Mamici de Constanta (28)

sinzi_ana spune:

Gen Doroftei e un pusti care nu-i tace gura odata...vai e asa caraghios...ma intreaba mereu "pot sa va spun ceva?" si daca gresesc si spun da sta juma de ora sa se gandeasca ce poa sa spuna. SAu cand le spun sa jucam un joc, zice ca stie el unu, si inventeaza pe loc cine stie ce ciudatenie...e fooooarte vorbaret...e caraghios!!! si e bine ca e prieten cu el ca invata bine Doroftei...
Sa il intrebi acasa de jocurle pe care le jucam, ca astea le retin imediat, daca ii intrebi cuvinte - habar nu au!!! Ieri au avut de desenat animalele salbatice pe care ar trebui sa stie si sa le denumeasca si sa spuna ce culoare au!!! Marius invatase cateva, sunt curioasa daca le mai tine minte acasa!!!

Roxa, DAvid e un manipulator...ne pacaleste de ne sar capacele, la masa spune ca vrea sa manace ceva, si dupa ce vede farfuria in fata vrea altceva, daca vrea ceva si nu obtine se plage ca are o buba, si nu are nimic...ne pacaleste destul de des...ca vrea ceva si scopul lui e cu totul altul, unul interzis...daca de la 2 ani face asa, sunt curioasa cum o sa faca mai incolo!!! Iar cu jucariile este foarte posesiv, nu numai cu jucariile lui ci si cu ale altor copii, i se pare ca toate sunt ale lui sau i se cuvin! Nu prea stiu cum sa ma port cu el, cand ne pacaleste nu il bag in seama, dar el incearca pe alte parti, vine si ne pupa, ne iubeste...nu reusesc deloc sa il mint, sau sa ii distrag atentia cu ceva...e un copil destul de precoce...hahaha!!!! M-ar distra sa il vad la alti parinti!!! Ca pare asa cuminte....si isi scoate cornitele ca antena tv!!!!

"O coardă prea întinsă se rupe, o coardă prea slabă nu vibrează așa cum trebuie. ."


Sinzi si David
David la 2 ani si petrecerea

sinzi_ana spune:

A! Roxa, din pacate tel nostru fix de la rds nu functioneaza, se pare ca eu nu aud nimic, dar cel care suna aude...si inca nu l-au remediat daca este de la rds (s-ar putea ca aparatul in sine sa aiba ceva) asa ca ne auzim pe mobil sa stabilim pentru duminica...
Mav veniti si voi, da?
DAca se mai anunta cineva...

"O coardă prea întinsă se rupe, o coardă prea slabă nu vibrează așa cum trebuie. ."


Sinzi si David
David la 2 ani si petrecerea

gen68 spune:

quote:

---

Originally posted by sinzi_ana

M-ar distra sa il vad la alti parinti!!!

---

mey, sinzi, inscrie-te sa participi la "schimb de mame"



gen, mamica doar de marius

ione spune:

Multumesc fetelor pentru urari, si noi ne punem sperante mari in firma asta, vom face consultanta publicitara, gen agentie de publicitate.
Sinzi noi am inceput din curiozitate cu WC, care a devenit apoi o placere, cind ma ia Elena de mina sa mergem la WC vine dupa noi si Maria si incepe sa rida este un moment haios.

Fetelor ati fost aseara la concert cu Directia 5 la Tomis?

Ionela, Maria & Elena 26 mai 2003

sinzi_ana spune:

Fetelor unde ati plecat pe frigul asta? La noi bate un soare in geam de crezi ca a venit vara si cand am iesit afara pregatiti de primavara am inghetat bocna toti 3!!!

"O coardă prea întinsă se rupe, o coardă prea slabă nu vibrează așa cum trebuie. ."


