Aveti sentimente de vinovatie?

Ina Stan spune:

Din cate tin minte m-am laudat aici ca o sa am si eu un interviu, iar tu Donia mi-ai urat succes, si eu politicoasa ti-am multumit frumos. Acu vad ca ceva s-a mai sters, dar ce e important, e ca am primit si eu postul asa ca dau de baut .
Sigur ca o sa te descurci Donia, ca doar suntem niste destepte!

Gabrielama, vezi tu, vesnic tre' sa ne para rau de ceva: unii ca lucreaza prea mult, altii ca nu lucreaza, unii ca parintii prea se amesteca in viata lor, altii ca ar vrea sa-i menajeze, unii ca mananca prea usor ce nu trebuie, altii ca nu mananca ce nu trebuie si mai mereu isi reprima poftele(ca mine de exemplu),si iara nu-i bine.
Donia scrisese frumos in postarea disparuta, ca e bine sa ne bucuram de ce avem si sa lasam pe cat putem deoparte gandurile "negre". Poate ca n-o sa reusim intotdeauna, ca doar oameni suntem, dar macar sa incercam.

Donia spune:

Heeei, ce vesti bune! Ina, sa stii ca m-am gandit la tine si ma bucur tare mult ca ai reusit, asa ca beau si eu cu tine!
De acum gata cu molipseala, ca la mine primele 3 zile de servici au fost ingrozitoare. De fapt, primele 3 nopti, ca sunt asistenta si am intrat direct in tura de noapte (cum se spune pe la noi "graveyard shift"). Dar daca am supravietuit primelor nopti, probabil ca de acum o sa fie tot mai usor. Ca intr-adevar suntem fete destepte
Iar in aceste trei zile am fost cam absenta de acasa, in sensul ca am dormit cat am putut, iar cat am fost treaza m-am vaicarit . Dar m-am hotarat sa nu ma simt vinovata pentru asta, ai mei s-au descurcat de minune.

Si in legatura cu sentimentele (si de vinovatie) pe care le avem cand incepem sa traim intr-o noua cultura, am descoperit, hoinarind pe alte forumuri, opinia unei psiholoage.

