Nu imi impart copilul!

am o splendoare de copil.l-am crescut singura, cu putin ajutor din partea sotului.parintii nostri sunt niste bunici tineri, inca lucreaza, inca au obligatii.deci nici ei nu m-au ajutat.pana la un moment dat cand am decis ca, atat pentru a ma mai odihni eu, cat si pentru a avea timp si pentru sot, dar mai ales pentru a crea o legatura intre copil si bunici, sa le dam alternativ bebeul in weekend.
oricat de mult as tine la socrii mei-si tin!- si oricat de mult ar tine ei la mine,si oricat de tare ma incapatanez eu sa cred in iluzia asta de familie fericita si fara probleme, m-am convins ca eu nu voi fi niciodata in ochii lor mai mult de o nora.
simt ca soacra mea, desi, repet, am fost foarte apropiate si ne-am inteles foarte bine, parca vrea sa fim intr-o competitie.simt ca parca ar vrea sa fie mai presus de mine.nu ma refer aici la nimicuri de genul mancare mai buna(nu e cazul la ea!), curatenie(sunt aproape maniaca!), etc...e vorba de cum ii sticlesc ochii cand copilul aflat la ea in brate nu vrea sa vina la mine.si pe mine ma doare teribil.mi s-ar parea normal sa nu incurajeze un astfel de comportament, oricat de drag ii este cel mic.sentimentele unei mame, mai ales asa posesive cum sunt eu, nu sunt de gluma.mi-l smulge din brate sa il imbrace ea, mi-l indoapa cum il prinde, parca ma simt eu ca si cand nu mi l-as hrani.am avut discutii, suparari...este genul de femeie care consiera ca tot ce face ea este cel mai corect, estecea mai gospodina, cea mai cunoscatoae, cea mai tare, cea mai, cea mai.pur si simplu de la o vreme nu mai pot trece peste micile rautati pe care mi le arunca, mai mult sau mai putin voit.in esenta este o femeie simpla, fara pregatire, fara un trecut pretentios; viata a adus-o intr-o situatie de unde poate cu usurinta sa para o doamna.numai ca adevarata finete a omului se simte.
am fost afectuoasa, respectuoasa, am incercat sa nu generez conflicte, de dragul lor, de dragul sotului meu, de dragul armoniei in familie.dar sunt momente cand mi se infunda si mie.si din pricina faptului ca am tacut atatia ani acum sunt vazuta mai mult ca o toanta care inghite si suporta.nu stiu cum si ce sa fac sa nu mai ii permit sa fie asa.sa o reped imediat ce nu imi convine ceva?mi-e rusine de rusinea ei, ma credeti?desi imi spun mereu ca e copilul meu, dreptul meu. viseaza la a fi o bunica foarte apropiata de copilul meu, viseaza sa ii fie alaturi cand eu voi avea oarece discutii cu el, probabil viseaza la multe alte lucruri...fiind asa de apropiata de ea i-am spus de sarbatori ce cadouri am vrea sa ii cumparam.noi nu am avut bani in perioada aceea pentru cadouri foarte costisitoare, dar ghiciti cine le-a cumparat?evident, ca fiind ideea ei.m-a durut iarasi, dar m-am bucurat de bucuria copilului care n-are nici o vina.
as putea da multe alte exemple...dar cred ca am spus suficient. asta simt, ca soacra mea ar dori sa ma surclaseze ca mama.cum sa fac sa nu distrug relatiile familiale?cum sa fac sa nu ajung sa nu mai tin la ei?cum sa fac sa nu mai sufar eu?

gicutza spune:

