Matei - initial nedorit - la nesfarsit iubit

Salutare!

Sunt membru nou al dc, de cateva zile, am citit atat de mult incat cred ca imi pun ochelari.
M-am hotarat. Trebuie sa va povestesc cum am devenit eu mama.

In urma cu doi ani aveam o relatie cu Nenic destul de buna, locuiam impreuna, nu aveam insa planuri de viitor. Ma protejam, nu aveam nici o intentie sa raman insarcinata. Dar te pui cu Dumnezeu?
Pe la inceputul lui mai 2003 am aflat cu stupoare ca sunt insarcinata; lacrimi, rugaminti din partea lui si a mamei lui sa pastrez copilul, dar eu nu si nu. Eram intr-o situatie care imi convenea de minune - serviciu bun, relatie buna - nu vroiam sa schimb nimic, nu ma incanta ideea de casatorie deloc, ma simteam ca si cum imi puneam un jug, plus ca nu concepeam sa aduc copii pe lume fara sa le asigur o familie, un trai decent. Asa ca am facut o programare la Marie Stopes, pt o zi de luni, la ora 11. M-am invoit de la serviciu ca sa pot indeplini ingrata misiune si ma postez la cabinet impreuna cu Nenic.
La ora cuvenita, intru in sala, mi se face instructajul, tensiune, ma urc pe masa de operatie (cerusem anestezie generala) si asistenta tocmai se pregatea sa imi faca injectia cu anestezic.
Nu stiu cine a vb in clipa aceea - Matei sau Dumnezeu - ca am izbucnit intr-un hohot de plans si am spus ca nu vreau. Dna doctor era pregatita, se asezase, a ridicat ochii la mine mirati, apoi a zambit si m-a intrebat daca sunt sigura, daca nu o spun de frica. Prin hohote de plans i-am spus ca nu imi e frica dar ca nu mai vreau. Pe un ton cald mi-a spus ca nu e nici o problema, ca pot si sa imi iau banii inapoi. Cred ca daca nimeream un doctor indispus ca ma joc cu munca lui, iubitul meu baietel nu mai venea pe lume.
Dupa ce am iesit plansa de acolo, Nenic ma astepta, a crezut ca plang de durere si a inceput si el sa planga. Cand i-am spus ca nu am facut nimic din plans a dat in ras.
Toate au trecut si acum am un baietel pe care il iubesc ca pe ochii din cap,cred ca sunt prea posesiva - e bine ca recunosc imi zice Nenic care intre timp mi-a devenit sot, un sot cum nici nu am visat.
Problemele de care imi era frica au aparut la timpul lor (nu ne descurcam cu banutii din cauza ca ne reveneam greu dupa cheltuiala cu nunta si cu nasterea, locuinta, serviciul sotului) dar cum au aparut asa au si disparut. Toate s-au rezolvat cu rabdare si ce-i drept si putina suferinta. Dar ca sa te bucuri de ceva intai trebuie sa iti lipseasca ca sa iti dai seama de insemnatatea lui.
Acum mai am doar doua semne de intrebare:
- Trebuie oare sa ii spun lui Matei cand se face mare ca initial nu l-am vrut? Oare va intelege?
- Relatia mea de atunci cu Nenic ducea oare tot la casatorie daca faceam intreruperea de sarcina?
Cu ele voi trai multi ani de acum incolo, sper doar ca familia mea sa reziste cat mai mult.
Va multumesc ca ati avut rabdarea sa cititi pana la capat.
Ne mai auzim noi.

Claudia&Matei

Sa ne bucuram de tot ce ni se intampla, sa nu disperam, toate vin de la Dumnezeu.

qsar spune:

Draga Nenicuta,

1. Bine-ai venit alaturi de noi si bb Matei sa creasca mare si voinic!

2. Ai plasat subiectul tau la sectiunea de consultatii psihologice insa dupa parerea mea se incadreaza mai bine la alte sectiuni, Totusi, fiindca ai pus si o intrebare la care ar putea sa-ti raspunda psihologii, o sa facem asa: mai las subiectul aici cateva zile si dupa aceea il voi muta. Bine?

