Am nevoie de sfaturi!!!

Buna ziua,
Este primul meu subiect postat aici si vreau sa va rog sa imi raspundeti cat mai repede.
Este vorba despre fetitza unei bune prietene de-a noastre in varsta de 1an si 10 luni. Are mai multe probleme - in primul rand, cea mai dureroasa - NU ACCEPTA OLITZA! E disperata mama! A incercat cu frumosul si apoi si cu fortza fara nici un rezultat. Atat ea cat si mama ei (care are experienta cresterii corecte a doua fete). Va rog spuneti-mi o metoda prin care fetita sa accepte olitza. Au incercat parintii, apoi bunicii sa ii arate cum se sta, i s-a explicat si a inteles ce trebuie sa faca... Sta, dar nu face nimic, cum i se pun pamparsii - se rezolva.
A doua mare problema - a intrat in perioada de negativism - am citit o parte din mesajele de pe forum cu privire la acest subiect, dar am nevoie de exemple practice. Adica - fetita trece pe langa o balta cu noroi impreuna cu bunica si vrea sa treaca prin ea. bunica ii spune ca nu e bine, dar fetita se duce si se tavaleste pe jos in mijlocul baltii si tipa de ies vecinii din blocuri la ferestre - parca ar fi chinuita. Alt exemplu - cere apa si mama ii da in canitza. Ia canitza, bea un pic si pleaca cu ea. Restul de apa il toarna pe parchet desi stie ca nu e voie, apoi o cheama pe mama sa ii arate "pozna". Nu face nimic din ceea ce este invatata, si nici nu mai asculta atat de mama sa cat si de bunica.
O alta problema este ca se culca foarte tarziu - aproximativ ora 23 si in jur de ora 3 noaptea se trezeste. Are cosmaruri cu baba cea urata din Alba ca Zapada. Doarme in acelasi dormitor cu parintii - cere sa doarma in pat cu ei, si apoi vrea la ea in patutz. Va dati seama ce scandal iese daca nu se executa parintii. Tipa si plange minute in sir. Odata mama si-a iesit din fire si a lovit-o peste manutza pentru ca facuse o pozna. A repetat pozna si apoi a revenit la maica-sa cu manutzele intinse pentru a fi pedepsita. Nu mi se pare normal ca un copil sa doreasca sa fie pedepsit, mai ales corporal.
Va multumesc anticipat pentru ajutor - mama nu are acces la internet - asa ca ii voi printa sfaturile voastre.
Anca

didita spune:

S-ar ptea ca si refuzatul olitei sa fie acceasi problema a opzitiei.

Pentru refuzul categoric de a face ceva singura atitudine care a dat roade la noi a fost zis nu si nu si nu indiferent de urlete. Calm si hotarat. Pedepsele in cazul ca ma infrunta fatis au fost intotdeauna privarea de ceva ce ii placea. Daca nu-i pasa de pedeapsa nu are nici un sens (de ex: nu ai voie ciocolata daca ea nici nu cere). In schimb pedeapsa trebuie sa fie imediata si explicata (ai facut cutare , este inadmisibil, acum stai in camera singura).
De ex nu vrea sa dea mana cand trece strada: ii zic daca nu dai mana sa treci strada voi fii obigata sa te tin de mana pana ajungem acasa si daca nu vrea totusi sa asculte o apuc de mana si nu-i mai dau drumul indiferent de ce face. A doua oara da mana vfara discutii pt ca ii place sa se plimbe singura.
Noi explicam regula si ce se intampla daca nu o respecta si nu lasam sa treaca aproape nimic. Pare stict ca la armata, dar functioneaza bine si copii inteleg. Cand face eforturi (cat de mici) o laudam si o incurajam.

floarea_soarelui spune:

