foste "viitoare mamici"

Raspunsuri - Pagina 7

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns daciovi spune:

Laura,clinica din Szeghed este de stat dar pt a ajunge acolo tr sa iei legatura cu unul dintre medicii care lucreaza acolo.Spitalizarea cu tot cu inseminare si prepararea spermei costa in jur de 600 eur dar costul tot la care am ajuns a fost de 1300 eur, cu tot cu drum(de 5 ori Arad-Szeghed,carte verde si tratamentul de stimulare care tr sa il cumperi de la ei ).Dupa inseminare tr sa stai in pat 2 saptamini,in mod normal dar mie mi-a spus sa stau acasa pina la primul echo dc testul este pozitiv.Oricum vreau sa va zic ca ca modul in care esti tratat este super si in momentul in care ajungi acolo nu ai nici o clipa indoiala ca nu o sa reusasca.Sunt profesionisti doar ca eu am avut ghinion si poate nu prea am ascultat sa stau acasa in pat.A trebuit sa merg la servici neaparat si asta a fost.Sper din suflet ca data viitoare sa reusasca si atunci voi stii cum sa procedez.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ginnet spune:

Buna fetelor! Din pacate ma inscriu si eu pe lista voastra. Nu pot sa vb cu nimeni despre ceea ce mi s-a intamplat....ma bufneste plansul nu ma pot stapani, dar vad ca aici sunteti din pacate f.multe care ati patit la fel.
Am pierdut o sarcina oprita din evolutie la 7 sapt.(04.feb) faceam trat.cu duphaston si gravibinon si nu am avut pierderi de sange pierderea s-a constat la ecograf cand trebuia sa am 12 sapt. deci a stat ceva timp acolo fara viata....
Nu a fost de ajuns un curetaj am facut doua...am avut mari probleme cu sangerarile care nu se mai opreau... nu s-au oprit de mult. Acum e mai bine dar am o durere de ovare de innebunesc.De antibiotice sunt satula pana peste cap....As vrea sa incerc ceva naturist dar nu stiu ce. Voi imi puteti recomanda ceva?
Trebuie sa imi iau inima in dinti sa imi fac analizele ....cauzate de pierderea sarcinii.
Citind mesajele voastre m-am mai luminat un pic...am curaj sa vb cu voi dar in rest nu pot ca incep sa plang.
Sunt alatauri de voi si sa dea Dumnezeu sa ni se indeplineasca dorinta.
Ginnet

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns silver_girl spune:

CUM CANONISESTE BISERICA ORTODOXA PĂCATUL AVORTULUI

"Femeia care a pierdut pruncul (sarcina) fără voie, se canoniseste (se opreste de la Sfânta împărtăsanie) un an de zile" (Sfântul Ioan Postitorul, canonul 22).

"Femeile care desfrânează si îsi omoară fătul în pântece... să se împărtăsească la iesirea din viată, iar procedând cu iubire de oameni..., hotărâm să fie oprite de la cele Sfinte 10 ani, după treptele hotărâte" (Ancira, canonul 21).

"Femeile care iau buruieni otrăvitoare si pierzătoare, ca si cele ce primesc otrăvuri omorâtoare de prunci, să se supună canonului ucigasului, adică să fie oprite 20 de ani de la Sfânta împărtăsanie" (Sinodul VI ecumenic, canonul 91 si Sfântul Vasile cel Mare canonul 56).

"Orice femeie care va bea ierburi să nu nască copii, să nu se împărtăsească sapte ani si să facă 200 de metanii pe zi. Iar de se va întâmpla ei a muri prin avort, să nu se îngroape în cimitir" (Pravila Bisericească de la Govora, pag. 115).

Din cate stiu eu se discuta fiecare caz in parte impreuna cu preotul.

Mult succes si in curand sper sa nu mai apara noi membri pe lista asta

g

quote:
Originally posted by Libra

Are cineva idee ce se face din punct de vedere religios (ortodox) in situatia noastra? Cum se procedeaza, dupa cat timp?

Ioana, imi pare tare rau... trebuie sa nu deznadajduim.




