foste "viitoare mamici"
Raspunsuri - Pagina 8
adriana_i_ spune:
Buna fetelor,
tocmai am dat peste subiectul acesta, si din pacate ma inscriu si eu...
Pe 7 aprilie 2005 am facut intrerupere de sarcina, la 18 saptamani si 3 zile, din motive medicale: fetitza mea avea inimioara varza... asta pe langa alte probleme mai mici... Primele indicii ca e posibil sa nu fie in regula le-am avut la 13 saptamani cand pliul nucal avea 4.5mm. Analiza genetica a aratat ca bebe e sanatos genetic, lucru confirmat si de analiza ulterioara intreruperii. Din pacate pliu nucal foarte mare e in 90% din cazuri indiciu de defect la inima. In rest, toate analizele mi-au fost bune, a fost o sarcina atat cat a fost fara nici un fel de probleme... Prima mea sarcina... Geneticianul si gincoloaga, in urma discutiilor si analizelor, ne-a spus ca a fost pur si ismplu un accident, si ca nu exista nici un risc sa se repete la sarcini urmatoare.
Intreruperea a insemnat nastere provocata hormonal, urmata de chiuretaj sub anestezie generala pentru eliminare placenta si curatare uter.
E groaznic, o simtisem deja miscand bine de tot...
Ma simt parca pe zi ce trece tot mai instabila, mai rau...
Fizic sunt Ok, doar ca nu mi-a venit inca ciclul, si habar nu am cand ar trebui. Si simt ca hormonii isi fac inca de cap la mine in corp. Si as vrea sa vina odata, ca sa imi reintre corpul in normal... sper eu... La clinica ni s-a spus ca nu e voie sa raman insarcinata din nou decat dupa doua cicluri menstruale. Si asteptarea e groaznica si ea...
Momentan nu iau nimic. Chiuretajul din cat emi s-a spus a fost facut cu chiureta cu margini rotunde, deci nu a fost "ranit" uterul, sau cumsa zic, si nu a fost nevoie nici de antibiotice. Cat despre anticonceptionale nu vreau sa iau. Voi mai vedea in 13 la control ce si cum.
Nu am reusit sa citesc decat doua pagini din subiect, o sa incerc sa recuperez. Pana atunci, cerandu-mi scuze daca s-a spus deja, as vrea sa va intreb:
- la voi dupa cat timp a revenit ciclul?
- e posibil ca acesta sa vina dupa o saptamana? Cam atunci am avut niste dureri groaznice, urmate de o sangerare cam ca la ciclu, si diferita de cea care o aveam dupa interventie (si care mi-a spus doctoritza ca s-a terminat). Sangerarea a fost insa scurta, o singura data. Sa fi fost acela ciclu? Of ma omoara incertitudinea si nesigurantza...
Ah si as mai vrea sa va spun ceva, cu scuzele anticipate daca supar pe cineva. Intrebase cineva aici ce trebuie facut din pct de vedere bisericesc. Ei bine, eu la vreo doua saptamanai dupa intrerupere am intrat in biserica, ca aveam intalnire cu preotul pentru detalii legate de casatoria religioasa ce urmeaza sa o avem in cateva zile. El stia ce s-a intamplat, si ne-a spus doar cateva cuvinte calde. Nici urma de nimic altceva, slujba sau molifta sau mai stiu eu ce. Ca o paranteza, sa fi indraznit numai... la cat sunt de suparata momentan pe Dumnezeu, l-as fi muscat de gat 
...
Ups, vad ca m-am intins cam mult...
Numai bine va doresc,
Adriana.
bacitza spune:
Va salut pe toate si imi pare rau pentru cele care au avut de suferit in urma unor sarcini atat de dorite, dar care nu s-au finalizat cu nasterea unui bb sanatos. Celor care au deja copilasi, sa le traiasca si sa se bucure de ei sanatosi !
Si eu sunt una dintre cele care au suferit necazul de a spera la o noua viata si apoi de a fi pusa in fata unei situatii crancene: de a accepta faptul ca NU VA MAI ADUCE (cel putin deocamdata) PE LUME UN COPLI! Am avut in 2004 o sarcina oprita din evolutie la 9 sapt., iar a doua, anul asta in iulie, 12 sapt. Dupa toate analizele tipice care sunt ok, s-a ajuns la concluzia ca aPTT-ul era spre limita maxima, prin urmare a trebuit sa-mi fac investigatii privind anticorpii antifosfolipidici (le-am facut la Clinica Fundeni-dr.Uscatescu), 3 dintre analize iesind prost:
-aPTT Pathromtin SL = 22 sec. (normal intre 26-36 sec.);
-Thrombin Time BC Thrombin = 43.40 sec. (normal intre 16-21 sec.);
-LA1 = 26,95 sec. (normal intre 30-51 sec.)