Faptul ca refuza olita la un an si 10 luni nu inseamna neaparat ca fetita are probleme...in general accepta "accesoriul" acesta mai usor sau mai greu in functie de cat sunt de pregatiti ...asta nu este o mare problema si nici nu inseamna ca cei ce o cresc dau gres...Sa continue sa o puna pe olita...cat mai des si sunt sigura ca se va rezolva...cel putin in ceea ce priveste kk...pt ca la pishu e cam greu deocamdata...Cealalta problema...a negativismului apare in jurul varstei de doi ani...si tine uneori pana la 4-5...De cate ori face o prostioara...un time out la ea in camera e binevenit...lungimea lui fiind proportionala cu importanta greselii:).Numai bine va dorim si multa sanatate.




floarea soarelui

LYADA spune:

Olita: e inca mica. Tudor a facut la olita la 2 ani si 10 luni, brusc fara insistente. Atunci a fost el pregatit, a ajutat si ca am cumparat impreuna o noua olita, culoarea lui favorita verde. Pana nu a fost de acord macar la nivel verbal cu olita nici nu am adus-o in discutie. A continua sa-i vorbeasca si sa o puna pe olita va duce la aceleasi rezultate ca si pana acum.

Refuzul de a face ceva: la fel ca didita, oricat de ciudat pare celor din afara. In cazuri aplicabile psihologia inversa, cu baltile de ex: eu i-am dat voie de cateva ori sa treaca prin balta, sa vada cum este, e totusi una dintre placerile copiilor. Dupa cateva incercari (nu cand era imbracat in cuori deschise) a vazut ca se uda si nu a mai fost atat de curios.

Cu sculatul din somn nu stiu, cu culcatul da: asta e ora de culcare a copilului meu de cand e mic, nici o smecherie nu l-a facut sa si-o schimbe, poate doar inceperea gradinitei in toamna.


Sincer, fetita nu are nici o problema speciala, toti copii trec prin faze de-astea, probabil ca parintii si/sau bunicii sint usor frustrati ca nu urmeaza modelul "corect" si presiunea se transmite la copil. Doar parerea mea.

Donia spune:

Mie nu mi se pare nimic iesit din comun pentru varsta asta, copiii de obicei testeaza limitele parintilor si uneori se simt victoriosi daca ii vad pe parinti agitati sau frustrati de comportamentul copilului. In plus cred ca daca fetita e fortata sa faca anumite lucruri pentru care nu e pregatita (olita, de exemplu), devine si ea la fel de nerezonabila ca persoanele care o forteaza.
As ruga mama si bunica sa fie mai relaxate si mai rabdatoare, pentru ca nu exista o reteta universala pentru crescut copii exemplari. Fiecare copil are propriul ritm, propria personalitate si ar fi pacat sa transforme fetita intr-un soldatel care sa execute ordine.
In privinta olitei, cel mai bine ar fi sa lase fetita in pace o perioada (cam o luna) si apoi sa incerce iar, dar fara sa faca o tragedie daca va refuza din nou olita. Fetita mea a inceput sa ceara olita la 2 ani si 2 luni, dar eu nu am fortat-o niciodata. Inainte o intrebam daca vrea olita, uneori accepta sa se aseze si facea ceva (daca intamplator o prindeam atunci cand avea nevoie), alteori nu dorea olita. O laudam cand facea la olita, dar nu comentam in nici un fel daca o refuza.
Si un alt sfat pe care l-am citit: copiii reactioneaza mai bine la laude decat la interdictii. Daca parintii lauda fetita pentru fiecare lucru bun, ea va fi dornica sa se comporte in asa fel incat sa fie apreciata in continuare.

Poate ar fi bine sa o intrebi pe Karmen la subiectul Psihologia copilui despre cosmarul de noapte.

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii (L. Blaga)

Pegasis spune:

Anca, imi spun si eu parerea...

Olita: e prea mica, n-are nici un rost sa insistati. Uitati de olita (dar complet, nici macar nu mai pomeniti cuvintul) pentru citeva luni bune. Dupa citeva luni incercati sa transferati ritualul olitei unei papusi /jucarii preferate. Adica asezati papusa/jucaria pe olita, explicati-i de ce o puneti acolo, o lasati putin si o ridicati. Eventual, cind nu va vede, turnati putina apa in olita si aratati-i ca "a facut". Ma rog, ceva de genul asta, intelegi tu...

