Cum facem fata tentatiilor
Raspunsuri - Pagina 8
Andita spune:
Nu credeam sa spun vreodata asta, dar da, te poti cu siguranta plictisi de prea mult bine! La noi s-a intamplat cand in sfarsit am inceput sa ne ajungem cu banii, ne-am mutat la mai mult confort.... si atunci am inceput eu sa am idei. Si ce idei.... si in ce poveste m-am bagat...si ce fluturi am avut si eu in stomac......Va spun, fluturii aia sunt cu siguranta cea mai placuta senzatie pe care o poti simti, ca femei cel putin. Trebuie sa recunosc insa ca in situatia de fata, trebuie sa caute fluturi in alta parte, si sa nu uite de angajamentul pe care si l-a facut, si de copilasul de acasa. Daca era inca libera, mai treaca-mearga (eu vorbesc, care n-am putut so fac........),. dar asa, nu mi se pare o idee geniala sa se implice in ceva de genul asta. Riscul e foarte mare, si pierderile pot fi majore si irecuperabile. Daca astea nu sunt motive suficiente sa o convinga sa ganmdeasca rational, nu stiu ce poate fi.... Poate daca ar afla ca si sotul trece prin moemente similare....oare cum ar gandi atunci. Stiu cum e, cand iti cauti scuze, cand te framanti de slabesti peste noapte de nu te mai recunosti (nic mie nu-mi mai vin pantalonii...), dar trebuie sa se gandeasca ca e casatorita, si daca nu a facut unele chestii la timpul lor, acum nu se mai merita!
Andita
Ramonika spune:
quote:
Originally posted by SIMONABB
nu cred
te poti plictisi si de prea mult bine
Simona
http://community.webshots.com/user/simonabb
corect!
stiu pe propria piele ca e asa!
Ramonika
si pisicile Vladutz Tigrutz 
Alina Bubulina Fetitza Maritza
grenouille spune:
adusca.... eu am zis de femeie pentru ca sunt femeie si judec din punctul de vedere al unei femei. care nu are norocul sa stea alaturi de cel pe care il iubeste decat destul de rar, din motive pe care nu vreau sa le dezbat aici. NU am zis ca din punctul de vedere al barbatului e altfel, nu vreau sa creez polemici. eu doar am exprimat punctul meu de vedere ca femeie si atat. unde e problema?
No person is entirely bad or entirely good. Therefore learn to forgive yourself for error the same as you should forgive others...
anka-maria spune:
Da, io cu mana pe inima declar ca te poti plictisi de prea mult bine. Io am barbatul perfect. Cand il descriu ma minunez si io de cat noroc am avut. Prietenele ma invidiaza, mama e moarta dupa el.
Da dupa 5 ani de prietenie io m-am invatat cu binele si nu prea il mai apreciez.
O prietena imi povesteste cum iubitul ei, dupa ce-a inselat-o,ca sa-l ierte, i-a umplut scara blocului de trandafiri(pana la usa). Si ma trezesc ca oftez ca proasta "Vai, de ce nu-mi face si mie asa barbatul". Vazand saracul ca oftez dupa treburi d-astea imi pregateste o surpriza. Ma monitorizeaza cateva sapt. sa vada la ce ma extaziez io prin vitrine si-mi cumpara un inel cu perla absolut superb si extrem de scump(in fata caruia ramasesem blocata de cateva ori).Cand mi-a dat inelul am inebunit instantaneu. Era sa-i dau cu el in cap. "Esti nebun, cum ai putut sa dai atatia bani? Si cu visele noastre cum ramane? Parca strangeam bani de masina si tu ii arunci asa, fara sa te gandesti?"
Mi-a raspuns: "Masina e visul meu pentru care am tot facut sacrificii. Am crezut ca inelul asta e visul tau si am vrut sa-ti arat ca apreciez".
Turbata de indignare am povestit intamplarea unor prietene. Am fost luata efectiv la suturi si trimisa la barbat inapoi sa-mi cer scuze, sa accept inelul si sa ma potolesc.
just me
Porumbita spune:
aoleu anka sper sincer ca i-ai cerut scuze...