Mi s-a recomandat sa iau Aspenter (1 pastila la 2 zile) timp de 6 sapt., insa la un dr. ginecolog nu am fost sa-mi interpreteze analizele. Dr. de familie mi-a spus ca nu sufar de sindrom antifosfolipidic, sa stau linistita ca n-am lupus (desi LA-ul n-a iesit bun)...
As dori un dr. bun care sa ma indrume spre ce-mi doresc: o sarcina dusa pana la termen si un bb sanatos, dupa ce ma va fi urmarit toata perioada si-mi va fi recomandat toate analizele care ar mai putea fi concludente.
Am uitat sa va spun ca am 37 ani si ceasul meu ticaie intr-un ritm infernal!
Va pup pe toate si sa auzim numai de bine!
Ignatica spune:
Este prima data cand va scriu si sunt alaturi de fiecare dintre voi care au trecut prin experienta pierderii unei sarcini. In martie anul acesta am trecut prin acelasi lucru. Acum e septembrie iar eu simt ca nu ma refac deloc. Cum poti merge inainte ? Voi cum v-ati revenit?
Gabriela-Elena spune:
Buna fetelor,
Navigand pe site, v-am gasit si mi-am zis "hai sa ma alatur si eu".
Astfel, va spun si eu povestea mea:
am avut si eu o sarcina acum aproape un an (era de aproape 2 luni), dupa ce mult timp am incercat sa raman insarcinata (o cauza a fost si stresul care predomina la noi); in final am ramas insarcinata, o mare bucurie ptr. noi (sotul a anuntat pe toata lumea :), era fff happy.
Totul parea sa decurga normal, ca intr-o zi, sa am o sangerare (nu era abundenta, chiar deloc, cred ca asta era inceputul), mi-am sunat o prietena care deja avea un bebe si am intrebat-o ce inseamna (fiind si eu la prima sarcina nu stiam ce ar putea fi), la care l-a sunat pe medicul meu si i-a povestit ce i-am zis (dar mie nu mi-a spus ca sa nu ma impacientez) ca pe urma sa ma sune sa imi zica sa mergem la medic sa ma vada urgent.
Bineinteles ca medicul stia deja despre ce e vorba, m-a consultat si mi-a zis ca era sarcina oprita in evolutie.
Am plans enorm de mult, mi-a facut chiuretaj si a trimis la laborator ce a scos in urma chiuretajului ptr. analiza, ca sa descopar (dupa spusele medicului) ca era un fel de sarcina molara,(babeste exlicandu-mi ca fiind niste molii ce perforeaza uterul si daca mai stateam asa riscam sa scoata tot din mine).
Apropo de toxoplasmoza, ne-am facut si eu si sotul meu analizele si cu toata ca au iesit pozitive (dar nu de speriat) Dr. a costatat ca suntem imuni si astfel ca la noi toxoplasmoza nu e un pericol, nu ne-a dat nici un tratament.
Acum incercam din nou insa sincer va spun ca imi este cam frica (ca asa din senin se pot ivi complicatii.... cand te gandesti ca in vremurile de demult nu se stiau de atatea boli.
Cred ca v-a zapacit acum :)
P.S: Sa ne ajute D-zeu si pe noi si sa trecem de la foste "viitoare mamici" la mamici in toata regula
RalucaCostiurin spune:
Buna ziua!
Cum subiectul asta a debutat de mult, sper ca multe dintre voi au constatat - practic, cu bebei in burtici - ca niciodata NU trebuie sa pierdem speranta.
In 2003 am ramas insarcinata: CM intarziat, fac testul, pozitiv, emotii, planuri, toate cele. Dar am inceput sa am o scurgere maronie, am zis eu, cum se mai intampla, asta e confirmarea sarcinii. Ma duc la dr. si.... imi cade cerul in cap: sarcina era oprita in evolutie, chiuretaj musai. Am haladuit pe strazi bocind, pana sa ma indur sa-mi sun sotul sa vina sa ma duca acasa.... Chiuretaj, de doua ori, ca asa-i la mine: uter bicorn, si cornul mai adanc decat se prevazuse...
Au urmat analize peste analize - oricum stiam ca 1 an e de pauza, de refacere a mucoasei uterine. Nimic, nici o cauza aparenta.