In ceea ce priveste negativismul, iarasi e normal. Se apropie de 2 ani si tot ce veti auzi pentru o bucata buna de timp de acum inainte va fi NU. Indiferent ce veti face raspunsul va fi intotdeauna NU. O sa-i treaca, ai sa vezi...(Eu am trecut prin frustrarile de care vorbesti, fata mea are 3 ani si 4 luni).

Acum concret: Asa cum spune didita, trebuie "putina armata", adica foarte multa fermitate. Trebuie sa fiti foarte hotariti sa aplicati ceea ce spuneti. Calca in balta, i se explica de ce nu e bine si ca data viitoare (de ex.) nu va mai iesi afara daca face la fel. Cere apa, i se da (la bucatarie, nu in alta parte), eventual cu usa inchisa. Daca da semne ca vrea sa iasa sau sa verse apa i se ia cana din mina si nu i se mai da apa (sa zicem pt urmatoarea jumatate de ora), indiferent de intensitatea protestelor, etc

Dupa parerea mea, copilul trebuie sa doarma la el in pat (daca exista conditii) -- trebuie sa inteleaga foarte clar ca dormitorul este spatiul parintilor si ea nu este acceptata neconditionat acolo. Ana mea, de ex. a avut o perioada cind isi lua puisorul in brate si se muta la noi in pat in miezul noptii. Niciodata, dar absolut niciodata nu i-am permis acest lucru. De fiecare data m-am trezit si am mers la ea in dormitor si m-am oferit sa dorm cu ea. A renuntat dupa citeva zile...

Metoda "time out" este foarte eficienta. Nu trebuie sa va impresioneze faptul ca "se ofera" sa fie pedepsita. Daca face o boacana 2 minute in camera ei singura. Mai face o boacana, alte 2 minute si asa mai departe...

Si apropo... citi adulti sint in jurul ei de obicei? Stii, cu cit mai putini cu atit mai bine. Nici un copil nu face "crize" daca n-are audienta.

Rabdare multa si intelepciune.

Carmen

"Cind o femeie nu vorbeste, sa n-o intrerupi pentru nimic in lume."
(Enriyeu Castaldo)

poze

ruxij spune:

Fetita nu are nici o problema, tot ceea ce face ea sunt lucruri normale pentru varsta ei. Inclusiv refuzul olitei.
Probleme au adultii care habar nu au despre psihologia copiilor si se grabesc sa categoriseasca copiii ALTORA mai ales ca fiind anormali.

miau-miau spune:

Aici e vorba de un copil de 1 an si 10 luni totusi. Normal ca varsa apa din cana, de aceea exista canitze pentru copii care chiar daca stau cu susul in jos, nu curge lichidul din ele (cu capac si gaurele mici). Pentru mine e inimaginabil cu poate un adult sa aibe pretentia de la un copil de 1 an si 10 luni sa nu calce in balta, ca i s-a interzis. Nu vrei sa intre in balta, il tii de mina cind trece pe linga balta. Iar chestia cu time-out, mai incolo, la virste mai mari.SI cind spui ca a incercat cu frumosul, apoi cu fortza sa o puna pe olitza, ce inseamna? Adica cum cu fortza? A legat-o de olitza?

Vic spune:

