Copil cu personalitate

Sunt foarte, dar foarte suparata: Anna-Luciana, fetita mea de 4 ani nu este in nici o zi cuminte si nici atenta la gradi.
Desi am pedepsit-o de nenumarate ori, taindu-i portia de leagane, de desene, de jucarii etc, desi am vb cu ea in toate felurile posibile, de la sfaturi blande, dojeneli pana la tipat de nervi (simteam ca explodam) si chiar cate o palmuta la func, ea reactioneaza la fel, promitand totusi ca nu mai face.
Problema e ca face mereu: nu sta cuminte la gradi, nu asculta lectiile, nu coopereaza, nu sta pe scaun, mai nou nu-i mai lasa nici pe ceilalti sa aculte, le baga mana in mancare, in canite, o deranjeaza pe educatoare la ore etc.
Am suspectat-o de sindrom hiperkinetic dar nu este nici pe departe vb de asa ceva: copilul meu face in fiecare zi lectii cu noi: facem engleza cu stikere, facem lectii despre alfabet (il stie aproape pe tot) desenam, modelam, citim pagini intregi de povesti etc.
Precizez ca nu o preseaza nimeni, nu o fortam, invata de placere, ea ne aduce stive de carti pe care vrea sa le citim ("vreau sa mi le citesti pe toate !!!"), vrea permanent sa invete cuvinte noi in engleza, cand se trezeste dimineata ma intreaba despre cum se scrie nu stiu ce litera sau cifra.
E deosebit de inteligenta, a invatat de mica sa vorbesca corect, cursiv, stie nu stiu cate poezii si povesti, ma corecteaza daca gresesc verun cuvant, le stie pe de rost, ne uimeste cu ce remarci logice are si ce deductii face pentru varsta ei, rezolva fara ezitari toate jocurile de perspicacitate pentru varsta ei.
BUUN: o sa ziceti ca e plictisita la gradi ca stie prea multe de acasa. Nu voi fi de acord nici cu aceasta abordare: educatoarea a spus ca e neatenta nu numai la orele obisnuite unde ai punea presupune ca stie tot (cam stie...) dar asa se comporta si la orele de engleza unde nu stie lectiile noi.
Oameni buni eu nu stiu ce sa ma mai fac, mi-e si jena sa mai dau ochii cu educatoarele, taicasu e foarte suparat pe ea, la fel si eu, nu mai are multe drepturi pe care le avea inainte si DEGEABA !

Poate ma sfatuieste cineva, un psiholog mai ales - MII DE RUGAMINTI, un parinte care a trecut prein asa ceva si a scos-o la liman, va rog mult !

Cu multumiri anticipate,

Kariris spune:

Draga Jeff,
Am citit cu mult interes mesajul tau. Nu te pot sfatui de pe pozitia unui psiholog si nici a unui parinte, din pacate. Dar as putea totusi sa-mi spun parerea dupa 10 ani de experienta cu copii prescolari, 10 ani in care am fost educatoare, cei mai frumosi ani ai mei de altfel.
In primul rand, cum este Anna-Luciana acasa? din cate am inteles acasa este ok, cooperanta, interesata de tot felul de activitati si receptiva. Este la cea mai frumoasa varsta si daca acasa e totul ok, tu nu ar trebui sa o pedepsesti deloc pentru ce face la gradinita.
Problema cu Anna-Luciana incepe in momentul in care intra in gradi; tu din acel moment nu ar trebui sa mai ai nici un rol pe parcursul cat sta ea la gradi. Parerea mea este, ca fetita este inteligenta si ca este exclusiv vina educatoarei si nu a ei pentru faptul ca nu este ascultatoare, atenta si supusa. Educatoarea ar trebui sa lucreze diferentiat cu copiii in functie de nivelul fiecaruia, pentru ca chiar daca sunt la aceeasi grupa (ma refer la varsta) nu sunt toti copiii la acelasi nivel (datorita multor factori). Si daca ar lucra cu ei diferentiat ar reusi sa le capteze interesul tuturor si pana la scoala, chiar sa ii aduca la acelasi numitor (ma refer la capacitate). Si eu am avut copii extrem de dotati ca intelect, carora nu le-as fi captat interesul cu ce le dadeam de lucru celor care erau mai distrati, mai introvertiti sau chiar nu puteau vorbi. Deci o educatoare lucreaza cu fiecare copil altfel, in mainile ei sta atentia sau neatentia copilului si rezultatele acestuia. Ea e cea care trebuie sa pedepseasca copilul daca e obraznic sau neascultator, acolo la gradi pentru ca are un efect mult mai bun, copilul fiind in colectivitate si reactionand mai bine la o mustrare de fata cu ceilalti sau la o pedeapsa (bineinteles nu bataie!!!) E ultimul lucru pe care o educatoare ar trebui sa-l spuna parintilor:"copilul Dvs. nu e cuminte". Ii spui parintelui cand e bolnav, cand observi o deviatie de comportament, lucruri serioase, nu ca tu nu te descurci cu copiii!
Daca educatoarea ar incerca sa o inteleaga, iubeasca si sa lucreze cu ea la nivelul ei, te asigur ca fetita s-ar duce cu drag la gradi, ar fi si cuminte si cooperanta!
Deci, nu-ti mai fa probleme, nu mai fiti suparati pe ea si nu o mai pedepsiti! E prea mica si nu-i vina ei ca are o educatoare comoda! Si nici ca are niste parinti care s-au ocupat de ea mai mult decat prevede programa la varsta de 4 ani!
Bucurati-va de ea ca e un copil minunat!
A...intreab-o daca o iubeste pe educatoare! Daca va spune "nu" sau daca va da de inteles ca nu, se confirma ceea ce am scris eu mai sus.
Pupici Annei!