Anul acesta asa a debutat: 1-2 ianuarie "fapta", confirmata la sfarsitul lui ianuarie. Nu mare a fost surpriza, erau gemeni! Dar - a fost un dar, era o diferenta de marime intre cei doi embrioni, dr mi-a zis ca e posibil un decalaj... si ne-am vazut din nou peste ceva zile, unul din copilasi avea ritm cardiac, celalalt nu. Se oprise in evolutie. Va dati seama spaime si angoase. Iar am facut analize, iar nimic, intre timp iau Duphaston (progesteron), ma trimit si la investigatii anticorpi antifosfolipidici si la Cantacuzino ies anticardiolipinii pozitivi. (cele care au trecut prin asta stiu ca dureaza aprox 3 saptamani cu analizele astea blestemate, timp in care fierbi...). Mi se recomanda sa repet anticardiolipinii la Medsana - ca acolo fac si IGG si IGM, alte 3 saptamani si surpriza: negativ! Bucurie mare. Intre timp, sarcina evolua frumos. Ma linistesc si eu si intr-o zi, la birou, simt ceva neinregula, ma duc la toaleta si... sange. Fug la doctor mai mult moarta decat vie, si cand am auzit inimioara lui bb, am inceput sa plang. Era o simpla dezlipire de placenta. Stau lipita de pat 1 saptamana, dupa asta s-a rezolvat. Timpul trece si reincep investigatiile pt cardiolipini, nu de alta, dar trebuia sa decidem daca incep sau nu tratamentul cu clexane. Fac iar analiza la Babes (alte 3 sapt), surpriza, pozitiv! sa mi se faca rau, ma duc cu scandal la Medsana (peste 3 milioane analiza!) si ii pun sa-mi explice, ma duc si la Babes cu scandal.... fiecare, normal, ca ei au dreptate. Obtin sa fiu retestata gratuit, alte saptamani.... si: Medsana: negativ in continuare, in plus ataseaza si un buletin de analize de la o clinica pariziana unde au trimis proba (le-a fost frica, deh!), Babes... textual, "AMBIGUU". Deci n-aveam nici pe dracu'. Nu va spun ca in timp ce asteptam arbitrarea, am fost la hematolog (dr Vladareanu de la Municipal), care conform cu ce vedea in analize (+ ca la tabloul clinic de pana atunci adaugam ca am si psoriazis) voia sa ma puna si pe clexane, si pe cortizon!!!! cu negocieri, am ajuns la aspenter pana ies ultimele analize....
Nu m-am lasat, am scris la Paris la laborator, sa aflu si eu cum aceeasi analiza poate iesi in N moduri. Trusele Elisa sunt foarte sensibile, au un set urias de instructiuni stricte ce trebuie respectate si daca dna laboranta n-a avut chef sa faca toti pasii.... sunt toate sansele de fals pozitiv. Tu arzi, faci tratament pe principiul ca n-are ce sa strice, dar e mai sigur, si sistemul merge....
In fine, nu va mai plictisesc, sunt in s39, baiatul meu e ok, asteptam nasterea.
Concluziile mele: Niciodata nu spune niciodata; Gandeste pozitiv; Asculta-ti instinctele, nu le ignora; verifica-le informandu-te in cat de multe locuri poti.
Va doresc bebei frumosi si sanatosi!
Raluca, mama Radului
nanuk spune:
Fetelor, hop si eu pe lista, dupa doua sarcini fara noroc.
Una in toamna lui 2003, sfirsita prin avort terapeutic, dupa ce toxoplasma si citomegalovirus au iesit pozitiv la igm. Alta s-a oprit in evolutie luna trecuta, dupa infectie cu listeria.
Prima oara a fost o sarcina pe care nu am prevazut-o si nu am stiut ce trebuie sa am in vedere. A doua oara l-am dorit pe bebel, dar desteapta de doctorita nu mi-a dat tratamentul potrivit dupa primul esec si nici nu mi-a spus multe lucruri pe care ar fi trebuit sa le stiu.
Acum macar sper sa fi invatat din greseli. Dupa zeci de procese de constiinta, am inteles ca totul s-a intimplat din cauza sistemului meu imunitar slabit, pe fondul stresului de la serviciu. Daca organismul nu mai este in stare sa se apere, normal ca prind toti puricii, nu? Ca sa rezolv problema asta, incerc sa fac niste schimbari acolo, m-am detasat de multe lucruri pentru care ma consumam inainte si, in plus, am mai multa grija de mine.
Am bagat in mine pumni intregi de pastile, inca nu am terminat tratamentul (am doua saptamini de cind m-am externat) si mai iau inca buline, plus un sirop care sa imi reabiliteze sistemul imunitar.
Nu mi-a fost deloc usor sa trec peste cele intimplate, dar am vazut si nenoriciri mai mari, dar si minuni. Am intilnit o tinara care, la 28 de ani, era la a treia sarcina extrauterina, o alta avea sase sarcini oprite in evolutie la doar 26 de ani. Am intilnit o femeie de 50 de ani care avea cancer ovarian in faza terminala si rinichii varza si care mai avea si planuri de viitor: "Daca traiesc pina in noiembrie e bine, ca vreau sa merg in octombrie pe Cheile Bicazului".
