Respectul de sine

Eram o fata iubita,admirata,stapana pe mine,fara griji,fericta,aveam tot ce imi puteam dori si nu ma refer neaparat la aspecte materiale ci la impliniri.
Sunt o femeie (28 de ani)maritata,am o spendoare de fetita de 1 an si o luna pe care o iubesc nespus,DAR mi-am pierdut mult din ceea ce eram,din ceea ce inspiram,mi-am pierdut aura pe care toata lumea o vedea,cred ca mi-am pierdut inconstient increderea si respectul de sine!
Desi fizic schimbarile nu se vad, adica multi imi spun inca domnisoara si m-ar invita la cafele,eu simt ca imi lipseste ceva.
Am renuntat la mine,la ceea ce vreau eu de la mine,de la viata mea,la ceea ce credeam eu ca inseamna sa fii fericita,simt ca viata ma traieste pe mine.Si asta se intampla de 3 ani,de cand mi-am cunoscut sotul.
As vrea sa fiu ce am fost ,as vrea sa rad cu toata inima,sa fiu fericta,sa ma simt iubita,dorita,sa ma simt femeia care sunt!
Singura mea fericire de acum e fetita mea pe care o iubesc nespus !
Cred ca va trebui sa lupt cu mine,sa-mi pese mai mult de mine si cred ca va fi un proces greu...
Eram o persoana extrem de ambitioasa,ce s-a intamplat cu mine????????


pitica

melina34 spune:

draga pitico, imi pare rau pentru starea ta si as vrea sa-ti spun ca odata am avut si eu virsta ta si m-au apucat exact aceleasi ginduri si framintari;ce cred eu ca se intimpla cu tine? cred ca in afara de faptul ca esti mama, ai nevoie sa fii femeie si sa te simti ca atare, cred ca oricit de mult iti iubesti puiul implinirea personala ca femeie o gasesti alaturi de un barbat care te-ar putea face sa te simti ca in al 9-lea cer;mi-e teama sa te intreb cum te simti ca femeie, cum te face sa te simti,ce simti??cred ca nici una dintre noi nu poate ignora implinirea alaturi de un barbat, este ca aerul.....

M.

piticasigogosica spune:

Draga M
stiu ca tu ma intelegi fiindca sti mai bine despre ce vorbesc.
Eu incerc insa sa ma regasesc pe mine si ma tot gandesc daca schimbarea nu ar trebui sa vina de la mine in primul rand pentru MINE.
Si eu consider ca numai un barbat te poate face sa te simti femeie,dar oare eu nu m-am schimbat,daca m-as iubi si respecta ca innainte oare automat el nu va face la fel???
Daca eu voi stralucii oare el nu va vedea???
E greu al naibi ,mai ales ca asa cum ai spus si tu pana in al 9-lea cer mai e !!!
E adevarat ca stalucirea a disparut firesc din cauza neimplinirilor si a sperantelor false,dar oare vointa nu o educam noi?!
Ce vorbe mari....,dar unde e vointa mea?
A mai trecut cineva prin asta ?

pitica

zepellina spune:

Daca a mai trecut cineva? Da, si stii si cine. Eu. Am tot 28 de ani si ma simt la fel, dar cel mai tare simt ca aceasta atitudine se reflecta in tot ce fac, in special in relatiile cu oamenii, chiar in munca mea de proasta calitate cred eu tocmai din cauza neincrederii in mine.

Sigur, ma gandesc ca nu mai poti sa ai entuziasmul pe care il aveai cand erai mai tanara si fara griji, dar nici asa. Atunci nu iti dadeai seama ce inseamna defapt familie, ca nu e totul ca in vis, ca aceasta se poate destrama oricand daca nu ai grija

Si eu am entuziasmul tot de la fetita mea care a mai crescut si ma bucur de ea, de plimbarile si discutiile cu ea ca de o prietena mai mica. Dar atat.

Cred si eu ca pe langa toate astea este un efort de vointa sa incerci sa te simti tu bine cu tine, sa stralucesti si poate va fii mai bine.

zepellina

madalina horsa spune:

Poate asta se intampla cand nu iti mai gasesti timp sa-ti faci planuri. Planuri pentru tine, planuri de evolutie. Nimic nu vine asa..la voia intamplarii. Poate daca ati incepe cu lucruri mici, scrise in agenda, pe care v-ati stradui sa le realizati, asta v-ar impulsiona sa treceti mai departe la lucruri mai mari, mai importante.
Si da, eu cred ca implinirea nu sta in a avea un barbat care sa aprecieze ce suntem de fapt ci in noi insine, pentru noi. Hai ca nu e asa greu, doar un pic de vointa. E o mare diferenta intre "a vrea" si " a dori/a visa".
Va tin pumnii!

piticasigogosica spune:

Madalina,ai dreptate,insa inplinirea ca si femeie(dorita,iubita,admirata)nu poate sa vina decat din partea unui barbat,nu?!
Restul de impliniri si realizari tin de noi insine,de ceea ce ne dorim de la viata,de idealuri.
Poate mai depinde iarasi de fiecare si nu contesc ca sunt femei care traiesc "linistite" fara a vea o implinirea sentimentala(in toate sensurile).
Eu personal n-as putea,toate depind una de alta.
Nu stiu cum va puteti imagina voi viata fara cineva pe care sa te poti baza,cineva care sa-ti fie alaturi atunci cand ai nevoie,cineva caruia sa-i poti vorbi orice,cineva care sa te mangaie atunci cand esti trista cineva care sa stie sa te iubeasca !!!?
Uneori simt cum ma duc in jos,atat de jos incat nici lacrimile nu mai au sens,ca renunt la mine,la ceea ce vreau eu,la ceea ce m-ar implini pe mine !!! Si nu eram asa...



