sau bulinute. De fiecare data cand copilul face ceva bun, el trebuie felicitat (bravo! bine ai facut! esti un copil cuminte,receptiv!) si i se da o steluta ca premiu.La 10 stelute el stie ca primeste un out mic de ciocolata sau altceva ce stiti ca ii place si mai ales de care nu are parte zi de zi, pt ca altfel nu mai este motivat sa primeasca recompensa.
Daca copilul nu este ascultator , nu respecta ceea ce i se spune, atunci intervine pedeapsa.
Una din cele mai des folosite pedepse este ''Time out'', adica asa zisul ''treci la colt'' si pt asta se alege un ''loc al rusinii/obrazniciei'' unde copilul va tb sa stea cand greseste.Locul, tb mentinut de preferinta acelasi mereu.
Pt copii mici , pana in 5 ani locul acesta poate fi pe un scaunel intr-un colt de camera sau intr-o camera unde pot fi supravegheati de catre parinti.
Pt copii mai mari , locul poate fi chiar dormitorul lor.
Ganditi-va care sunt punctele sensibile ale copiilor, ce le place cel mai mult. De multe ori un punct sensibil il reprezinta jucariile preferate.De fiecare data cand copilul e neascultator, i se confisca o jucarie preferata si se pune intr-o cutie special amenajata pt asta.
Copilul astfel pierde o jucarie de fiecare data cand e obraznic si o poate recupera de fiecare data cand este ascultator.

Pana acum am explicat etape separate, dar nu am explicat cum functioneaza mecanismul.
Sa spunem ca Ana vrea sa poarte sandalele roz , in miezul iernii si pt ca mamica nu-i da voie, ea incepe sa tipe, se incalta cu sandalele, plange....
In cazul asta primul pas pe care tb sa il faca mama este acela de a se apropia de fetita, de a cobori la nivelul fetitei ca sa poata avea contact vizual si tinand-o cu o mana de umeri sau de o manuta sa ii spuna pe o voce hotarata, autoritara dar fara sa tipe, sau sa se uite urat la copil, ca nu are voie sa mearga cu sandalele pe strada si sa ii explice cum ca e iarna, e frig , etc si ca imediat ce vine vara o sa poata merge cu sandalele sau ca uite le poti purta prin casa pt o ora sa zicem daca esti fetita cuminte.
Bineinteles ca Ana o sa faca si mai tare scandal, eventual poate incepe sa o loveasca pe mamica, sa se tavaleasca pe jos.
In cazul asta mama tb sa ii dea o avertizare Anei si sa spuna
'' Daca nu te descalti de sandale cat numar pana la 3, atunci mergi in ''coltul rusinii/pedepsei(time out)''.
La inceput Ana nu va reactiona la avertisment, dar odata mecanismul inteles si repetat, copilul isi va da sandalele jos, chiar daca va fi in continuare putin nervoasa, insa fara plansete, tipete,tavaliri pe jos.
Daca Ana nu reactioneaza, mama tb sa inceapa numaratoarea ,incetul cu voce tare, calm pana la 3 si daca Ana din contra loveste, tipa, atunci mama o ia frumos de o manuta(sau pe sus uneori) si o duce in coltul rusinii.
Odata dusa acolo, mama ii explica de ce a ajuns acolo ''te-am pus in colul rusinii pt ca ai fost obraznica si nu m-ai ascultat cand ti-am spus sa dai sandalele jos . Eu nu mai vorbesc cu tine pt ca m-ai suparat. Stai aici 5 min si gandeste-te la ce ai facut!''
Mama tb apoi sa plece si sa ignore copilul (dar in acelasi timp tb sa asculte la usa sau sa il priveasca pe ascuns mai ales daca e copil mic).Nu ii acordati atentie sub nici o forma!!!
Ana , la inceput, va veni inapoi spre manma plangand,incercand sa o impresioneze
Mama tb sa o ia pe Ana de manuta si sa o duca inapoi si tot asa de cate ori e nevoie ca Ana sa inteleaga ca tb sa stea acolo cuminte pana cand mama ei ii da voie sa iasa din locul rusinii.
Daca Ana intelege pana la urma sa stea acolo cuminte, mama o lasa cateva minute si apoi se duce la Ana sii ii spune ''Acum vei fi o fetita cuminte? Daca nu vei da sandalele jos va tb sa te aduc inapoi. Ce spui acum?'' si fetita ar tb sa spuna ''imi pare rau/ imi cer scuze,/iarta-ma'' Daca Ana nu spune nimic , atunci va sta in coltul rusinii pana cand va spune ''iarta-ma ''.
Ca replica mama tb sa spuna ''Asa e mult mai bine,fetita cuminte, etc''

Odata scoasa din locul rusinii, mama nu tb sa o ia in brate sa o alinte, sa ii planga de mila, ci un pupic scurt sau o imbratisare (daca simte nevoia) poate fi indeajuns.
Copilului tb explicat ca daca este pedepsit, asta nu inseamna ca mamica nu il iubeste , ci ca a gresit si nu i se accepta obrazniciile.