Am o prietena careia toti medici au vrut sa-i scoata uterul pentru ca era plin de fibroame, dar a gasit un medic care i-a scos doar fibroamele, i-a reconstruit uterul si a tratat-o, astfel ca acum are o fetita superba de aproape patru ani. Cunosc o femeie care, la 42 de ani si dupa doua operatii de scoatere a fibroamelor, este insarcinata in luna a saptea.
Eu cred in minuni si cred in medicii care pot sa le faca. adriana, cred ca nu avem alta sansa decit speranta si mai cred ca nici un lucru de o asemenea valoare nu este usor de obtinut.
Eu am ramas insarcinata a doua oara dupa ce am incetat sa mai sper ca acest lucru se va intimpla. Am plins, i-am bocit ca si cum as fi apucat sa ii tin in brate si mi-am infrint durerea de a vedea la altii fericirea pe care eu nu am putut inca sa o ating.
Sunt convinsa ca, daca Dumnezeu a vrut ca cei doi bebelusi sa nu ajunga sa vada lumina zilei, este pentru ca ei nu ar fi fost niste copii reusiti. Va veni si rindul meu.
Cu cit te dezlipesti mai repede de trecut cu atit mai usor gasesti puterea de a merge mai departe.
NANUK - fosta si viitoare 
http://pg.photos.yahoo.com/ph/singabi_ro/my_photos
Zambeste, maine va fi mai rau! MURPHY
noemi marian spune:
buna seara,
ma numesc Noemi,am 37 ani si am trecut prin iad
odata cu pierderea copiilor mei.Primul (o fetita)
l-am conceput pe 25.09.1997 la 27 de ani.Eram cea mai fericita femeie din lume.Mi-l doream de la 18 ani.Vizite la dr,analize,zimbete,eco in fiecare luna,totulOK pina cind fata mea a ajuns la 5luni si jumatate.A venit bomba!Copilul era anencefal,avea spina bifida,etc.Mi s-a recomandat intreruperea sarcinii si am facut-o.Am nascut 4 zile si 4 nopti,era sa mor din cauza hemoragiei(placenta era lipita de uter),chiuretajul fara anestezie.A fost horror!Cel mai greu a fost insa sa trec peste senzatia care am avut-o cind ea a parasit aceasta lume.Si faptul ca nu am un mormint unde sa pun flori. OK! Gata ca iar pling.Al doilea nu mai stiu cum a venit.Stiu doar ca a plecat undeva in luna a3a de sarcina si nu mai stiu decit ca era baietel.De fapt sexul lor l-am "simtit" din prima.
Ce pot sa va spun este ca nu trece niciodata,doar se ascunde amintirea cea rea.Acum am hotarit ca nu mai fac nici un copil. Voi adopta ptr. ca trauma afost prea mare si nu mai vreau sa fac chiuretaj.Si indiferent daca il aduc eu pe lume sau nu tot al meu vafi. Oricum capul sus si nu disperati!Managementul durerii tine de firea fiecaruia!Sfatul meu este sa vorbiti cit mai mult despre subiect si sa va manifestati cum va taie capul in acele momente. Aveti tot dreptul!
Letitia spune:
Buna, fetelor! Povestea mea e la fel de dureroasa ca ale voastre... si nu se mai termina.
Pe scurt, am ramas insarcinata dupa a doua fertilizare in vitro, in iulie anul asta. Nu va pot explica fericirea pe care o simteam! Era prima sarcina din viata noastra si simteam ca suntem impliniti! Din pacate dupa o saptamana de la testul pozitiv am inceput sa sangerez (pe 13 august). Am fost la doctor si mi-au zis ca sarcina e ok, se vedea la echograf si ca scurgerea e de la implantare. Cum sangerarea nu s-a oprit, dupa 3 zile am mai fost la un control si de data asta nu se mai vedea nimic. Medicii au decis ca nu e cazul sa ma chiureteze si sa astept sa-mi vina ciclul normal. Mi-a venit, dar problema mea e ca nu s-a mai oprit decat cate 2 zile dupa o perioada de 7-8 zile... Cu alte cuvinte, am ciclu o data la 10 zile. Am mai facut doua echografii de atunci si de fiecare data medicii au spus ca uterul meu arata normal pentru perioada in care ma aflu (menstra).
A mai patit cineva asa ceva? Cat mai dureaza cosmarul asta? Vreau sa se termine, ca sa ma pot aseza, sa plang pentru ultima data.
Letitia