IRI SI IRIS...

madalina horsa spune:

Da, ma gandeam doar ca mai intai trebuie sa te apreciezi tu si asa apare si barbatul ala.
Aveti dreptate voi, dar nu trebuie ca "un barbat" sa fie o obsesie, cam asta vroiam sa zic..sunt obosita, nu va suparati ..si mai sunt si inginer..stiti voi, privire inteligenta da' nu stiu sa ma exprim:))
Va pup

melina34 spune:

mai Mada, eu te cred ca esti obosita dar in egala masura cred ca lipsa acelui cineva devine obsesie in conditiile in care zilnic te lovesti de lipsa lui(nu cea fizica, el poate exista bine merci dar are rol decorativ, ti-e paralel ...e gol de contzinut!)

M.

Kehleyr spune:

Nu te supara, dar eu nu inteleg de ce declinul tau ca individ il asociezi cu aparitia sotului tau. Nu te simti iubita si apreciata? Nu impartasesti cu el vise si sperante? Atunci este foarte trist, dar ce s-a intamplat cu voi de ati ajuns asa?

quote:

---

Poate mai depinde iarasi de fiecare si nu contesc ca sunt femei care traiesc "linistite" fara a vea o implinirea sentimentala(in toate sensurile).
Eu personal n-as putea,toate depind una de alta.
Nu stiu cum va puteti imagina voi viata fara cineva pe care sa te poti baza,cineva care sa-ti fie alaturi atunci cand ai nevoie,cineva caruia sa-i poti vorbi orice,cineva care sa te mangaie atunci cand esti trista cineva care sa stie sa te iubeasca !!!?

---

Pentru asta nu iti trebuie neaparat un barbat. Mai exista si familia si prietenii. Nu trebuie sa iti doresti alaturi un barbat doar pentru aceste motive... Si da, eu sunt dintre acelea care (desi sunt casatorita) nu vad implinirea sentimentala ca pe cel mai important lucru in viata. Da, ne iubim, dar nu asa cum imi inchipuiam eu in tinerete marea dragoste. So what?

Eu incerc im\n primul rand sa fiu eu fericita cu propria mea persoana. Sa fiu o persoana de care pot sa fiu mandra. Sa am preocuparile mele si pasiunile mele care ma definesc independent le cei din jur. Poate este ceva de fire, dar in primul rand trebuie sa te simti bine tu cu tine insati, restul vine dupa aceea...

piticasigogosica spune:

Melina,, tu ai dreptate si fiindca mai mult sau mai putin traim situatii similare...
Madalina,nu-ti face probleme,am inteles ce ai vrut sa spui,problema e ceva mai "complicata".
Eu incerc im\n primul rand sa fiu eu fericita cu propria mea persoana. Sa fiu o persoana de care pot sa fiu mandra. Sa am preocuparile mele si pasiunile mele care ma definesc independent le cei din jur. Poate este ceva de fire, dar in primul rand trebuie sa te simti bine tu cu tine insati, restul vine dupa aceea... e ceea ce eu uneori imi reprosez,Kehleyr
Dar e oare de ajuns? Sunt anumite lucruri care se fac numai in doi(si nu numai relatia sexuala),intre oameni care constituie un cuplu,o familie !
Neimplinirile mele sunt strict legate de relatia mea de casatorie si poate ai dreptate ca nu toate se invart in jurul lui,insa daca "Dragoste nu e nimic nu e!" si mai grav daca dragoste e, dar nu e impartasita,comunicata...tot nimic nu e !!!
Degeaba am o zi plina de satisfactii profesionale,materiale(sunt o femeie independenta din acest punct de vedere),degeaba ma simt bine in pielea mea atunci cand fac ceva pentru mine personal,degeaba altii imi spun ca sunt frumoasa si tanara, DACA atunci cand astepti un gest,o vorba,un sarut constati ca nu e ???!!!
Si daca tot suntem in doi,daca ma simt bine cu mine si el se simte bine cu el,NOUA ce ne mai ramane?
Adica se poate trai bine merci asa?!!!!!
Sau odata cu respectul de sine,adica interesul meu mai presus de al lui, voi obtine si "indiferenta" necesara sa nu-mi mai pese,sa nu mai conteze de fapt,ca deh'eu sunt cea mai tare?!

IRI SI IRIS...

Carmen.cita spune:

Fara suparare, pitica, aici nu e vorba de respectul de sine, nu? Tu esti o femeie implinita social si profesional, primesti conderatie din partea celor din jur. 'Piesa de puzzle' care lipseste este imaginea ta de femeie reflectata in ochii sotului .

Indiferenta... este dusmanul cel mai de temut al unei relatii. Crede-ma, stiu din experienta. Nu ura, nu gelozia ... indiferenta este muta, rece si nemiloasa.

Ce inseamna implinire in cuplu? Faptul ca in doi exista acea intimitate care umple golul. Te-ai ingrasat in urma nasterii, esti obosita dupa o noapte pierduta ca a fost copilul bolnav? El ar trebui sa te vada frumoasa , a lui si numai a lui si nu ar trebui sa doreasca sa te schimbe pe nici un fotomodel.

Si crede-ma, nu aberez, asa ceva exista cu adevarat, important e sa nu te complaci in situatia data. Eu nu cred in 'resuscitare'. Exista scanteia sau nu exista.