3. Intrebarea ta: "Trebuie oare sa ii spun lui Matei cand se face mare ca initial nu l-am vrut? Oare va intelege?"
Cred ca nu e nevoie sa-i spui, sau oricum nu in forma in care ai formulat acum. Cuvantul nedorit nu are ce cauta in dialogurile cu copilul. Daca vrei neaparat sa fii sincera-sincera cu el, incearca o abordare mai optimista: "venirea ta pe lume a fost o surpriza neasteptata". Si episodul cu vizita la medic ar trebui sa dispara. Parerea mea.

Q

nenicutza spune:

Multumesc mult. Chiar pregateam un mesaj S.O.S care suna cam asa:

Cred ca vedeti ca sunt noua.
Cum se face cu subiectele, moderate, nemoderate, cine le modereaza? cum? Tb sa imi aleg un moderator? Iar stelutele de toate culorile si cand mai putine si cand mai multe ce sunt? membru junior, membru matur, membru senior.... nu prea inteleg.
Am citit regulamentul si nu am vazut nimic care sa ma "lumineze"(asta-i pentru corina_iulia care nu mi-a dat nici o sansa si mi-a rupt craca ).
Ma puteti ajuta cu cateva lamuriri? Sau unde sa caut?
Multumesc
Claudia&Matei

Sper sa invat cat mai repede sa ma descurc.

Sa ne bucuram de tot ce ni se intampla, sa nu disperam, toate vin de la Dumnezeu.

devylla spune:

bine ai venit la noi !

In legatura cu bb,nu ai de ce sa ii spui copilului si sa il chinui cu ideea ca el nu a fost dorit!E important ca acum il iubesti mai mult decat orice!
In legatura cu subiectele....moderate nemoderate....la un moment dat nu o sa mai fie moderate adika o sa fie direct trimise pe forum.Modelatorii au grija ca subiectele sa fie puse pe forumul potrivit,sa nu se vorbeacsa indecent s.a.m.d.Iar cu stelutele,dupa un anumit nr de mesaje vei primi cate o steluta!

Eu cam ataea stiu....poate mai bine te lamuresc celelalte membre!

Sabina

Emi si mami spune:

Nenicutza, felicitari!
Povestea ta e foarte emotionanta.
Sa va aduca bb Matei numai bucurii.

Sotul meu a fost in situatia lui Matei. Si el a fost o mare surpriza pt mama lui (a ramas cu 2 zile inainte de ciclu).
Avand in vedere ca avea doar 7 luni de la cezariana (sotul are o sora), operatia nu i se inchisese initial si a trebuit recusuta, etc, toata lumea o batea la cap sa faca avort.
S-a dus sa faca si n-a putut. A iesit plangand de acolo - sa stie de bine ca ea moare, dar nu poate sa-l dea afara pe bb.

Si s-a nascut sotul meu, care este un om cu totul special (inclusiv un pic "paranormal", de mic a fost asa). Pentru ca s-a nascut el, eu sunt foarte fericita astazi, am o bebelusa minunata de 1 an si jumatate si mai astept o minune mica. Daca nu se nastea el, probabil eram la "casa veseliei", ca tare greu mi-a fost pana sa-l cunosc pe el.

Soacra-mea (daca pot sa-i spun asa, pentru ca mi-e ca o mama) i-a spus sotului ce s-a intamplat. Si el a inteles. S-a bucurat ca mamica lui i-a ascultat rugamintea si l-a pastrat. Ba chiar, cand era copil, s-a simtit un pic special, pentru ca a putut vorbi cu mamica lui inainte sa se nasca.

Cred ca bb din burtica, un ingeras de la Dumnezeu, ti-a cerut ajutorul.
L-ai ascultat si acum meriti sa te bucuri de fericirea incomparabila pe care o aduce un copil.

Raluca mamica, Emi bebelusa si bb2 din burtica

Inger alb spune:

Stai linistita nu esti singura si nici ultima!
Chiar, mama mea nu ma vrut desi, mai avea un baiat(fratele) 4 ani. O ducea foarte greu statea la socrii nu servici(ea)pt. ca crestea pe fratele meu.

Tatal meu a fost contra la asa ceva. Pe vremea aceia intrai la puscarie. Asa ca, tata o amenintase daca te duci la doc....eu ma duc la politie. Mama la crezut pt. ca era un om de cuvant.