SIMONABB spune:
quote:
Originally posted by anka-maria
Da, io cu mana pe inima declar ca te poti plictisi de prea mult bine. Io am barbatul perfect. Cand il descriu ma minunez si io de cat noroc am avut. Prietenele ma invidiaza, mama e moarta dupa el.
Da dupa 5 ani de prietenie io m-am invatat cu binele si nu prea il mai apreciez.
just me
Corect !
http://community.webshots.com/user/simonabb
ileana_marius spune:
Eu zic sa nu o faca, mai ales daca este un coleg de serviciu. Se intalneste cu el in fiecare zi!! Aceasta relatie nu se va incheia niciodata, cel putin nu in bine...si va atrage si barfa colegilor (sa nu crezi ca nu se afla). Cu timpul ii va trece cu siguranta. Dupa un timp o sa vada si defectele si nu o sa i se mai para asa interesant (la mine a functionat).
Ileana
nshiro spune:
Deci asa, Slakje intai ma piepteni mai-mai, mai-mai si apoi ma tragi de cap?! Am un stil "fantastic", doar ca zic "povesti pt fete batrane", ha? Si nu, personajele nu sunt fictive! (As vrea eu sa am timpul sa scriu pe net tot ce-mi trece prin minte... ca dac-o fi si-o pati, ce s-ar intampla si unde va cadea drobul de sare..) E vorba chiar de prietena mea draga... Parol!
Oricum, m-am distrat!
Conchita, "bucataria e fapt de viata normal, nu e strict legat de actul casniciei".
Perfect adevarat. Dar... marea aventura a bucatariei pentru majoritatea doamnelor incepe odata cu marea aventura a casatoriei. Cat stam cu parintii cine altcineva gateste decat saraca mama, nu?! Plecam la studentzeala in alte orase... dar si asa tot cu zacustile si snitelele de acasa. Nu e suficient, stiu... dar mai un pranz la cantina, mai un cartof prajit si-o maslina, mai un bairam, o vizita la o ruda indepartata, o pizza c-un admirator si hohoho ce ne-am scos si saptamana asta... Apoi ne mutam sigurele. Gatim? No way! Tinem dieta dom`le! O salatutza... un mar... un covrig... o salatina (pe de alta parte ne imbuibam cu cola si ciocolata, dar asta e alta poveste). Degeaba se lupta ea Foamea cu Lenea... Coana Lene invinge detasat. Si aragazul straluceste ca nou. Pe cand odata cu casatoria... hehehe... Nu mai are coana Lene piuit. Isi misca fundu al mare... Ca lu sotzu tre sa-i pui varietate dinainte, nu-l pacalesti cu o cina frugala... de paine cu gem nici nu mai vorbesc 
. Oricum ideea era ca bucataria "se face" cu o frecventa mult mai mare cand esti casatorit decat atunci cand esti single. De aici si protestele, nemultumirile si frustrarile domnitzelor care prefera un lugulugu taiatului de ceapa...
"Cum ar diferi programul daca ar interveni un amant in peisaj?"
Pai plecam la restaurant cu amantul! 
"Tot nu pricep ce e cu retinerile, restrictiile, renuntarile"
Adica nu mai suntem libere sa facem tot ce ne taie cerebelu`. Tu esti? "Texte" de genul "in casnicie ca sa mearga treaba bine tre` sa lasi de la tine, maica!" nu-ti suna cunoscut? Sau "Sa invatam sa-i respectam dorintele, nevoile, intimitatea." Si cum dorintele unor doi oameni nu au intotdeauna sanse de suta la suta sa coincida, unul renunta in favoarea celuilat si tot asa... exemplele pot continua la nesfarsit. Si nu cred ca e vorba de nepotriveala , ci doar de faptul ca psihicul uman e o "entitate" atat de complexa si diferita de la un individ la altul. Problema e cat de tare ne deranjeaza cand facem aceste compromisuri? Pentru unele a se dedica e o vocatie si ceea ce reprezinta de fapt o renuntare pentru altele devine daruiere pentru celelalte, neputand sa priceapa astfel sensurile expresiei "compromis in casatorie". Cred ca depinde de doza de egoism si de pretentile fiecareia.
