Pagina de suflete

Spitalul bucurestean "Emilia Irza", etajul 3, salonul 28. Tudorica e primul pacient pe stanga. Vizitatorii care intra in camera de spital nu zabovesc prea mult in dreptul lui. Il descopera cu ochi mirati, apoi se departeaza iute, speriati si curiosi, in acelasi timp, de diagnosticul copilului.


ABANDONAT. O data de cea care l-a adus pe lume si l-a lasat singur in ea, apoi de autoritatile care ar trebui sa se bata pentru viata lui
Tudorica are 9 luni si 4 kg. O ciroza biliara, o distrofie, plus alte cateva complicatii, singurele amintiri ramase de la cea care l-a adus pe lume. Imediat dupa nastere a fost abandonat in spital. Iar patutul metalic, cu plasa de fier vopsita in alb, i-a ramas de atunci singura casa.

N-a vazut niciodata cerul si n-a respirat decat aerul din salonul 28. N-a vazut nici macar un om care sa se uite la el cu drag si nici maini care sa-l stranga ocrotitor la piept. Are pielea galbena, din pricina bolii, si cand te apropii de patut ii simti mirosul. Patrunzator si fetid. "Sunt otravurile de la boala, care-i ies prin piele", spunea o mama care a impartit, vreme de cateva zile, acelasi salon cu Tudorica.

Singurii ochi care nu-l privesc cu mila sunt ai lui. In dreptul capului are agatata de pat o jucarie in care este prinsa o oglinda. Minute in sir, Tudorica ramane uitandu-se lung la cel care-i este aproape, la ochii lui, cu pupile ingalbenite si gene luni, ca de fetita. Are trasaturi frumoase, dar chipu-i incremenit in durere a capatat resemnarea unui om mare...

Parca stie, parca intelege. Nici nu plange prea mult, s-a obisnuit cu durerea. Singura lui alinare e suzeta pe care si-o ofera singur: manuta dreapta pe care o baga in gura cu toate degetelele. Apoi isi leagana capul dintr-o parte intr-alta, ca si cand o nevazuta mama l-ar legana pe picioare, si adoarme, ametit de fericire.

Peste putin timp se trezeste, chinuit de foame si se lupta sa molfaie un biberon cu tetina prea mare, care sta inclinat langa el, sprijinit de-o paturica facuta sul. Daca biberonul ii aluneca, plange cateva secunde, apoi isi baga iara degetelele in gura si se impaca singur.

La varsta cand alti copii invata sa mearga, Tudorica sta nemiscat, cu ochii lipiti de tavan, asteptand. Asteapta ora mesei, cand se aud carucioarele cu biberoane zanganind pe cimentul holului. Prefera laptele praf, mucilagiul de orez... Asteapta sa fie schimbat de scutecul de finet, o data la cateva ore. Are picioarele subtiri, ca niste batoane, si funduletul colorat de la rosu de metil. Asteapta sa se opreasca cineva si in dreptul lui, macar pentru un zambet. Asteapta sa moara. Asa cum asteapta si oamenii mari, care, vazandu-l, fac pronosticuri: "doua saptamani", "nu mai mult de-o luna"...


SINGURA LUI SANSA
De cateva zile, Tudorica e la Reanimare. A luat din spital un virus banal. Ii mergea din ce in ce mai rau, incepuse sa-i curga sange din nas... Acum e mai bine, dar n-a parasit Terapia Intensiva.

Poate ca din oglinda in care se uita cu drag, il privea chiar Dumnezeu. Pentru ca-n fiecare copil care vine pe lume, se spune ca el isi face autoportretul. Si poate ca Dumnezeu e singurul care-l tine acum pe brate si-i alina durerile...

Daca ar avea parinti, care sa-i ofere sansa unui transplant de ficat, Tudorica ar putea sa traiasca. Fara ei, fara ajutorul autoritatilor care l-au "infiat", nu e decat un copil care se chinuie. Fara sa chinuie vreo constiinta. Somn usor, Romania...

P.S. Intr-o zi, o tanara de la fundatia care se ocupa de copiii abandonati in spital a venit la el, l-a luat in brate si i-a aratat o carte cu poze. Atunci am vazut, cu surprindere, ca Tudorica stie sa zambeasca...

Acest articol a aparut in Jurnalul National la pagina de suflete. Haideti sa-l ajutam si pe Tudorica fiecare cat putem

ancuta06 spune:

ce urat.....citind, mi l-am imaginat, cum sta acolo, abandonat, in patut...ingrozitor!

Din pacate, insa, nu stiu cat este de posibil sa aiba parte de transplant de ficat, pt ca din cate am citit, din povestea lui Mihaita, este complicat.

Insa, merita sa se incerce ceva, cumva......macar sa se intereseze cineva de soarta lui, sa-l mangaie, sa-l alinte, sa-i zambeasca. Macar atat.

Care este spitalul Emilia Irza? Ca eu as vrea sa trec pe acolo sa-l vad. Imi da si mie cineva niste coordonate, ceva?

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=43117" target="_blank">Ajutati un OM sa traiasca!