Si uite ca mi-au spus povestea intr-o gluma eu am inceput sa rad si totul a fost ok! Binenteles ca mami ma iubeste si eu o iubesc pe ia.

Iar eu in 92' am fost adoptata de sora mamei. Parinti au suferit ingrozitor si mai ales mama. Dar, in sufletul lor am fost mereu prezenta povestea este lunga. Pana la urma a ramas insarcinata dupa 7 ani de zile(tot fata) Adica surioara mea de aproape 16 ani si dupa 2 ani o chem la mine definitiv.

Si iara o sa ramana mama fara fata! Pana se vor muta iei la mine

Acum depinde in ce mod vrei sai povestesti dar asta mai tarziu 10-11 ani. Si oricum nu trebuie sa stie neaparat.


ps. bine ai venit la

nenicutza spune:

Va multumesc.
Intradevar Matei este o minune si nu pot sa concep viata fara el. Sotul ma tachineaza cand il disputam pe Matei - vi se intampla? - ca o sa-i spuna ca eu nu l-am vrut, dar soacra mea, pe care nu pot sa o numesc soacra, ii spun mamitzu', mi-a spus sa il tachinez si eu spunandu-i ca si el a fost cu mine acolo. Asta e viata! De ce te feresti nu scapi! Apropo de avort pe vremea lui Ceausescu, mama mea a murit cand aveam 8 ani din cauza unei septicemii provocate de un avort ilegal; s-a intamplat in '86 cand a castigat Steaua Cupa Campionilor. Habar nu aveam ce se intampla, s-a stins in cateva ore; la mintea de atunci si la felul cum eram in centrul atentiei, eu si sora mea, eram mandra ca toata strada si rudele ne acordau atata atentie. Imi pare atat de rau ca nu am fost mai atenta, nici nu pot sa imi aduc aminte foarte bine de cum era mama. Pe la 18 ani, eram in primul an de facultate, a trebuit sa fac un avort; a fost ingrozitor, varsta si circumstantele nu m-au ajutat deloc. Sper ca Dumnezeu m-a va ierta pt ce am facut.

In legatura cu stelutele, moderatorii, punctele..... cred ca am sa invat pe parcurs, va rog doar pe toti moderatori, admin, membrii - sa imi iertati greselile si sa ma indrumati. Multzam mult, Sabina.

Raluca, cum te-ai hotarat la al doilea copil? Diferenta dintre ei, ca varsta, ai luat-o in seama? Eu mai vreau un copil dar inca nu stiu cand sa il fac. Am vazut atatea cazuri: diferenta de 6 ani – intervine gelozia din partea copilului mai mare, diferenta de 3 ani – inconstiinta si neintelegere, diferenta de doar un an – greutatile cu 2 copii f mici.Sau s-a intamplat?

Inger alb, la momentul respectiv, decesul mamei, unchiul meu a vrut sa adopte pe una dintre noi, dar tata a zis ca nu vrea sa ne desparta(diferenta intre mine si sora mea e de doar 11 luni). Nu pot sa uit niciodata cum se si ne chinuia tata in fiecare dim cand plecam la scoala, sa ne prinda parul in codite, sau cum spala in baie in timp ce pe noi ne punea sa mestecam in mancare. Nu stiu daca o duceam mai bine daca ne despartea, dar ma bucur ca am ramas impreuna.

Ne mai auzim.
Claudia&Matei

Sa ne bucuram de tot ce ni se intampla, sa nu disperam, toate vin de la Dumnezeu.

Emi si mami spune:

Buna, Claudia.
Asta micu' a fost planificat, multumim lui Dumnezeu ca ni l-a dat. Diferenta dintre ei o sa fie de 2 ani si 1 luna.
Stiu ca va fi greu pentru noi in primii ani (sora mea si cu mine suntem la 2 ani jumate), dar nu vom avea probleme cu gelozia sau altele asemenea si copiii vor avea cam aceleasi preocupari, se vor juca impreuna, etc.

