Matei - initial nedorit - la nesfarsit iubit

Emi si mami spune:

Mey, e una sa te duci la dr o data cu gandul sa faci avort (din varii motive) si una sa te chinui pana la 7 luni sa avortezi si sa nu vrei sa-ti hranesti bebelusul dupa ce nasti!
Asta e o chestie de-a dreptul traumatica, cred ca nu trebuie povestita la nici o varsta. Nu stiu ce a fost in capul mamei tale de ti-a spus asa ceva, sub orice forma. Cred ca o macinau remuscarile.

Din fericire, situatia Claudiei nu e asa dramatica. Cred ca s-ar putea descurca sa-i spuna lui Matei. Si poate ca Matei, ca adolescent, ar avea de invatat din experienta mamicii lui, povestita cu tact.

Briantis, imi pare rau ca a trebuit sa treci prin asa ceva. Dar sunt convinsa ca acum tu si sora ta sunteti lumina ochilor pentru mama voastra. N-as vrea sa fiu in pielea ei si sa simt remuscarile pe care ea, probabil, le simte si acum. Dupa mine, ar trebui sa-ti fie mila de ea si sa nu te mai necajesti.

Rozi spune:

Scuze ca pun si eu o intrebare - naiva poate:
de ce trebuie sa-i spui copilului un asa secret traumatizant? La ce-i foloseste in viata? Il ajuta la ceva? Il invata ceva?

Intreb asta pt ca si eu am un ex in familie, sora mea, deci vad efectele (nemanifeste, voit ignorate, nicum uitate).

Victoras (24.08.2004)

Emi si mami spune:

Pai l-ar putea invata cam asa:
- ca nu toate alegerile pe care le facem in viata sunt usoare si ca nu intotdeauna drumul corect este cel mai facil
- ca omul e supus greselii, suntem cu totii slabi in anumite momente ale vietii noastre, nici unul dintre noi nu face exceptie si trebuie sa ne iertam unul pe altul pentru greselile pe care le facem
- ca exista o comunicare intre mama si fat chiar inainte de nastere
- ca, daca il asculti pe Dumnezeu, rasplata nu intarzie sa vina (si nu, nu sunt pocaita sau altceva, sunt crestina ortodoxa)
- ca zambetul unui copil este o mare bucurie si ca viata este un miracol
- ca este foarte important sa ai o familie (iubirea e importanta, dar, cand ti-ai gasit jumatatea, e bine sa te casatoresti), etc, etc, etc

nenicutza spune:

Raluca, jos palaria!


Claudia&Matei

Rozi spune:

quote:

---

Originally posted by Emi si mami

Pai l-ar putea invata cam asa:
- ca nu toate alegerile pe care le facem in viata sunt usoare si ca nu intotdeauna drumul corect este cel mai facil
- ca omul e supus greselii, suntem cu totii slabi in anumite momente ale vietii noastre, nici unul dintre noi nu face exceptie si trebuie sa ne iertam unul pe altul pentru greselile pe care le facem
- ca exista o comunicare intre mama si fat chiar inainte de nastere
- ca, daca il asculti pe Dumnezeu, rasplata nu intarzie sa vina (si nu, nu sunt pocaita sau altceva, sunt crestina ortodoxa)
- ca zambetul unui copil este o mare bucurie si ca viata este un miracol
- ca este foarte important sa ai o familie (iubirea e importanta, dar, cand ti-ai gasit jumatatea, e bine sa te casatoresti), etc, etc, etc

---

Corect! Totusi, de ce nu ar invata aceste lucruri din alte exemple, mai putin traumatizante?

Poate ar trebui sa ma opresc in a-mi spune parerea, cred ca sunt contra curentului.



Victoras (24.08.2004)

iileana spune:

- Trebuie oare sa ii spun lui Matei cand se face mare ca initial nu l-am vrut? Oare va intelege?

Nu, Claudia, cred ca Matei n-are nevoie sa-l incarci cu asa ceva. Oricum, nu in primii 20 de ani de viata. L-ai tulbura inutil. De ce sa o faci?