Ati observat probabil cateva etape esentiale in decursul acestui exercitiu:
1.ii spui copilului ferm dar cu o voce joasa ca sa inceteze si ii explici de ce

2.ii dai avertisment si numeri(daca e cazul)

3.il duci in camera/coltul rusinii si iar ii explici de ce a ajuns acolo si ii confisti jucaria.

4.il ignori

5.te duci sa il scoti din CR numai dupa ce isi cere iertare


Stiu ca pare un joc, ca nu pare credibil,ca pare complicat , dar prin perseverenta veti reusi. Primele 2, 3 dati veti avea senzatia ca e imposibil, ca nu veti reusi niciodata, dar imediat va veni rezultatul

Am uitat sa va spun ca daca pedepsiti copilul pt un anumit lucru azi, atunci tb pedepsit de oricate ori il face, ca altfel va fi total dezorientat si nu va intelege nimic din pedeapsa.

Nu uitati ca la fel de importanta ca pedepsa , este si recompensa afectiva si cea fizica.
Recomp afectiva tb sa vina ori de cate ori copilul a facut ceva bun, oricat de mic de banal lucru a facut copilul, parintele tb mereu sa il incurajeze ''Bravo//Bine ai facut /Ce copil cuminte esti si receptiv!'' Romanii (din nefericire) tb sa invete sa isi incurajeze copilul, sa il laude ajutandu-l astfel sa isi construiasca increderea in sine. Eu am crescut intr-o perioada cand se zicea ''copilul tb sa il alinti numai in somn '' si bine nu a fost!
Cand am venit in Uk, ma bufnea rasul cand pt orice nimic , auzeam ''bravo, vai ce copil destept, baiat bun , etc''
Acum ii inteleg!

Recompensa fizica , in cazul de fata, is stelutele , ciocolatelele,jucaria recuperata!

Mult noroc, tuturor!
Tin sa adaug ca sfaturile expuse mai sus, nu a pretentia de a fi cea mai buna solutie din lume sau ca fara ele nu se poate creste un copil bine educat, cuminte ,dar ca in ele se poate intrevedea o solutie pt unii parinti care sunt in cautarea unui sfat.
Eu mi-am facut datoria sa povestesc ce am invatat de la altii si ceea ce am aplicat si se pare ca a avut efect.

Cristina













http://site.neogen.ro/liviu.ungureanu/files/ps_despre.html

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=43117" target="_blank">Ajutati un OM sa traiasca!

mamica dulce spune:

Nici eu nu sunt de acord cu bataia la copii ,inclusiv cu mult pomenita palma la fund. Si recunosc ca,oricat as fi de rabdatoare si toleranta,i-am mai aplicat si eu din an in Pasti cate o corectie la pampers,atunci cand o merita evident!Si nu ca sa-mi descarc nervii pe copil,cum a zis cineva mai sus.Am alte metode pentru nervi.
Eu sunt destul de moale cu Marc,ma joaca pe degete,trebuie sa recunosc.Ii permit o gramada de chestii,nu ma supar la boacane mititele sau daca face mizerie,ii cumpar intotdeauna ce si cat vrea de mancare sau ce pot din alte mofturi,daca nu pot sau nu e cazul ii explic ca nu se poate si fac fata cu succes la o criza de magazin.
Singura chestie la care nu discutam e atunci cand se pune in pericol singur.(bine macar ca a inteles cum e cu strada si nu pune un picior in strada-decat atunci cand vrea sa ma enerveze,dar ramane totusi pe trotuar)-prin cate am trecut pentru rezultatul asta..e alta poveste.