"Daca ar veni cineva si v-ar spune ca masa e bucatarie intra in rutina zilnica si ca iesirea din cotidian preferata e o juma de ora tacuta in doi, fiecare delectandu-se separat cu o carte buna, ati zice ca de fapt vorbesc despre doi amanti."
Eu mai degraba as zice ca e vorba de doi obositi (depinde care e rutina zilnica) SAU de doi oameni ce au atins Armonia mai presus de cuvinte, suficienti lor insisi precum si relatiei pe care o au. "Suficienta" asta e cu doua taisuri, insa. Unii o pot considera o inalnta conduita de viata, mare intelepciune mare, aducatoare de pace si satisfactii (nu-ti doresti, deci nu ai cum sa fii nefericit in caz ca nu primesti; ceea ce ai este suficient) Altii... ar face un gat de cocostarc protestand impotriva starii de obisnuinta = rutina = aceelasi lucru facut zi de zi, invocand diversitate, dorind, aspirand. O reduta odata cucerita, momente de pace inselatoare, si la lupta iar! (am pus faianta, vrem termopan! Azi ne face sotul masaj, peste o luna vrem spalate pe cap...si tot asa la infinit. Vrem, vrem, ne-am dori, ce bine ar fi daca... Nu e de ajuns! Ce crede el, ca daca a venit cu o floare se face primavara? VREM VREM VREM! Nu ni se da... Nemultumire! Neimplinire! FRUSTRARE!
M-a luat durerea de cap!
Cred ca am exagerat cu aberatiile... Anyway... ieri i-am dat prietenei link-ul sa citeasca. Inca nu mi-a spus impresiile si daca a luat vreo decizie. Va merge de Paste cu sotul in tara. Insa culmea ca Don Juan-ul se tine si el scai... astfel incat i-a promis ca va strabate tara in lat sa o vada! Chiar sunt curioasa daca o va face.
rocsana
Ramonika spune:
quote:
Originally posted by nshiro
Cat stam cu parintii cine altcineva gateste decat saraca mama, nu?! Plecam la studentzeala in alte orase... dar si asa tot cu zacustile si snitelele de acasa. Nu e suficient, stiu... dar mai un pranz la cantina, mai un cartof prajit si-o maslina, mai un bairam, o vizita la o ruda indepartata, o pizza c-un admirator si hohoho ce ne-am scos si saptamana asta... Apoi ne mutam sigurele. Gatim? No way! Tinem dieta dom`le! O salatutza... un mar... un covrig... o salatina (pe de alta parte ne imbuibam cu cola si ciocolata, dar asta e alta poveste). Degeaba se lupta ea Foamea cu Lenea... Coana Lene invinge detasat. Si aragazul straluceste ca nou. Pe cand odata cu casatoria... hehehe... Nu mai are coana Lene piuit. Isi misca fundu al mare... Ca lu sotzu tre sa-i pui varietate dinainte, nu-l pacalesti cu o cina frugala... de paine cu gem nici nu mai vorbesc
ca bine zici Rocsana...
Ramonika
si pisicile Vladutz Tigrutz Alina Bubulina Fetitza Maritza
ruxij spune:
Eu zic ca odata si odata tot trebuie sa te maturizezi si sa lasi lenea la o parte, cartofii prajiti, ciocolata si cola, ca nu poti ramane ca la 18 ani si la 38. Unii dintre noi refuzam sa ne acceptam varsta si sa mai crestem si la minte. Casatorita esti mai implinita, zic eu si nu vad deloc casatoria redusa la gatit, problema este mult mai complexa. Si nu toti barbatii au pretentii sa le tot gatesti diferite mancaruri.