Sinzi si David
David la 2 ani si petrecerea

dadi_t spune:

Hi!
Noi suntem mai binisor.Azi n-a mai vomitat deloc Bibi si chiar a mancat supita cu ligurita.De aproape o saptamana de cand are mucisori nu mai putea manca nimic solid, numai la biberon totul dat la blender.
Crixia-wow-distractie placuta!

oops, s-a trezit bibi-revin!

Tania cu Anduta(14sept'96)+ Bibi(14febr'04)

...poze MOTZ!

Cornelia spune:

Mai suntem si noi pe aici. Va scriu ca sa nu ne uitati.

Multa sanatate celor care mai sunt inca bolnaviori.

Putere de munca Crixia si Roxana (daca am inteles eu bine, daca nu scuze, dar citesc mai pe diagonala) care vor incepe serviciul!

Sanzi, nu trebuie sa te simti nicicum vinovata pt. ca ai fost optimista in ceea ce o priveste pe finuta ta. E cumplit ce s-a intamplat, dar nu te mai gandi atat ca nu stii cum sa te porti. Important e sa stie ca esti langa ea si ca poate conta pe tine.

Tania, multa sanatate mamei tale! Pupici Bibi-utei bolnavioare!

Ionela, felicitari si succes!

Va pup
Cornelia (31 sapt.) si Mariuta (2 iulie 2003)

Cornelia spune:

Tot eu. Stiti vreo gradinita care primeste copii de la 2 ani? mai precis de la 2 ani si doua luni cat o sa aiba maria in septembrie? ma gandesc serios sa o dau la gradinita, ca e prea desteapta sa o mai tin acasa . De fapt, cred ca i-ar prinde bine socializarea (ca avem ceva probleme la cap. asta). Plus ca daca ma hotarasc sa ma intorc la serviciu la inceputul anului viitor, i-ar fi foarte greu mamei mele sa se descurce si cu ea si cu bb mic si cu doua case.

Va pup
Cornelia (31 sapt.) si Mariuta (2 iulie 2003)

dadi_t spune:

Initial nu am avut puterea sa va povestesc , apoi am vrut sa uit, dar ...poate e mai bine sa stim de ce sa ne ferim!