Ancuta & Martijn, (24.10.2003)
Poze cu Martijn

lorelei_19 spune:

Doamne, mi-a frant inima bietul Tudorica. E atat de trist totul...
Dumnezeu sa-l aiba in paza
Cand era fiica-mea bebelush am stat cu ea in spital si in salon cu noi era o fetitza, exact ca Tudorica. Doar ca fetitza avea sida. In afara de faptul ca nimeni nu-i dadea nici o atentie, ca o schimbau doar o data pe zi, nu voiau sa se apropie de ea ca avea sida. Eu am luat-o in bratze si m-au certat cateva infirmiere ca imi explun copilul la atatzia microbi pe care i-ash lua de la acel copil sarman. Nu mai stiu, probabil nu mai traieste, dar in okishorii ei era atata tristete...
Ovi, ce se poate face concret pentru Tudorica???

corina iulia spune:

quote:

---

Originally posted by ancuta06

ce urat.....citind, mi l-am imaginat, cum sta acolo, abandonat, in patut...ingrozitor!

Din pacate, insa, nu stiu cat este de posibil sa aiba parte de transplant de ficat, pt ca din cate am citit, din povestea lui Mihaita, este complicat.

Insa, merita sa se incerce ceva, cumva......macar sa se intereseze cineva de soarta lui, sa-l mangaie, sa-l alinte, sa-i zambeasca. Macar atat.

Care este spitalul Emilia Irza? Ca eu as vrea sa trec pe acolo sa-l vad. Imi da si mie cineva niste coordonate, ceva?

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=43117" target="_blank">Ajutati un OM sa traiasca!


Ancuta & Martijn, (24.10.2003)
Poze cu Martijn

---

ce destin trist! ce viata amara la doar 1 an!
ancuta, spiatlul de copii din teiul doamei e spitalul Emilia Irza

"daca se inchide o usa, o suta altele se deschid, iar daca se face bezna, dupa ea vine lumina"-proverb arab

cu drag de forum, corina

mamica dulce spune:

Dumnezeule,cat de dureros,stau singura in fata calculatorului si plang imaginandu-mi sarmanul copilas cu oglinda lui fermecata.1 an si 4 kilograme..Doamne,copilul meu a avut 4 la nastere..asa ca pot sa.mi imaginez in ce hal (nu) e hranit,resemnarea lui.Parca scrie de un om mare,trecut prin tot ce-i mai greu si nu e decat un suflet mic si nevinovat.
Dumnezeu si oamenii buni sa-l ajute!

Cristina_C spune:

Imi pare atat de rau!

Cristina
http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Cristina_C

mcm spune:

Nu cred ca am citit mesaj mai trist de cand sunt eu. Mai sunt copii bolnavi dar macar au parintii langa ei care ii vegheaza si le alina suferinta dar acest copilas nu are pe nimeni.

Cum putem sa-l ajutam sau macar sa-i alinam suferinta?



Cristina, Christian si bebe Alexia Maria (DN 02.10.2004)

Irinusha spune:

Doamne, ce viata trista ... pe langa faptul ca e bolnav, mai e si singur....
Ce bine ar fi daca cateva mamici din Bucuresti si-ar face timp sa treaca pe la el, cu un zambet pe buze, cu doua brate bune de strans un copilas in ele, cu o carticica cu poze, cu cateva vorbe duioase ... barem de atat sa aiba parte acel copil. Chiar nu o poate face nimeni? Ca sigur ar primi de la Dumnezeu o mie de , rosii, galbene sau albastre ...

Irinusha & Cris (03.05.04) => "Demolition Boy" :)
poze si pozilici

Nemhi spune:

Uneori e atat de groaznic ceea ce se intampla in jurul nostru, atat de nedrept si atat de greu de acceptat... E asa urata viata cateodata... Cuvintele parca nu au sens, cauti in jurul tau "ceva" care sa infirme ceea ce se intampla, ai vrea sa-ti spuna cineva ca nu-i adevarat ce vezi sau ce auzi, insa descoperi uimit, speriat chiar, ca-i "adevarat de-adevaratelea", e groaznic de-adevarat, cumplit de dureros si foarte greu de acceptat...

monet spune:

m-a zguduit ca un cutremur povestea lui tudorica. ce ajutor i se poate oferi? nu exista lista cu asteptare pentru transplant de ficat? copilul nu e sub nici un tratament? chiar asa, statului roman nu ii pasa de unul din cetatenii lui?! daca copilul e abandonat, statul e raspunzator, nu-i asa? atitea intrebari..... care-mi ramin fara raspuns, pentru ca nu multora le pasa. nu-mi pot imagina cum nu le pasa celor carora ar trebui sa le pese - cel putin pentru ca asta e job-ul lor!! o rusine, o durere, multe lacrimi.......... Doamne-ajuta!

mona, lia (24.04.2004) si simburelu' mic (saptamina 6+)
www.seansimon.com/march2005.htm" target="_blank">PROASPETE DE MARTIE

site-ul nostru www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=31961" target="_blank">asa s-a nascut lia

carmita_baby spune:

Este atat de trist chiar nu se poate face nimic pentru copilasul asta? Viata este atat de nedreapta pentru niste sufletele. Daca se organizeaza ceva pentru Tudorica, promit sa ajut si eu!!!

www.speranta.as.ro" target="_blank">Iulia este condamnata la moarte. Haideti s-o ajutam, are doar 12 ani!