Ioi... greu cu soacrele astea... din fericire eu nu ma confrunt cu problema asta... soacra mea, (din pacate, spun acum, dar cine stie daca in alte conditii nu as spune "din fericire") nu se poate ocupa de piticul nostru pt. ca e bolnava si nici in brate nu-l prea poate tine. Mama mea e departe si deci il vede pe bebe doar de 2 ori/an.
Dar stiu ca sora-mea a avut problema asta cu soacra ei si tare se mai consuma... Soacra ei era si profesoara deci iti dai seama ca avea simtul pedagogic f. dezvoltat, doar ca dezvoltat cam aiurea . Deh! femeie batrana, divortata, cu o acreala specifica...
Cred ca cea mai buna solutie e sa nu te consumi... si mai ales gandeste-te ca ea il are doar o data la 2 weekend-uri (daca am inteles bine) iar tu il ai 5 zile/sapt.
EU spun ca dimpotriva! tu sa fii aia care spune: hai ca te imbraca bunica acum.. sau du-te la bunica sa-ti dea sa papi... si tot asa... copilul nu are cum sa o iubeasca mai mult pe ea decat pe tine. Iar daca mai tarziu ai sa fii cea mai buna prietena a copilului tau, nu va cauta suportul moral la bunica.
Cat despre cadouri... pai ar trebui sa te bucuri ca ii cumpara ea ce nu va puteti voi permite. Eu stiu ca m-am bucurat de fiecare data cand socrii mei ne dadeau bani ba pt. hainutele de iarna, ba pt. premergator, masuta de mancat... Eu am luat-o ca pe un ajutor din partea lor, ca pe un gest frumos fata de nepotelul lor, de fiecare data am avut grija sa vada ca apreciem gestul... Recunosc ca in privinta cresterii copilului ma inteleg f. bine cu soacra mea si ca avem, in mare, aceleasi principii. Si multe din sfaturile ei mi-au prins bine si coincideau cu ce gandeam eu in legatura cu subiectul. Mai degraba cu mama am divergente (de genul "pune-i caciula pe cap ca e frig afara" ).
Ca sa rezum: incearca sa nu mai vezi doar partea negativa a lucrurilor, ci ia-le ca pe gesturi de dragoste din partea ei fata de nepotel, bucura-te ca are cine sa-i cumpere jucariile cele mai frumoase copilului si nu te gandi ca bebe o va iubi mai mult pe bunica decat pe tine. Nu are cum! Ea va fi intotdeauna bunica, iar tu mama!

Sa traim bine!

ralualexandrei spune:

Te inteleg perfect.Aceleasi probleme le-am avut si eu la primul copil,insa la noi situatia era mai grea pt ca noi locuiam pe atunci cu socrii.Nu stiu ce sfat sa-ti dau din pacate,insa vreau sa-ti spun ca Robert a pretuit intotdeauna mai mult timpul petrecut cu noi si jucariile pe care i le cumparam noi decat rasfatul si tot ceea ce ii oferea soacra-mea.Problemele s-au acutizat in momentul cand soacra-mea a simtit ca nu se afla pe primul loc asa ca a incercat sa ma surclaseze permitandu-i lui Robert sa faca tot ceea ce eu nu-i dadeam voie de exemplu daca vroia 2 oua pe zi sa manance 2 primea ,daca nu vroia sa manance nimic, nu manca ,daca n-avea chef de gradinita nu mergea acolo,etc.,asa ca singura solutie a fost sa ne mutam si sa ne vedem mai rarut si sa nu mai las copilul singur cu ea pt ca intre timp il invatase sa ma si minta.Sper ca in cazul tau sa nu se ajunga asa departe.

Andra ,mamica lui Robert si a Mariei album no1 album no2

Mia. spune:

Sa vezi cum e cind soacra vrea sa te surclaseze fizic!Cind vrea sa arate ca ea e mai frumoasa si mai slaba si are picioare mai frumoase!Si cind mi-a spus ca mie imi sta bine cu fuste lungi si cu pantaloni!Si cind primesc complimente este socata!

www.lucavasile.go.ro" target="_blank">Poze

Cosmina2 spune:

Draga Sol,
citind ce ai scris mi-am adus aminte de acea perioada cand soacra mea facea la fel.Hai sa-ti pun ce am facut eu.
Dupa o vizita la ea,am trecut pe la un fost profesor de facultate,psiholog cu experienta,m-a"citit"de cum am intrat pe usa ca sunt foarte suparata si m-a intrebat ce am.Simtind nevoia sa ma descarc i-am spus ce comportament are soacra mea fata de mine si copil.Sti ce mi-a spus?Draga,vina este a ta ca nu ti-ai stabilit "limitele".Copilul nu ti-l poate lua,copilul este al tau,dar trebuie sa o faci si pe ea sa-nteleaga asta.(La aceasta discutie a asistat si sotul meu).
La prima intalnire cu soaca-mea i-am spus frumos ca prin acest comportament nu-mi face mie rau,ci copilului si daca zice ca-l iubeste sa incerce sa-si controleze instinctele.Bineinteles ca nu a facut asa si atunci i-am spus"si mai frumos",ceva de genul:Eu sunt mama lui,eu raspund daca moare de foame(ca avea impresia ca nu-i dau de mancare,adica sarmale la 4 luni),dv.v-ati crescut copii lasati-ma sa mi-l cresc si eu asa cum stiu.AM SOCAT-O.
Cand s-a nascut cel mic a reinceput si am spus doar atat:"Iarasi incepeti,vreti sa va reamintesc ca eu sunt mama lor?"Si am pus punct de la inceput.