_
"Un om destept invata si din greselile altora, unul prost nu invata nici dintr-ale lui"

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns aissa spune:

Scriu si eu, desi la mine povestea e veche si am lasat-o moarta cu incercarile...
Primele 2 sa le spun sarcini le-am pierdut fara sa stiu ca sunt insarcinata. La curetaj rezultatul a fost "resturi in urma uni avort", dar mie imi venise CM normal (singurul semn era ca nu se mai si oprea...).
A 3-a sarcina am pierdut-o la 3 luni. Am fost la control la alt medic decat al meu (care era in concediu) si tipa, in prima faza mi-a zis ca nu-s gravida, eu o tineam sus si tare ca sunt (ma dureau grozav sanii si testul era pozitiv), in cele din urma ma pune sa fac un test la ei, care bineinteles iese pozitiv. Ma controleaza din nou si zice: da, dar e mica sarcina. SI ma intreaba cand fac intreruperea (probabil toate care veneau asta faceau, nu stiu) - parca mi-a dat in cap. Am plecat la mare (asta sa fi fost greseala?) si cand ne-am intors, dupa 3 zile, am inceput sa am o scurgere rozalie. In noaptea care a urmat am avut niste dureri groaznice. Dimineata am mers la dr.meu dar era deja prea tarziu. Ma pregatea pentru curetaj cand am simtit ca fac lac sub mine, m-a suit urgent pe masa. Fatul a iesit intreg....
Asta s-a intamplat in 1996. Cauza: chlamidya. Tratamentul nu mi-l amintesc, oricum, la momentul respectiv am repetat analizele si nu mai era prezenta. Urmarile? Depresie adanca, ura pe orice femeie gravida pe care o vedeam (inclusiv pe sora mea). Kilograme fara numar puse pe sistem nervos si pe principiul: "nu fac gimnastica, daca sunt gravida..." Am incercat tot felul de tratamente pentru ovulatie (se pare ca nu-mi prea sta in caracter sa o fac in mod firesc) dar chiar daca aparea un folicul, la un moment dat, inainte sa ajunga la o dimensiune buna disparea.
Vara trecuta am luat o hotarare majora. Aveam 30 de ani si am considerat ca nu mai putem sa stam fara bb. Si am demarat procedura de adoptie. Din decembrie suntem 3 si e nemaipomenit, am o fetita frumoasa foc. Din pacate tot bantui pe la subiectele cu aspirantele si citesc din umbra, nu mi-a trecut dorul din suflet. Tare as vrea sa fiu si eu gravida!


Cristina si Alexandra (30.09.2004)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns lavi02 spune:

Fetele, am si eu o intrebare pt voi: eu sunt in 9 saptamani, am avut saptamana trecuta niste sangerari roz-bej, i-am spus dr care m-a chemat sambata la o eco care arata ca bb e viu, ii bate inimioara. Dar mi-a spus ca trebuie sa asteptam pana la 12 saptamani sa vedem ce se intampla.

In caz ca pierd sarcina, Doamne fereste! probabil va trebui sa-mi faca chiuretaj. Se face cu internare? Cat stai in spital? Eu mai am o fetita de 3 ani si trebuie sa ma organizez si in varianta asta, desi sper din tot sufletul sa nu se intample.

Se face vreo anestezie? Eu n-am facut un chiuretaj in viata mea.

Imi pare rau pentru voi, va inteleg suferinta si va doresc la toate sa deveniti mamici cat mai repede.

Aissa, sa-ti creasca mare fetita si sa fie sanatoasa!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns aissa spune:

Lavi sa dea Dumnezeu sa nu ai nevoie de curetaj.
In cazul meu mi-a facut prima data anestezie locala, iar la ultimele doua totala, adica eu am adormit si nu stiu nimic, am fost groghi cateva ore, dar fara internare. Oricum eram la cabinet particular. De pe masa am inteles ca am mers pe picioare pana in camera de "odihna" (sustinuta de sot si asistenta - eu habar n-am) si am dormit vreo ora.


Cristina si Alexandra (30.09.2004)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ruxandritza spune:

Dragele mele, sint nou venita pe forum, in sensul ca, pibna acum, citeam mesajele voastre, dar nu puteam posta pentru ca avem interdictie la birou. Acum am internet acasa si uraaa! pot si eu vorbi... sper sa ma prind cum functioneaza lucrurile repejor. pe scurt, am pierdut o sarcina, oprita in evolutie, se pare din pricina afurisitei de toxo. ceea ce nu am reusit eu sa pricep in ruptul capului e de ce nu m-a trimis ginecologul sa fac setul de analize inainte, ca a fost o sarcina muuuuuuuuult asteptata...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ruxandritza spune:

quote:
Originally posted by Lorelai

fetelor,
imi pare rau sa vad cit de multe au trecut printr-o pierdere de sarcina. si eu ma numar printre voi. din fericire, la mine s-a terminat cu bine. dupa ani de deceptii si incercari am acum 2 minuni gemene. multe dintre voi cunosc povestea mea, bintui de vreo citiva ani pe la aspirante. am vrut sa scriu la povesti de succes dar nu am avut timp. pote imi fac, as vrea sa le sdau cumva speranta celor care incearca sa aiba bebe, sa vada ca se poate, desi durerea e mare la fiecare sarcina pierduta.