Ramba spune:

Daca atunci cand nu e la gradinita se comporta altfel, inseamna ca nu este neaparat vina fetitei, ci a gradinitei. Poate nu este suficient de bagata in seama la gradinita fata de acasa si in felul acesta incearca sa atraga atentia aspura ei. Eu zic sa vezi intai care este cauza comportamentului ei si doar apoi sa iei masuri.

Kariris spune:

Am recitit ce ai scris si vreau sa mai fac o mentiune: Nici un copil nu va sta cuminte la lectii la gradi, mai ales la 4 ani! Cuvantul "lectii" nici nu ar trebui sa-l stie la varsta asta! La varsta lor toate cunostintele pe care le transmite educatoarea ar trebui sa le primeasca sub forma de joaca. Ei acolo trebuie sa se joace...si astfel sa invete! Ea trebuie sa le starneasca interesul pentru activitati, antrenandu-i la joc. Nu pe sistemul: luati loc copii, astazi vom invata despre....si... fiti cuminti...fiti atenti...etc. Asta o faci la grupa pregatitoare (6-7) ani. La 4 anisori fiecare copil trebuie sa se simta iubit in primul rand si stimulat prin joaca.

ENYA spune:

lachione ai o din partea mea, pentru ceea ce ai scris.

In plus, te rog Jeff sa modifici titlul subiectului ; "copil rau" mi se pare total nepotrivit, si sper din suflet ca nu i-ai spus niciodata fetitei tale (si nici nu-i vei spune vreodata) ca este "rea".

Amalia si Vladi ( 4 ani si 9 luni )

Jeff spune:

Va multumesc din suflet fetelor pentru raspunsuri.
Lachione, un buchet imens de din partea mea: parca mi-a mai venit inima la loc.
Trebuie sa aduc precizari la ce am scris, precizari care se impun mai ales datorita raspunsurilor voastre: Anna-Luciana are 2 educatoare care isi alterneaza programul pe saptamani - ambele sunt foarte tinere si poate mai putin experimentate.
Una dintre, Andreea este febletea fetei mele: este o tanara super draguta si la propriu si la figurat, se ocupa de copii excelent, este foarte preocupata de ei, face tot felul de activitati.
Celalata si mai tanara (24 de ani) este mai comoda, mai introvertita si are niste probleme familiale: copilul meu nu o place prea mult si inteleg de ce.
Ma mira insa ca nici la educatoarea de treaba, Anna-Luciana nu are un comportament mai bun, din contra mi se pare ca la acesta are mai mult tupeu si face mai multa zarva.
Nu stiu insa daca educatoarea este apropiata sufleteste de Anna-Luciana. Pare ca este mai atasat de alti copii pe care am vazut ca ii ia in brate, pe altii chiar ii saruta la venirea la gradi.
Dar ganditi-va si voi: daca ati fi in locul educatoarei si v-ar zapaci zilnic de cap un astfel de copil ati putea sa-l mai iubiti ?!
Eu o iubesc ca pe ochii din cap, as iubi-o orice ar face, sunt mama ei mi se pare firesc, dar respectiva este practic o straina, o pot obliga eu ce sa simta ?