Eu nu spun sa te certi cu ea,spun doar sa-ti stabilesti"limitele"asa cum simti.La inceput si eu am tacut pt.ca acasa,mama m-a invatat sa respect oamenii mai batani,dar ea ma lua de proasta si credea ca daca nu spun nimic poate sa faca ce vrea atat cu mine cat si cu familia mea.Acum soacra mea vorbeste foarte frumos cu mine ca nu cumva sa mai ma enerveze.De multe ori merge numai asa,din pacate.

alexandrueduard spune:

Pe mine cel mai mult ma enerveaza cand soacra mea ii spune lui Alex: "Nu e voie acolo ca te bate mama!" " Nu e voie acolo ca te cearta mama!" Nicidecum nu-i explica de ce nu e voie acolo. Ma baga pe mine in fata ca fiind mereu personajul negativ si i-am taiat-o de multe ori cand am fost de fata.
Eu cred ca trebuie sa-i arati limitele; adica sa prinzi momentul in care se poarta asa cum scrii tu si sa-i explici clar si frumos ce te deranjeaza.

Magda si bb Alex puisor

http://community.webshots.com/user/edyalex
http://photos.yahoo.com/magdacorlea

gabdyd spune:

Sol, cred ca ar trebui sa mai rariti vizitele la soacra. Eu am facut ceva de genul asta chiar daca asta a insemnat sa dam mai rar si pe la parintii mei, lucru care ma doare foarte tare. Dar altfel nu se putea.
Poate ar trebui sa mai sari weekend-urile in care copilul trebuie sa mearga la ei, sa il tineti cu voi pe diferite pretexte, etc.
Si soacra mea e un mic fenomen, si eu sunt tot o toanta care nu prea zice nimic. In general ma abtin de la propozitii lungi pentru ca stiu ca e o fire destul de artagoasa (cu mine nu a avut ocazia pana acum) si ca ar interpreta gresit chiar si cea mai civilizata conversatie despre cine e mama copilului. Reusesc sa ii fac clar cine hotaraste prin alte metode, resping categoric anumite idei sau nu raspund nimic. Si asa imi repeta de cincizeci de ori acelasi lucru, indiferent ce raspund.
Si sa va dau un exemplu: eu nu fac naveta la voi sa vad de fata, eu imi iau fata la mine, pleaca tati in armata si o ia numai pe mica, pe mami nu, daca ii iei tu suzeta la fata, las' ca ii cumpar eu doua, etc. Imi venea sa ma sinucid. Dar, in sase luni a dat doar de doua ori pe la noi, era de facut naveta, iar acum, fetita sta trei zile pe saptamana la parintii mei nu la ei. Am mare noroc ca mama mea e foarte priceputa, e la al treilea nepot in vreme ce ea nici pe ai ei nu i-a crescut. Asa ca pana la urma erau mai mult vorbe. Si asta poate fi o solutie, asediaz-o cu sarcini, poate da inapoi singura.
Azi cand mi-a zis sotul sa las fata la ai lui in weekend am paralizat si am raspuns cu stupoare ca weekendu-l e al nostru ca eu vreau sa petrec timp cu fata nu sa scap de ea. Si e adevarat. Nu a mai inistat.
Deci cu soacrele nu e chiar asa usor. Cea mai buna soacra pe care o stiu e mama mea care s-a transformat intr-un idol pentru cumnata mea. E si normal la cate face si cat de simtita e. Cumnata mea a ajuns sa concureze cu mine in fata mamei. Culmea! Ce n-as da sa am o soacra ca mama.
Diana si bb Julie

cde

ALDONA spune:

