tulburari de anxietate!helppppp!

Loma spune:

Subscriu la sustinerile lui Moni25.

Elena, incearca sa identifici cauza care o fi ea, (oboseala, lipsurile de toate felurile) si schimba-ti modul de viata, fa sa inceteze aceste cauze gandind pozitiv, de asemnea nu neglija nici rugaciunea.

Daca nu exista un motiv anume, gandeste-te ce medicamente iei, eu am trecut prin asa ceva cu multi ani in urma, ca apoi sa realizez ca era din cauza unui medicament ptr. tiroida, pe care incepusem sa-l iau de vreo luna jumate, si desi doctorita care mi-l daduse sustinea ca nu poate fi de la el.

Sfatul meu este sa iesi afara cat poti de des, sa mergi mai mult pe jos, sa alergi, daca ai posibilitate mergi la o sala, sportul te ajuta f. mult, si fiindca tot e post, mananca mai multe vegetale si fructe. Incearca niste ceaiuri calmante pentru sistemul nervos, ceaiul de scutelaria e f. indicat, il gasesti la plafar.
Mergi si la un homeopat, asa cum iti spunea cineva medicatia lor nu-ti da dependenta pe cand cea din farmacii poate.
Domnul sa-ti ajute.

Loma

Smerenia este regina virtutilor.

iarina spune:

Din cate am inteles ea pur si simplu nu poate sa se ajute singura. Elena, eu cred ca se poate vindeca, parerea mea este sa te duci la doctor, sa-ti dea un tratament care sa te ajute sa iesi din groapa asta, iar apoi sa te poti ajuta singura. Sa-ti dea primul branci spre vindecare. Cred ca nu toate persoanele se pot vindeca prin autosugestie..depinde de om. Bineinteles ca te poti vindeca, am citit aici pe site despre depresii grave vindecate. Numai ca fetele spuneau ca dureaza, deci rezultatele nu vin dupa 10 zile.
Eu, acum vreo cativa ani, in timpul unei sesiuni, am fost atat de stresata de un examen, incat nu mai dormeam noptile.Am incercat cu tratament homeopat si nu m-a ajutat deloc. Pana la urma m-am dus la doctor, mi-a dat niste Lexotan, l-am luat o saptamana, am scapat si de examen si de insomnii. Tratamentele naturiste nu dau intotdeauna rezultate...e drept ca si celelalte medicamente luate timp indelungat au multe efecte secundare. Cateodata nu stii cum s-o mai dai.
Elena noi te sustinem.

georgiiana spune:

Buna Elena , si eu sufar de anxietate , am avut aceleasi simptome ca si tine. Stiu ca multi nu o considera o "boala" sau inteleg greu situatia noastra. Eu am fost intr-un stadiu foarte avansat de anxietate , nu vroiam sa ma resemnez cu faptul ca trebuie sa iau medicamente pentru a scapa de chestia asta dar , in cele din urma ,un doctor specialist de psihiatrie m-a facut sa inteleg ca imi trebuie un impuls ca sa pot sa ies din starea mea negativa, iar acesta se face medicamentos.Bineinteles si cu ajutorul unui medic psiholog concomitent.Daca vrei sa vorbim in legatura cu asta poti sa imi trimiti un mesaj. Te pup si sanatate!

elena30 spune:

Buna fetelor,inca o data va multumesc ca nu ocoliti probl mea ,nu am mentionat de la inceput ca am incercat tot felul de trat.naturiste,hemeopate,reflexoterapie care nu au avut efect poate si din cauza ca eu credeam ca nu snt bune ,la inceput am facut trat. cu xanax,magne b6 ...dar nu le am luat mult timp ,pt ca am incercat cu ce am enum mai sus totusi starile persista,acm snt in trat cu un med dat de med psh. si astept...Iti mult si tie Giorgiana si da vreau din tot sufletul sa vb. dar cum? daca ai avea yahoo mes ar fii f simplu astept sa mi spui tu cum putem vb!te pup !sanatate multa tuturor!

moni25 spune:

Mey, eu nu sunt terapeut, dar o sa va spun in mare cum am procedat:
-de fiecare data cand ma apuca un atac de panica ma gandeam insistent ca asa cum a "venit asa o sa si treaca.
-nu m-am mai uitat la TV la stiri tragice, la filme de actiune, suspans, etc-ci numai la comedii.Dupa ce am vazut "Cu nasu' la psihiatru" mi-am dat seama ca nu sufar de nici o boala, ci doar de o stare trecatoare.
-nu am mai ascultat muzica trista(eram fan muzica gen Celine Dion)
-am cautat sa am activitate permanenta(la vremea respectiva nu lucram si stiti cum este:cand n-ai ce face te gandesti la toate prostiile.Si atunci mi-am gasit refugiul in bucatarie, in curatenie, in spalat, etc ptr ca altceva nu aveam ce face(deh, daca n-aveam net!
)


-am avut o motivatie mare de tot:Maria.Ptr ea ma ambitionam mereu.Am cazut de multe ori si ziceam ca nu voi mai fi niciodata un om normal, si atunci plangeam ca un copil, ma descarcam , si o luam de la capat.Acum sunt un om normal.

-Am vazut odata o emisiune ce Esca si intr-o faza zicea ca "de ce sa fim tristi?!"Expresia fetei mi-a ramas in minte si replica asta asa de simpla, si ma gandeam la asta de fiecare data cand cedam.

-am facut o adevarata pasiune ptr plante de apartament.Cu ingrijit, schimbat ghivece, etc-trebiua sa am de lucru mereu ca sa nu ma gandesc.


-am avut un mare sprijin moral:pe mama.Era singura care stia prin ce treceam .Sotu nu s-a prins niciodata, am mai incercat eu sa-i explic, dar nu s-a prins despre ce e vorba

-am cautat intotdeauna sa gandesc pozitiv, sa nu pun la suflet lucruri care nu merita, sa am acasa o atmosfera calda, fara certuri si dicutii inutile.

-ma plimb foarte mult, ies in parc, caut sa fiu mereu in colectivitate ptr ca asa ma simt bine.

-purtam mereu in geanta un calmant, asa ma simteam in siguranta.Imi spuneam ca daca ma apuca frica si nu mai rezist il iau.Trebuie sa-ti muti gandul imediat, sa te gandesti la orice prostie numai la frica nu.Nu luam niciodata calmantul, dar il stiam acolo in geanta.

-am tinut un jurnal

-am citit "Formula AS"

-ma gandeam mereu ce bine e ca sufar de atac de panica-"o boala "care nu -mi provoaca durere, sau alte lucruri grave, si ce bine ca vad, ca aud, ca sunt" intreaga", ca sunt MAMA,Sotie, ca nu sufar de vreo boala incurabila,etc

-imi faceam mereu mici bucurii(imi cumparam maruntisuri), faceam mici bucurii celor din familie(o prajitura, o atentie, etc)

-toate aceste maruntisuri m-au vindecat.Mai sunt multe pe care acum nu mi le amintesc.In tot acest timp m-am simtit rau:am slabit 13 kg, m-am anemiat, am facut dese crize de fiere-vomam mult-.Am baut din cand in cand ceai de sunatoare, am evitat sa iau orice medicament, am fost atenta stiind ca in perioada ciclului sunt mai depresiva si mai irascibila.Si am crezut in mine,stiind ca o sa reusesc.

Si nu in ultimul rand, gandeste-te bine de unde ti s-a tras, caci exista o cauza la care poate nici nu te-ai gandit.

Acum va las caci am de lucru la birou

-Moni si Maria 4,2 ani