"La noul pentru noi insine se adauga insa tot ceea ce este in exterior – o alta limba, alti oameni, alt oras, alte mancaruri – TOTUL e nou si de multe ori infricosator. Ne sperie ca "NU STIM" cele mai elementare lucruri, pe care inainte nici nu ne gandeam ca nu le-am putea sti – nu stim sa vorbim, nu stim sa mergem, nu stim sa cerem ce avem nevoie si… nu e mai nimeni in jurul nostru in care sa ne putem toata increderea ca ne poate ajuta.
Suntem in pozitia copilului mic (deci fizic, cand te uiti in oglida vezi un adult, de la care ai cele mai inalte asteptari sa faca fata cu brio la tot ce apare); suntem deci abia nascuti intr-o lume noua – si chiar o luam de la capat, la modul literar – chiar trebuie sa invatam fiecare sunet si apoi cuvintele care sa le punem in propozitii si fraze; chiar trebuie sa ne sprijinim de ceva sau cineva ca sa putem face primii pasi, chiar trebuie sa invatam sa spunem ca “mi-e sete, sau mi-e foame, sau eu unde locuiesc?”.
Pentru noi insa, pentru imaginea noastra de adult pe care o vedem in oglinda, sunt avantaje si dezavantaje fata de pozitia copilului nou-nascut. Dezavantajele sunt ca suntem pacaliti de imaginea din oglinda si avem cele mai ridicate asteptari de la noi insine, ne asteptam sa ne fi nascut cu toate cunostintele, sa stim cum sa facem fata la tot ce apare. Nu suntem ca si sugarul care nu se opreste sa se intrebe daca va reusi vreodata sa invete sa manance singur, sau daca va invata vreodata sa mearga sau sa vorbeasca. Ci, pur si simplu, IA PAS CU PAS SI, CU RABDARE, trece prin procesul normal (care IA TIMP) de a le invata pe toate. Si exista teama copilului care vrea sa stea doar langa mama, sa stie ca e mereu aproape, ca stie ca exista cineva care sa il salveze.
Insa cei din jur nu il preseaza sa inceapa sa mearga de la 5 luni (mai sunt si astfel de parinti, dar nu ceea ce asteapta majoritatea parintilor J), si nu il compara pe micutul de 3 luni cu cel de 2-3 ani.
Exista ETAPE, exista un PROCES prin care trebuie sa trecem, si care IA TIMP si RABDARE. Si, fiecare creste in felul lui, in DIRECTIA LUI PROPRIE, nu exista doua drumuri la fel si nimeni nu ii poate fura altuia drumul.
Exista insa si AVANTAJE fata de pozitia copilului mic – avantajul este ca ne putem folosi EXPERINTA DE VIATA anterioara, pe care sa o aplicam la “noua cultura”. Cu siguranta adultul din oglinda a trecut prin multe experienta de viata inainte, care l-au pregatit pentru “marea trecere” de acum. Daca nu ar fi trecut prin toate astea, nu ar fi acum aici (ganditi-va la incercarile prin care Fat Frumos trecerea in povesti - erau graduale si nu puteai ajunge la ultima incercare pana nu treceai de cele de dinainte).
Poate ca acest “soc”, fiind intr-un loc total nou ne face sa uitam de toate abilitatile pe care le-am castigat trecand prin incercarile de dinainte; poate ca ne-a zdruncinat un pic increderea in noi insine si nu mai stim ce stim si de ce suntem in stare.
Insa – AVEM PRECEDENTUL – daca am reusit o data sa invatam o limba, asta arata ca avem capacitatea sa mai invatam una; daca am reusit o data sa invatam sa mergem, mult mai usor ne va fi acum sa gasim strazile si directiile; daca am reusit sa trecem prin toate incercarile pe care ni le-a dat viata pana acum, prin fiecare incercare am castigat de fapt puterea de a face fata si altora."
Mai mult, in link:
http://www.arcweb.ca/ro/modules.php?name=Forums&file=viewtopic&t=188



(In legatura cu mesajele postate, a fost o eroare tehnica pe site si au disparut mesajele postate in ultimul week-end, sunt discutii prin partea de jos a forumului, la probleme tehnice, parca.)

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii (L. Blaga)

Ina Stan spune:

Un pt materialul dat si Donia draga! Ce bine le zice!
(Si eu tot prin domeniul sanitar, dar ca Pharmacy Technician)
Postul la care avusesem interviu acum o luna era de noapte si mi-era si mie o groaza...Dar nu m-au luat si acum uite ca a aparut altul. E adevarat, cu mai putini bani!
O sa te adaptezi, dar va fi greu sa ai un program cu familia. Insa e nevoie si de sacrificii ca sa aratam ce putem.

"Nu uita niciodata ca pielea se increteste, parul incarunteste, iar Zilele se aduna in ani... Dar ce e mai important se conserva; forta si determinarea ta nu au varsta. Spiritul tau e cel care indeparteaza panzele de paianjen. Dincolo de orice punct de sosire e unul de plecare. Dincolo de orice reusita e o alta incercare. Cat timp traiesti, simte-te vie. Daca ti-e dor de ce faceai, fa-o din nou. Nu te pierde printre fotografii ingalbenite de timp ... Mergi mai departe atunci cand toti se asteapta sa renunti. Nu lasa sa se toceasca taria pe care o ai in tine.
Fa astfel ca in loc de mila, sa impui respect.
Cand nu mai poti sa alergi, ia-o la trap. Cand nu poti nici asta, ia-o la pas. Insa nu te opri niciodata."
Madre Teresa de Calcutta

The show must go on! Parca asa se spune!

conchita spune:

Ina si Donia, felicitari maxime!!!
cum credeti voi ca ne vad antropologii care ne studiaza? cica simptomele dezradacinarii cresc in intensitate proportional cu distanta intre tara de adoptie si cea de origine. cand distanta permite drumuri regulate "acasa", cica dezradacinarea nici nu exista aproape. si suntem numiti "minoritati voluntare" - pozitivi in atitudine, spre deosebire de minoritatile involuntare.