Va aduceti aminte de perioada cand eram si noi copii?De-abia asteptam sa mergem la bunici ca ei sa ne faca toate poftele!Si apoi sa ne intoarcem de dor la parinti!
Si eu am o fetita de un an si trei luni si pot sa spun ca socrii mei m-au ajutat foarte mult,ei stiu sa faca difernta intre parinti si bunici.Au inteles ca atunci ,cand Diana e cu noi,ei nu se baga,numai daca le solicitam ajutorul si atunci cand e cu ei,pot sa o alinte,sa o hraneasca si sa se ocupe de educatie.Acest lucru l-am discutat cu ei inca de la inceput.(noi locuim cu ei)
Un copil are nevoie atat de dragostea parintilor,cat si de dragostea bunicilor!
Totusi nu inteleg anumite chestiuni:aproape toate persoanele care au postat la acest subiect afirma ca au simtit,au crezut ,apoi chiar s-au convins de "rautatile" soacrelor.Din cate am inteles,singura Cosmina2 a discutat cu soacra ei si i-a spus exact in fata ceea ce-si doreste.
Nu vreau sa supar pe nimeni,dar cred ca nu exista comunicare intre "parti" si nu este expus punctul de vedere al fiecaruia.Cum se poate presupune asa ceva,cat nu s-a dicutat deschis?
Si nu numai despre acest subiect,dar,in general,am observat ca multa lume gandeste asa si gandeste prost.Isi formeaza o idee preconceputa despre anumite lucruri,persoane,servicii si nu vor nici in ruptul capului sa vada adevarata fata a lucrurilor!
Si nu vreau sa iau apararea buniciilor,dar ca si noi,isi iubesc urmasii si incearca sa le faca totul posibil!DAR CATEODATA,POATE,PREA MULTA DRAGOSTE STRICA(atat din partea noastra cat si a buniciilor)
Va doresc multa rabdare si sa va ganditi bine inainte de a face un pas gresit!
Aldona

Gabrielama spune:

Votez pentru "explicatii" cu soacra; explica-i ca tu esti mama copilului si ca vrei sa il cresti intr-un anumit fel; stabileste limitele. Chiar daca discutia nu o sa fie una placuta. Si pregateste-ti sotul dinainte, spune-i ca vrei sa ai o dicutie cu mama lui in care sa-i explici niste lucruri.

Gabi

ralualexandrei spune:

Mi se pare foarte buna ideea de a discuta cu soacra ce-ti place si ce nu,cu ce esti de acord si cu ce nu esti de acord dar ce te faci cand spune ca tine si face exact contrariul,iar asta implica sanatatea copilului si ca exemplu: am rugat-o de nenumarate ori sa nu-i mai dea baiatului la un an si cateva luni ciocolata si cola,bineinteles ca nu m-a ascultat si pe ascuns la indopat si rezultatul a fost suferinta copilului si a mea pt ca am stat internati 2 saptamani si bietul copil a stat pe perfuzii si injectii si din pacate exemplele pot continua.Asa ca discutiile mele cu ea nu au avut nici un rezultat singura solutie fiind sa nu-mi mai las copiii acolo decat atunci cand sunt si eu prezenta sau este sotul.Mult succes dragelor si sa dea Dumnezeu sa gasiti o cale de a va intelege!

Andra ,mamica lui Robert si a Mariei album no1 album no2

adelamaria spune:

Draga Sol,
Pot sa-mi imaginez ce simti si eu zic ca e absolut normal! Si eu cred ca ar trebui sa lasi deoparte teama de a nu crea tensiuni in familie si sa discuti cu soacra, sa pui piciorul in prag! Poti sa faci asta mai finut sau mai "brutal", depinde doar de tine si relatia voastra + antecedente, dar trebui s-o faci! Pai, crezi ca e mai bine sa fii tu frustrata si in tensiune?...Mai devreme sau mai tarziu aceste nemultumiri vor afecta relatiile tale cu cei din jur, eu asa cred, cel putin...Ma scuzi ca mi-am permis sa intervin, dar am un motiv s-o fac...Mie mi-e teama sa fac un copil din cauza influentei soacrei mele! In momentul de fata e clar ca nu as putea sta acasa foarte mult si ar trebui sa ma intorc la munca, iar bebe ar ajunge probabil sa stea cu mama sotului!
N-am nimic cu ea, avem o relatie civilizata, dar o simt cum pandeste la cotitura, cum freamata la gandul ca o sa avem un copil si o sa ajunga pe mainile ei!Ei, banuiesc eu cam ce m-ar astepta atunci! Sute de discutii in contradictoriu despre educatie, mancare,imbracaminte, sisteme de valori, etc!!! Simt instinctiv ca tot ce as vrea eu sa construiesc, ea ar zadarnici!
Eu recunosc ca sunt foarte posesiva si recunosc ca bunicii au dreptul de a-si cunoaste bunicii, dar cred ca as fi in stare de mari nebunii daca mi s-ar pune impotriva, daca as simti ce simti tu, ca iti imparti copilul!...
De asta mi-am permis sa-mi dau cu parerea! pentru ca ceea ce ti se intampla tie acum, mi s-ar putea intampla si mie...Si stiu cat de puternice sunt sentimentele astea! Eu inca nu pot avea un copil pentru ca ma terorizeaza acest gand! Stiu ca nu e normal, dar asta simt!
Iarta-ma daca am deviat putin de la subiect sau daca am zis vreo tampenie, te rog!
Si incearca sa clarifici lucrurile...e spre binele tuturor!
Numai bine!