In concluzie, sotul a spus ca fata noastra are o sg problema: are prea multe lucruri, i se indeplinesc toate dorintele si mofturile, a fost prea rasfatata, si nu e batuta ! Sunteti de acord ?
Poate gresesc eu in educatia ei.
Intr-adevar vin tarziu de la job si deabia astept sa o vad, normal ca o iubesc, ne jucam dar, zic eu, o fac intr-un mod rational, nu-i permit sa mi se urce in cap, o limitez atunci cand e cazul, ii impun reguli si per total eu sunt tare multumita de ea: de vreo luna, dimineata ii pun lucrusoarele pe pat si eu ma duc la baie, ma spal, ma aranjez timp in care ea se dezbraca de hainute, cateodata le impatureste si le pune la locul lor, se imbraca de gradi, se piaptana, isi aranjeaza clamele in par si se si incalta. Eu simt progrese la ea, mananca singura, incearca sa faca totul singura.

Ce vreau sa va mai intreb, de fapt cu asta trebuia sa incep: mie sincer nu-mi pasa prea tare de ce face copilul la gradi, ca le supara pe educatoare, ca nu ia bulina - ma lasa rece, PROBLEMA MEA E ALTA: daca se va comporta asa si la scoala (mai sunt 2 ani, in ce schimbare disciplinara sa mai sper eu ?), daca nu va fi atenta la ore, daca vine si nu stie nici ce a facut la scoala si nici ce teme are de facut ? eu am avut astfel de colegi la scoala si era vai si amar de bietii aparinti. Aproape zilnic ma suna mamica unui coleg care nu stia nici ce teme are odrasla ei, dapoi ce a predat invatatoarea ?

Va multumesc din tot sufletul, va astept cu interes parerile.

Jeff spune:

Karmen, te rog mult, spune-ti si tu parerea, as vrea tare mult si parerea unui specialist.
Iti multumesc anticipat,

Kariris spune:

Crede-ma Jeff, ca eu chiar i-am iubit pe toti copiii mei; si pe copiii de tigani si pe cei saraci, bogati mai dezvoltati intelectual sau mai putin; si pe cei care de cum intrau in clasa incepeau sa se tavaleasca pe jos si sa urle si unii chiar m-au muscat; iar ei au inteles ca ii iubeam si ma iubeau si ei si imi era foarte usor sa lucrez cu ei; sa-i stapanesc. Ei nu faceau tampenii de multe ori tocmai pentru ca ma iubeau. Dar un copil la varsta asta trebuie sa se simta iubit si protejat, altfel nu poti comunica cu el, nu-i poti trezi sentimente fata de tine, incredere, ba mai mult daca se simte marginalizat in comparatie cu altii risti sa se inchida in el, sa se simta frustrat, sa sufere efectiv sa regreseze.
Eu nu stiu daca celelalte educatoare cotate ca fiind bune chiar ii iubeau pe toti sau aveau favoriti, insa asta nu a simtit-o nimeni si in nici un caz nu aveau copii fata de care sa fie indiferente.
Eu cred ca aceasta meserie poate fi facuta si de o femeie foarte tanara, cum eram eu la inceput, dar obligatoriu de una careia sa-i placa copiii sa nu o deranjeze galagia lor, una care sa poata simti odata cu ei, sa se coboare la nivelul lor, in universul lor, sa-i trateze cu seriozitate si respect chiar si nu in ultimul rand sa-i inteleaga.
Si mai stiu si ca o astfel de femeie, daca va constata ca ea insasi nu poate avea copii, dupa maxim 10 ani nu va mai putea lucra intr-un astfel de loc. durerea e foarte mare cand ei pleaca la scoala si tu stii ca i-ai luat de la 2 ani jumate cand unii nici nu vorbeau si i-ai dus pana la 7 ani. Chiar si vacantele erau grele fara ei. Asta e!
Cat despre cum va evolua fetita nu-ti fa probleme ai sa vezi ca singura se va schimba, se va considera o domnisoara cand va merge la scoala, dupa 5-6 ani devin mai rusinosi nu le mai place sa se puna in ipostaze ridicole sau stanjenitoare pentru parinti...stai linistita Jeff...va fi bine; e un copil perfect sanatos! Sa-ti traiasca si in nici un caz sa nu o bateti indiferent ce-ar face! Daca mai ai momente de criza de idei poti sa-mi dai PM. Am studiat mult psihologia copilului prescolar si poate gasesc un sfat, o solutie. Dar nu o bateti! Eu am fost batuta zdravan toata copilaria si stiu ce-ti spun!
Pupici...si sorry ca te-am suparat candva!