Ina Stan spune:

Bine Conchita draga ca nu ne cresc ceva "capete" in plus, sa se mire antropologii aia peste doua-trei secole cand ne-or gasi scheletele.... Ca dezradacitata am fost si-n Ro, prin bunavointa repartitiilor de dinainte de '89.
Uite aici un alt link pentru un articol despre Socul cultural:
http://edweb.sdsu.edu/people/CGuanipa/cultshok.htm

aida_o spune:

quote:

---

Originally posted by Ina Stan

Ciudat, sper ca n-am ajuns sa visez ca postez! Sambata stiu ca am scris, dar vad ca mi s-au dus vorbele...(probabil ca nu era ceva interesant ). Si ca sa nu repet figura, fac o proba acum doar!
Va pup.

---

si eu am avut 3 postari simbata, scrisesem o gramada (nu mai zic ca scrisesem si frumos, ca nu-i frumos sa ma laud ), si acum, cind am intrat sa vad daca a raspuns cineva, am crezut ca, poate, am fost eu in zona crepusculara si n-am stiut da' acum bag seama ca nu numai eu am fost in situatia asta...

Siminaf spune:

Si eu am sentimente de vinovatie de cite ori ceva nu merge cum trebuie. Sau daca cineva are ceva de comentat, in primul rind ma gindesc: oare ce am facut gresit sau ce nu am facut si ar fi trebuit facut?! Nu pot sa scap de asta si pace!
Cred ca este o sechela a educatiei prea stricte primite in copilarie...

Simina & Andrei (Deiutzu)

Home, wherever you are...

light spune:

Simina si eu pot spune exact acelasi lucru ca tine!mama Lucia si Liviu minunea (24.05.2002)

Jiulia spune:

De la moartea fostului prieten ma simt vinovata.O sa-mi spuneti ca asa i-a fost scris..mai e o problema..Inaite de a merge in Japan am fost la o femeie sa-mi dea in carti cu toate k nu prea credeam la vremea aia,femeia respectiva mi-a spus ca plec la drum si bla bal bla dupa care a rostit asa"daca tu lasi baiatu cu care esti acum ,se va pierde!"Am creziut ca sant prostii si nu le-am dat importanta.Dupa 4ani m-am despartit de iubitul meu ptr k dadusem de japonica care imi luase mintile...Nu va spun k dupa un an fostul a murit...Ma simt atat de vinovata si cred ca o sa ma simt asa si dincolo de moarte...Aaaaa uitasem sa va spun,vinovata ma considera si parintii lui care spun k daca eram impreuna nu sar mai fi intamplat nenorocirea...Au trecut 2ani de la moartea lui si tot nu-mi vine sa cred...

Lili

Ina Stan spune:

Julia, sunt convinsa ca si eu m-as gandi ca tine la ce s-a intamplat, pentru ca e normal sa ne uitam in urma uneori si sa ne punem intrebari. Dar cred ca la timpul respectiv ai facut ce ai crezut ca e mai bine pentru tine si poate ca "karma" ta a vrut ca tu sa mergi in Japonia. Nu cred ca ai vrut sa-i faci rau in mod constient, si ca ai influentat in vreun fel ce i s-a intamplat. Poate ca ar fi avut acelasi sfarsit si daca ramaneai acasa. Relatiile, iubirile, casniciile, stii si tu ca se pot destrama, de azi pe maine uneori. Daca as avea un accident de masina si as muri, sigur cei de acasa ar spune ca, daca as fi ramas acolo nu mi s-ar fi intamplat. De parca nu ar putea sa-mi cada ceva in cap oriunde in lumea asta...Ce ne scris nu noi putem dirija...Dar poti face alegeri, intelepte sau nu, dupa cum ne pricepem fiecare.