Am trecut printr-o experienta extrem de traumatizanta. Nici acum nu pot spune ca mi-am revenit. O sa va spun povestea in ideea ca trebuie sa stiti ce sa faceti si mai ales de ce trebuie sa fim fffff atente cu puisorii nostrii.
Pe 4 martie a avut loc teribila intamplare. Bibica mea in varsta de un an si 3 saptamani era racita si din aceasta cauza f. maraita si nu prea avea rabdare sa-i pregatesc lapticul. Altceva nu putea manca.I-am dat-o lui Costin in brate si eu m-am dus sa-i pregatesc biberonul. A luat-o in pat cu el si pret de cateva secunde a atipit. Suficient ca Bibi sa se ridice in picioare si s-o ia la trap prin pat spre marginea lui. Cum la capete avea manere in momentul cand le-a atins (banuiesc)ca s-a impiedicat de ele si a cazut direct in cap(frunte stanga)pe parchet de la o inaltime de cca 70-80cm. Bufnitura am auzit-o chiar si eu din bucatarie. Cand am ajuns in camera fata era jos si se chinuia sa planga, mai mult suspina. A luat-o ta-su in brate pana la baie unde a inceput sa o ude cu apa rece peste tot in cap pt. ca nu se vedea unde s-a lovit. Bibi se chinuia sa respire si la un moment dat(in cateva secunde ) a intrat in convulsii(maini picioare) si...a lesinat. Costin era impietrit si plangea in hohote, eu la fel. Si totusi.... D-zeu mi-a dat putere s-o iau din bratele lui Costin care intepenise de spaima si tipand i-am spus sa se imbrace sa plecam direct la urgenta , iar eu m-am dus cu fata lesinata si de-acum vanata in camera.I-am deschis cu greu gurita deja inclestata , i-am tinut cu degetele nasucul si am inceput sa-i suflu cu putere in gurita pret de 3-4 secunde. Am repetat manevra de trei ori si a treia oara a tras puternic are in piept a deschis ochisorii si a inceput sa geama usor. Nu vreau si nu pot sa va spun ce trairi si ce sentimente am avut in acele momente. Am murit si am inviat si daca acum sunt intreaga, nu stiu daca ceva poate sa fie mai cumplit ca sa ma mai afecteze. Am fugit la spital cu fata intr-o patura asa cum era si cand am ajuns Bibi inca plangea usor , dar era moale. Am facut radiografii si toate investigatiile neurologice si din fericire...fetita nu are nimic. Am monitorizat-o 24 de ore sa nu apara ceva deosebit in genul:varsaturi, somnolenta, pierderi de echilibru si absolut orice deosebit de comportamentul obisnuit de zi cu zi.
Dupa o ora de investigatii am ajuns acasa. Pe drum fetita a adormit si acasa a mai dormit aproape o ora(oricum era ora ei de somn).Cand s-a trezit era vioaie si vorbareata ca de obicei. A trecut exact o saptamana de atunci, totul este ok, dar sentimentul de frica inca nu m-a parasit.Am devenit obsedata acum pt orice cazatura minora ....sper sa treaca. Nu stiu cum de-am avut puterea sa fac ceea ce am facut, nu stiu ce putere m-a ajutata sa fac ceea ce trebuie-se pare ca i-am salvat viata in acel moment...si totusi nu pot depasi FRICA ca poate sa i se intanmple ceva rau.Mi-a fost f greu sa ma abtin si sa nu explodez fata de Costin. In acele momente mi-am dat seama ca si el trecea exact prinacelasi cosmar si ca trebuia sa fim uniti numai si numai pt. binele fetitei noastre. Si acum il mai surprind cu cate o privire duioasa care imi este adresata. Este felul lui de a-mi multumi ca am realizat ca a fost o situatie fortuita, care se putea intampla chiar si cu mine si ca nu i-am reprosat nicidata ce s-a intamplat.
Va doresc din tot sufletul sa nu aveti parte de experiente de acest gen, dar mai multa atentie mamicilor...viata puiutilor este in mainile noastre probabil pt. toata viata. D-zeu sa va fereasca de tot ce este rau!Pupici!

Tania cu Anduta(14sept'96)+ Bibi(14febr'04)

...poze MOTZ!

Cornelia spune:

Tania, am plans cititnd ce ai povestit. Nu pot sa cred prin ce a trebuit sa treceti. Bine ca s-a terminat cu bine! Felicitari pt. felul cum ai actionat. Mie imi e groaza ca intr-un moment critic nu as sti cum sa ma comport, plus ca nu am cine stie ce cunostinte de prim ajutor.

Ca sa te linistesti, vreau sa iti spun, ca in copilarie, am avut si eu trei episoade asemanatoare (primul la 9 luni, apoi inca doua pe la vreo doi ani). Am cazut in cap si am lesinat. Accidente, pur si simplu, nimeni nu putea fi invinuit. Mama era disperata si a tot fost cu mine la dr. pana la 14 ani, pt. eu am acuzat dureri de cap inca din copilarie. Din fericire, nu este nimic legat de acele accidente, toate analizele ulterioare au demonstrat-o, ci sunt pur si simplu migrene, cum mi s-a confirmat la Bucuresti. M-am facut mare , cred ca sunt destul de sanatoasa ...la cap (ignora depresiile din ultima vreme). Unde vroiam eu sa ajung: sunt accidente, copii au ingerasul lor care ii pazeste si bineinteles pe parinti lor care le sunt alaturi. Totul o sa fie bine.

Ai procedat f. bine ca nu i-ai reprosat nimic lui Costin. Zic eu acum, la rece, dar probabil ca mie mi-ar fi fost imposibil sa ma abtin.

Multi, multi pupici de la noi!
Cornelia (31 sapt.) si Mariuta (2 iulie 2003)