lily spune:

Cind am vazut titlul, chiar am crezut ca e copil rau. Dimpotriva, copilul este prea bun!!!
Experienta mea cu copii e prea mica sa dau sfaturi, insa modul cum explica lachione mi se pare suficient de bine argumentat. La 4 ani nu poate un copil sa se concentreze la 'lectii'; nici la 6, 7 ani nu reusesc micutii prea bine.
Devine prea saturat de atitea informatii, incit cumva trebuie sa se elibereze. Si la gradinita 'rasufla' si el. Poate nu e vina educatoarei-educatoarelor, ca nu pot nici ele sa fie mereu la 'inaltime'!
Pe mine parintii nu ma pedepseau interzicindu-mi sa ies afara, sa ma uit la tv, caci eram plina de energie si faceam destule pozne.As fi suferit cumplit. Dar aveam o prietena pe care o pedepseau cite o saptamina cind nu iesea din casa la joaca, nu avea voie la tv sa se uite, si imi era tare mila de ea cind o vedeam cum sufera.
Am urmat niste seminarii de psihologie acum citiva ani, profesrul venit din Franta la Bucuresti vorbea de pedepse-orice pedeapsa trebuie sa aiba legatura cu greseala comisa, sa aiba ceva constructiv in ea, copilul sa poata intelege ca greseste si sa isi doreasca sa nu repete greseala.
Iar la acest copil , greseala se pare ca nu ii apartine lui neaparat.
Poate o gradinita unde programul sa fie alcatuit in asa fel incit sa capteze atentia acestui copil bun, deosebit de inteligent ar fi mai de dorit??!

Numai bine!!!





<<Singuratatea este o crisalida, in care sufletul se metamorfozeaza pentru a putea sa zboare.>>
Leonardo da Vinci

Emi si mami spune:

S-ar putea, totusi, ca Anna sa aiba o problema.
E posibil sa se adapteze mai greu la un program sau la niste activitati impuse. Astia sunt liderii de mai tarziu sau cei care-si fac propria afacere. Nu e ceva ingrijorator, dar parintii trebuie sa fie constienti de aceasta tendinta a copilului.
E o trasatura de caracter, nu prea ai ce sa-i faci. N-o sa poata fi "incartiruita" cand va creste mare, asta-i tot. Ati incercat o gradinita Waldorf sau pe acolo nu sunt?

Andrada spune:

Marcu are tot 4 ani. La orele cu invatatoarele (cele mai in virsta experimentate...cu studii superioare...etc) le soarbe fiecare cuvintel, face absolut tot ce i se cere, pune o mie de intrebari, nu intrerupe orele, respecta regulile. Invatatoarea nu ii mingiie si stie ca mai mult de 10 minute la virsta lor nu se pot concentra pe ceva anume. Dupa 3 dupa-amiaza (are program prelungit) vin suplinitoarele, toate extrem de tinere (in general sub 20 de ani) care sint absolut topite dupa fiecare vorba pe care o scoate, il stirnesc, rid la fiecare vorba "inteligenta" pe care o spune el, mi-l lauda de fata cu el, si-l fac sa se simta extrem de important. Il mingiie, il iau in brate, si Marcu s-a adaptat. Stie ca partea importanta a zilei e dimineata cind afla toate cele importante si ca dupa-amiaza e hirjoneala si rasfatz si reactioneaza in consecinta.
Ma gindeam ca poate asta e problema Annei-Luciana. Ea are toate ziua "domnisoarele ne-experimentate". Si nu ma refer la cunostintele care pot fi transmise (sint sigura ca si suplinitoarele lui Marcu ca si invatatoarele Annei ar avea o gramada de lucuri sa-i invete), ci MODUL in care informatia ajunge la copil.
Poate daca i-ai sugera invatatoarei sa nu mai aiba "efuziuni sentimentale" cu copii, sa fie mai mult "invatatoare" decit "prietena".. Se poate ca Anna sa observe ca ea nu e sarutata dimineata pe frunte (sau alte gesturi care ii dau ei de inteles ca alti copii au alta relatie cu invatatoarea) si sa se simta frustrata si sa incerce prin orice mijloace (mijloace la indemina lor de pitici de 4 ani) sa obtina afectiunea invatoarei.
A

L’amore che move il sole e l’altre stelle. Dante
Iubirea misca soarele si celelalte stele