Respectul de sine

Raspunsuri - Pagina 3

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Inger alb spune:

Trebuie sa fii cea mai mandra mamica pt. fetita ta. Si mai ales ,sa te respecti pe tine pt. educatia aleasa ei.

Si avem nevoie de cei din jur sa iubim si sa fim iubitii. Nu uita ca acolo, sus cineva ,te iubeste si te respecta!

Multa bucurie!

Jesus said, "Let the little children come to me" We love Jesus because He first love us.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns simina2005 spune:

"O viata nu valoreaza nimic, dar nimic nu valoreaza cit o viata." (Jerome K. Jerome)


Viata nu este o mare fericire in general. Important este cum ti-o gestionezi, astfel incit sa te poti privi in oglinda cu mindrie (nu cu fudulie), fara sa rosesti. Trebuie sa te iubesti foarte mult mai intii pe tine. Nu este un gind egoist. Dar, daca tu nu te iubesti, de ce sa astepti iubirea de la persoane care sunt oricum mai straine eu-lui tau decit propria-ti persoana. Desavirseste-te mai intii pe tine, pentru a fi exemplu pentru altii (vezi copilul) si mai ales pentru a fi apta de a fi alaturi la nevoie altora. Este momentul, cred, sa devii o PERSOANA. Sa ma ierti, dar pina acum ai fost mai mult un accesoriu. Contezi foarte mult, numai ca trebuie si tu sa constientizezi acest lucru si sa te ridici pe propriile picioare. Atita vreme cit existenta ta se va desfasura prin dependenta (de orice forma), nu vei fi TU, intreaga, mindra si frumoasa. Vei fi un accesoriu tolerat. Nu crezi ca merita sa fii o ENTITATE?
Nu te bizui total pe nimeni! Trebuie sa-ti asumi faptul ca viata este un cumul de plusuri si minusuri, ca barbatii "biologic" nu sunt la fel ca noi. Sunt minunati, dar nu au acelasi conservatorism si constanta ca noi. Asta de la mama natura. Si acum ce sa facem? Sa-i exterminam? NU, categoric NU, dar sa-i luam asa cum sunt, daca putem, daca nu, sa incercam sa traim in absenta lor. Si de altfel, dilema asta n-a rezolvat-o cu adevarat nimeni, niciodata. Cine stie cum ne vad ei. Sigur nici noi nu suntem mama perfectiunii.

Si ca sa te inveselesc putin am sa-ti spun o anecdota: o mama a doi copii (fata si faiat) se intilneste cu o buna prietena pe care n-o mai vazuse de ceva vreme. Prietena intreaba: "Ce faci, ce-ti fac copii?". Mama raspunde: "Fata s-a maritat; e asa de bine ca nu-mi vine sa cred; are un sot minunat; o iubeste, are grija de casa, spala, gateste, ea nu face nimic; sta ca o printesa. Baiatul, in schimb, e tare rau: s-a insurat si el, cu o poama, ca nu pot sa zic altceva; nu face nimic toata ziua; fiul meu are grija de casa, gateste, spala, calca. Ce mai .... o nenorocire, nu alta."


Simina Andrei si Diana

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns piticasigogosica spune:

Simona 2005
Multumesc in primul rand pentru mesajul tau,se vede ca ai pus suflet in ceea ce mi-ai scris.
Am inteles ce vroiai sa-mi comunici si fara nici un fel de intentie te intreb "tu vorbesti din proprie experienta?"
Nu am inteles foarte bine la aspectul "accesoriu tolerat"!
Sunt de acord ca a fi pe picioarele tale,a nu depinde de nimeni e ideal intr-o viata de om,dar eu stau si ma intreb cate dintre noi suntem in stare?(nu vorbim de barbati,unde sunt de acord cu tine sunt "specii" diferite).Tu ai putea trai fara iubire si intelegere?(si nu ma refer la cei 2 copii ai tai )
A fi tolerat dupa parerea mea inseamna acceptat cu forta,un fel de e rau cu rau dar mai rau fara rau!
Poate ma repet,dar consider ca in viata asta nu puteam sa traim cu totul singuri si in interactionarile noastre cu altii,va trebui sa lasam de la noi.Ca sa-l accepti pe celalat asa cum e atunci cand parerile sunt divergente inseamna sa renunti la ceva ce tu ai vrea sa faci si nu mai poti(de ex)
Nu stiu daca ma intelegi,poate avem puncte de vedere diferite.
Daca dependenta mea sentimentala(caci de cea materiala nu poate fi vorba decat in contextul normal al unei familii) tine de cineva este numai pentru faptul ca asta imi doresc ,ca iubesc persona respectiva si nu ma feresc sa recunosc!Daca vreau sa pot comunica orice cu acel cineva m-i se pare firesc sa o fac si de aici...dependenta,accesoriu???Nu inteleg,sincer!
Tu nu stii nimic despre mine si e firesc,iar pe de alta parte poate e si vina mea ca am scris niste franturi tocmai fiindca vroiam sa aflu un anume raspuns la un anumit moment dat!In rest fiecare are liberataea de opinie.
Si apropos de "povestea" ta ,asa e,in viata exista intotdeauna o lege a compensatiei!Poate ca pe undeva am si eu ceva de platit...

Nu m-am suparat,caci sunt o fata destul de inteligenta sa inteleg!

IRI SI IRIS...

Mergi la inceput