Intre timp eu am mai avut o sarcina, in vara (aia a fost intamplare), care s-a oprit din evolutie si am suferit un avort spontan. L-as fi lasat, ca ne descurcam noi si cine stie ce minune era si bb ala.
Iar cu crescutul... arabii spun ca fiecare copil vine pe lume cu o paine in mana. La Emi asa a fost, ea ne "intretine" pe noi, am capatat jobul asta cand eram gravida cu ea.

Nu-ti fie teama sa faci bb2, daca inima iti spune ca e momentul. Va descurcati voi, asa cum am facut-o si noi si toti parintii cu doi bb mici.
Sa stii ca bebeii inteleg mai multe decat credem noi. Cumnata mea il hranea pe sotul meu (el avea 6 luni si ea 2 ani), cum se pricepea si ea, dar il hranea pe bune si avea grija de el.

Ati avut o viata grea, nici nu vreau sa ma gandesc cum a fost sa cresti fara mama, ce dureros a fost pentru tatal vostru si pentru voi. Dar, asa cum spuneai, tu si sora ta v-ati avut una pe alta.
Iar "problemele" pe care le-ai avea cu doi bebei sunt incomparabil mai mici.
Va pupam!

carmenutza spune:

hai sa-ti raspund si eu.....
am un frate mai mic cu 13 ani decat mine....so, mama a ramas insarcinata cu el, cand eu eram in clasa a VIII-a....faptul ca mama a ramas insarcinata cu el, a fost un accident...ma aveau pe mine, eram genul de copil unic si rasfatat nevoie mare....nu mai vroiau alt copil, clar.
Mama a incercat sa avorteze, era insa exact inainte de 1989..cand nu prea se baga nimeni..plus ca sarcina era deja in trei luni. Nu a mai avortat...asa s-a nascut Bogdan....inutil sa-ti spun ca l-au rasfatat pe 1000 ori mai mult decat pe mine, ca il iubesc nespus,..ca este baiatul pe care tata l-a dorit tot timpul, bla-bla...Al meu frate nici nu viseaza ca a fost vreodata copil nedorit ( ca in fond cam asa a fost, nu?!) ....asa ca acum vreo 2 ani,(el avea 14 ani) intr-o discutie cu el...i-am spus franc.."stii ca pe tine nu te-au vrut ai nostri? el face ochii mari....eu continuu...da, mah, pe bune....si i-am spus toata tarasenia.. la final radeam cu lacrimi amandoi....Dupa asta am mers la mama, si i-am spus ca Bogdan stie de acum toata povestea...
Cred ca destul de tarziu, ca sa poata intelege mai multe aspecte poti sa-i spui....dar daca vrei sa o faci fa-o intr-un fel amuzant...nu-i spune cu lacrimi in ochi.



I Was Borned Intelligent, But Education Ruined Me!

Briantis spune:

Eu te sfatuiesc sa nu0i spui deloc .Mie mama mi-a spus asta pe la 13-14 ani si nu mi-a picat bine deloc .Iar faptul ca a incercat sa o spuna ca pe o gluma buna de asemenea .Nu spun ca nu m-au iubit dupa aceea sau ca n-au facut tot ce au putut pentru mine .Desi ratiunea imi spune ca trebuie sa-mi iasa asta din cap ,sufletul meu nu vrea sa uite ca ai mei nu m-au vrut , ca mama a umblat pana in luna a7a sa scape de mine ,ca n-a vrut sa ma alapteze pana nu a amenintat-o o tiganca din salon ca ma hraneste ea si ca ma ia ea.Stiu ca erau foarte tineri atunci ,ca o aveau pe sora-mea care avea 1 an si ceva si totusi nu mi-a iesit niciodata din cap ca nu m-au vrut .Parerea mea e ca mai bine nu-i spui sau daca o faci nu -i spune in perioada adolescentei .S-ar putea sa-i pice le fel de prost cum mi-a picat mie.

nenicutza spune:

Multumesc Briantis!

Nu stiu inca ce voi face, cred ca va depinde Matei, cum va fi el. Am sa incerc poate sa ii povestesc ceva de genul asta, sa vad cum reactioneaza. Mai am mult pana atunci oricum. Imi pare rau ca tu nu poti sa treci peste asta, poate ai dreptate, erai prea mica cand ti-a spus. Sper sa fie OK pentru tine.

Claudia&Matei