Si adevarul e ca m-am intarit..acum o jumatate de an eram terminata,apoi am inceput sa-l ignor cand face crize,cand se da cu capul de asfalt..(sfaturi date de voi,in care nu am crezut dar care si-au dovedit eficienta)Il pun la el in pat si-i spun sa stea acolo pana se linisteste(apare intr-un minut zambitor)..m-am intarit,dar procesul m-a facut pe mine sa sufar de o mie de ori mai mult decat pe el.
Copilul meu are acum 2 ani jumate si este o bunatate de copil,e bun si bland si dulce si inteligent si iubitor,si independent,cuminte dar are totusi destul de rar momente de crize de personalitate,cand i se pune pata pur si simplu..sau zile proaste cand nu te mai intelegi cu el.
se intampla ..in medie o data la 2-3 luni sa.i dau o palma la fundulet,pe care el o uita imediat dar care pe mine ma doare zile intregi,si-mi cer iertare si de la el,si de la Dumnezeu..ce mai sunt dusa rau
si evident ca de tati asculta..de multe ori eu imi scuip plamanii explicand ceva,pe cand tati numai se incrunta si problema e rezolvata.

fetita de care vorbesti are deja 4 ani..trebuie pedepsita cu cap..bataia nu e o solutie,dar interdictia jucariilor/obiceiurilor preferate poate fi o solutie.
N-o sa se schimbe de azi pe maine,dar cu rabdare,explicatii si consecventa si ceva mai multa autoritate,un NU sa ramana nu,se poate transforma intr.o fetita buna si dulce.
Am vazut o emisiune aici ,super mami,in care o metoda de cumintire era pe ...soare(soare fericit cand copilul e cuminte,soare mai cu nori,suparat etc functie de comportament)
La un anumit punctaj de bun/eventual pe perioada determinata,se lasa cu cadou..si in timp copilului ii intra in sange atitudinea pozitiva,acceptarea regulilor.
o sa fac si eu la fel,cand mai creste,acum nu ar intelege nici interzicerea televizorului.

mamica dulce spune:

crys Uk..vad ca am postat in acelasi timp..eu chiar m-am gandit la tine cand am scris mai inainte..:)
Am spus ca m-am intarit si asta in mare masura cu ajutorul tau.
Cand Marc a implinit 2 ani a intrat intr-o faza foarte grea...cand nici eu nu mai rezistam si-mi venea sa ma dau cu capul de toti peretii,de nervi si de mila la pui,care era tot timpul albastru in frunte si la gura de la datul cu capul de gresie si cu dintii de pat,cu fundul de pamant,urlete si "pete" imposibile si exasperante.
Tin minte ca am postat un subiect..ceva cu rabdarea cea de toate zilele..la care ai povestit despre Jake,in mare acelasi mesaj ca mai sus..in care nu am crezut..vorba aia..la copilul meu nu se aplica.
Apoi l-am ignorat la dat cu capul de gresie,l-am pus la el in pat sa stea pana se linisteste,i-am explicat ferm ca nu se poate ..cam atat am facut dar e mai mult decat suficient,de atunci e cel mai dulce baietel...desi inca ma simt mizerabil cand trebuie,foarte rar,sa recurg la metodele astea.
cu cat creste o sa aplic si interdictia tv-ului ,cerutul scuzelor etc.
Asta cu scuzele insa o face el..cum comite boacana (si stie exact) vine la mine zambaret si ma ia la "buna iubita!" sau pe nemteste hallo schatz!...si intr-o gurita de doi ani jumate suna atat de dulce incat ma topesc definitiv...

Emi si mami spune:

Mai, dar inapoiati mai suntem noi in Romania... Din toate punctele de vedere.
Poate ca educatia e de vina, pentru ca, se pare, multi nu gandim cu capul nostru.
Sau poate suntem mai intelegatori fata de parerea altora decat sunt altii fata de a noastra...

Respect parerea ta, CryssUK, nu ma intristeaza si, din pacate, nu-mi va inchide gura.
Lucrez de mult cu strainii, sunt obisnuita cu atitudini compatimitoare sau "bland dezaprobatoare" si nu o data i-am convins, cu argumente, ca parerea mea este cel putin la fel de valoroasa ca a lor.

E foarte posibil ca eu sa gresesc. Accept acest lucru. Dar voi?
Daca am porni cu totii de la premisa asta, discutiile ar fi mai constructive.

addida spune:

Emi si mami citat:Respecta, te rog, regulamentul.
Emi draga mama, dar ce regulament respecta o mama care spune ca copilul trebuie sa fie batut, stiu ca e lege chiar si in ro ca parintii nu au voie sa-si bata copii. Cita energie sa consumat ptr
ca sa se evite aceasta. Si nu este singurul subiect in acest forum
cind se vorbeste despre necesitatea batai in viata copiilor.
Copii au nevoie se siguranta de dragoste, de incredere si de parinti care le explica ceva verbal dar nu cu parul, cu parul nu se poate intelege nimica.
De acea repet:

quote:

---

...nu exista un lucru mai injositor decit sa bati un copil.
Bata-te cu cineva de teapa ta, care are o sansa sa se apere, nu cu un copil, el este cel care pierde. Sint foarte trista, cind aud asa ceva. Nu stiu ce aduce bataia, decit i prinde bine mamei proaste, care i-si descarca dracii pe copil.

---