sa o iau de la inceput:

martie 2000, sarcina prita in evolutie la 15 sap, cauze necunoscute. am inceput sa singerez brusc si am ajuns la urgenta unde s-a produs avortul spontan

aprilie 2001, la 9 sapt nu se vede activitate cardiaca. chiuretaj dupa citeva zile. din nou, nici o explicatie pt oprirea in evolutie. toate analizele bune.

toamna 2002, test pozitiv, gineco banuieste o insuficinta de progesteron, incep sa iau, ajung cu bine in sapt 18, eco morfologica ok, in sapt 19 se deschide colul. cerclaj de urgenta. dupa 10 zile se rup membranele si incepe travaliul (sapt 20). doctorul imi spune ca nu se mai poate face nimic. nu e nimic mai crunt decit sa stii ca vei naste un copil care stii ca nu va trai. travaliul a durat o noapte. ingerasul nostru a fost baietel. nu l-am putut boteza pt ca nu a respirat deloc. l-am incinerat si i-am raspindit cenusa in pacific. mi-trebuit mult timp sa imi revin, desi ma gindesc la el si acum.

am reluat investigatiile, stiam acum ca voi face cerclaj devreme la sarcina urmatoare.

ianuarie 2004, test pozitiv dupa tratament cu clomiphene. analize ok, cerclaj in sapt 12. sarcina oprita in evolutie in sapt 14. din nou, nimic in neregula, doctorul e mai frustrat ca mine ca nu stie ce se intimpla.

iulie 2004, test pozitiv dupa tratament cu clomiphene. o sapt mai tirziu la eco se vad 2 embrioni. au urmar iar analize peste analiza. totul ok. cerclaj in sapt 15 si eco saptaminale pt masurarea colului care sev scurta pe zi ce trece. eco morfo la 18 sapt arata ca vor fi fetite. s-au nascut la 31 sapt, pe 18 ian 2005, micute dar sanatoase, le cheama Maya si Livia.

cam asta e povestea mea. am avut parte de multa durere in cei 5 ani de incercari dar nu mi-am pierdut speranta. am fost rasplatiti de 2 ori si parca am uitat toata suferinta.

fetelor, tot ce vreau sa va spun e sa nu va pierdeti speranta.
Lorelai



Nu inteleg deloc cum functioneaza forumul si de ce nu pot posta!!! Ajutor!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ruxandritza spune:

Draga mea, stiu exact prin ce treci. Am pierdut o sarcina in trei luni. Iar cind mi s-a intimplat sa izbucnesc in plins, dupa o luna, o amica binevoitoare mi-a spus ca e absurd sa sufar dupa un copil care nici macar nu a existat... Mi s-a ruptinima pentru ca stiu ca a existat, avea un nume, in mintea mea si un loc destul de bine definit in suletul meu. Cred doar ca e dificil sa iti imaginezi cum e sa pierzi un sufletel daca nu ti l-ai dorit atit de mult. Mergeam prin parc, cu catelul si bebeul in burtica si ma gindeam ca va trebui sa fiu atenta sa nu-si juleasca genunchii la treapta cutare... Ma gindeam ca ii voi lua baloane, daca va cere... Toate astea vin firesc, cred de la Dumnezeu, si e mare pacat sa pui la indoiala suferinta unui om si sa ii spui, cum mi s-a spus mie, ca pling pentru ca nu am reusit sa fac ceva, nu pentru ca am pierdut ceva. De atunci, sint tare atenta la modul in care incerc sa imbarbatez un om. E tare usor sa pui paie pe foc. Oricum, sper ca toate astea sa treaca. Acum fac un tratament impotriva toxoplasmozei, pe care am detectat-o prea tirziu si sper sa fie bine. Sper sa fie bine pentru noi toate!



_
"Un om destept invata si din greselile altora, unul prost nu invata nici dintr-ale lui"
[/quote]

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns diva spune:

buna fetelor
si eu am trecut ca si voi prin astfel de experiente neplacute. am pierdut doua sarciani sit amamdou la 6 saptamani. se pare ca listeria ar fi fost de vina. este cunoscuta ca boala avortiva. cine a pierdut o sarcina pana la 2 luni trebuie sa faca aceasta analiza. am facut si citomegalovirus, si clahmidia si toxoplasma. trebuie sa mai faci si analiya secretiei vaginale, ecograf. sunt multe analize. sunt doi ani de cand am pierdut cele doua sarcini si eu si acum repet analize si iau medicamente. dar cu rabdare totul se va rezolva, sper.
multa sanatate

Mergi la inceput