---

www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=iileana" target="_blank">see details

Emi si mami spune:

Multumesc, Claudia.
Rozi, si eu mi-as dori sa fi putut invata mai multe fara sa trec prin greutati sau momente de "trezire la realitate". E adevarat, am invatat multe si din clipele de liniste sau fericire.
Sper s-o pot feri pe Emi a mea de cat mai multe dezamagiri, dar sunt constienta ca nu voi reusi 100%. Asa cum tu, probabil, speri pentru Victoras.
Deci nu-mi ramane decat sa sper ca din dezamagiri Emi va invata sa fie OM.
Se vede ca esti un suflet bun si iti doresc sa ai parte de cat mai multe momente fericite.
Pana la urma, Claudia va simti care este clipa propice pentru "destainuiri", daca aceasta va aparea vreodata.
Eu i-as spune lui Emi, bazandu-ma pe experierienta soacra-mii, care i-a spus sotului si bine a facut (sotul n-are nici o trauma legata de chestia asta). Soacra-mea a fost intotdeauna 100% sincera cu copiii, nu le-a ascuns absolut nimic. Dar, desigur, fiecare isi judeca situatia sa.

iileana spune:

Ma incumet sa raspund si la a doua intrebare: "- Relatia mea de atunci cu Nenic ducea oare tot la casatorie daca faceam intreruperea de sarcina?"
Sigur, in principiu numai voi doi puteti raspunde la asta, dar imi dau si eu cu parerea: Da, pentru ca v-ati comportat ca o echipa in toate fazele povestii...
Sa va traiasca puiutul si sa fiti fericiti!

---

www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=iileana" target="_blank">see details

alessia105 spune:

Iubita , eu consider ca atata timp cat il cresteti cu dragoste si ii oferiti din toata inima tot ceea ce se poate ...nu ar trebui sa se simta nedorit...Sunt altele care ii fac si nu le ofera nimic decat viata...atat...uite mama lui papi al nostru are 10 copii( nu sunt in vreo secta sau ceva asemanator) ..ia facut apoi D-zeu cu mila ..unii prin orfelinate, unii pe acasa dar vai de sufletul lor ..acum sunt oameni in toata firea si creda-ma ca toti au avut si au sechele din cauza asta in viata particulara si in cea profesionala ( si culmea nu sunt romani).Nu cred ca ar trebui sa te simti vinovata pentru faptul ca nu l-ai dorit de la inceput ..viata e asa cum e ..si atata timp cat are o copilarie frumoasa si ii se ofera in primul rand dragoste si atentie nu ar trebui sa te judece ,eu incerc sa ii invat pe baietii mei faptul ca nu trebuie sa judece pe nimeni atata timp cat nu sunt in locul celeilante persoane...suntem oameni si suntem supusi greselilor ...Sa fi-ti sanatosi , fericiti si sa va de-a D-zeu numai lucruri bune si frumoase!!!!

Alessia,bb Benny(02.03.2005) si Sebiecelul PUrcelul(16.01.1998)

nenicutza spune:

Va multumesc mult.

Nu stiu daca doar sentimentul de vinovatie ma roade ci si spaima ca Matei nu va intelege, ca il voi dezamagi. Mai este pana atunci, poate vor mai aparea si alti copii, ca noi mai vrem un baietel, daca e fetita nu ne suparam, sanatos sa fie. Alessia, cred ca daca iti spun ca ma doare sufletul de cat il iubesc intelegi cu cata dragoste il inconjuram – pana la urma nu conteaza ca primul carucior a fost cumparat din Europa(ma refer la Colentina) conteaza atentia si dragostea oferita. Apropo de pus in locul celeilalte persoane, Nenic imi spune asta aproape zilnic: "Pune-te in locul meu/ei/lui/lor!".

Iileana si eu am ajuns la aceeasi concluzie, doar ca ne casatoream poate mai tarziu si copiii apareau planificati. Acum mi se pare ca suna aiurea “copil planificat”.

Raluca, din nefericire oamenii invata, in general, din greseli. De multe ori mi-am spus ca prefer sa simt eu de inzecite ori durerile sau suferintele copilasului meu, dar asta nu se poate, tb insa sa fim langa ei, sa ii intarim.

Am observat ca de cand sunt mama m-am schimbat, nu mai sunt acelasi om care trata problemele serioase cu indiferenta, care nu se gandea la viitor. Si am devenit si emotiva, am ajuns sa simt altfel suferintele celorlalti.
Fie ca Dumnezeu sa ne fereasca tuturor copilasii de rele.
Ne mai auzim.

Claudia&Matei