S-a cam zis ce era de zis, eu o sa-ti spun numai ce am patit cu baietii mei.
Cel mare a invatat sa faca pisu la olita pe la 2 ani, mai apareau mici accidente. Cu treaba mare am ajuns la 3 ani jumate si tot nu facea la oala, ci din mers, numai vedeam cum apare un ghemotoc la fundulet. Cum se apropia gradinita, i-am impus program, seara, caci dimineata eram mereu pe fuga. Asa ca in fiecare seara, la o anumita ora, il puneam pe oala. La inceput statea si cate o ora jucandu-se cu cate ceva, fara sa faca nimic, dar cu timpul a inteles cum e cu scremutul si a inceput sa faca, iar timpul de stat la oala s-a scurtat considerabil. Si acum, la 10 ani, tot seara face, inainte de culcare.
Cu cel mic a fost altfel. El a invatat repede sa faca treaba mare la olita, mai ales ca il vedea si pe cel mare ca se duce la baie si ii tot explicam ce se intampla. Pisu a inceput sa faca la oala pe la 1 an jumate, dar tot datorita exemplului fratelui si pentru ca nu-i placea sa se simta ud. Cand a venit vara l-am lasat cu poponetul gol prin casa. La prima baltuta i-am explicat ca nu e bine si am sters eu, la a doua iar, dar m-a ajutat la curatat. La a treia l-am trimis sa aduca el carpa din baie si sa inceapa curatatul. De fiecare data se stramba ca i se scursese pipi pe picioare si nu-i placea, iar eu ii explicam ca daca se aseaza pe olita e mai bine. Apoi a inceput sa ia uneori singur olita, care statea mereu in acelasi loc, sub un scaun in camera unde dormea el. Evident ca la inceput uneori facea la oala, alteori mai scapa intai in pantaloni si apoi termina la oala... Cu noaptile, am trecut la dormit fara pampers dupa doi ani, intamplator. Pur si simplu, cand era racit se trezea foarte des noaptea sa bea apa si sa faca la oala. Dupa o perioada mai lunga in care a tot racit si-a format obisnuinta sa ceara oala si noaptea. Asta nu inseamna ca nu au mai aparut accidente. Chiar si spre 4 ani mai scapa uneori noaptea in pantaloni, mai ales dupa ce ne-am mutat aici.
Cu apa, toti copiii sunt atrasi de ea in orice imprejurare: balta, cana cu apa etc. E bine sa fie lasati sa experimenteze cat de cat si nu sa li se tot impuna NU hotarat, caci ei sunt curiosi si e modul lor de a cunoaste lumea. Trebuie opriti numai cand exagereaza sau cand au tendinta de a-si face rau, cu hotarare, dar nu cu nervozitate. Toti copiii calca in balti - eu le-am impus sa calce numai in cele mai mici. Iar pustiul cel mic si la aproape 4 ani mai turna apa prin casa din canita cu cioc, prin gaurele. Mai bine sa o lase sa se joace cu niste canite / sticlute cu apa in baie, de exemplu la chiuveta si sa-i explice ca acolo poate sa vada cum curge apa si sa o toarne dintr-un vas in altul.
Cu dormitul, trebuie impus cu hotarare, chiar daca e greu si cineva isi sacrifica noptile pentru asta, sa doarma in patul propriu indiferent de mofturi si urlete. Iar ora de culcare se poate regla prin controlarea somnului de zi in primul rand. Mai sunt si alte metode stiintifice, dar e greu pentru familie: se amana ora de culcare cu cate 2-3 ore in fiecare noapte, chiar daca se ajunge sa se doarma ziua, pana se ajunge la ora dorita, si apoi se mentine ora respectiva cu strictete. Eu le-am impus la ai mei sa se culce intre 8.30 si 9 seara. Ii puneam in pat mereu cam la aceeasi ora, le citeam o poveste, stingeam lumina si gata. Cine nu asculta sta putin la colt si sigur apoi nu mai protesteaza. Coltul e la noi locul de time out, si la aproape 2 ani nu e prea devreme.
Succes.

Raluca spune:

Toate "nazdravaniile " fetei imi indica mie ca fetitza este putin stresata de anumite cerinte si prin urmare refuleaza. Incercati sa aruncati olita din casa, in fata ei....lasati-o sa intre in balta cu noroi, nu e o asa mare nenorocire, permiteti-i o perioada lucruri interzise si cu siguranta vor aparea modificari, in bine in comportamentul ei.

Raluca mama Ilincai de 3 ani

ancabolog spune:

Va multumesc tare mult pentru sfaturi! Sunt intradevar de folos chiar daca uneori se bat cap in cap. Ar fi bine sa o lase sa intre in balta sau nu... Oricum ca si rezumat: copilului trebuie sa i se permita sa experimenteze, acest lucru ducand si la dezvoltarea inteligentei sale in final, dar "conducand" experimentele ferm in asa fel incat sa invete ce e bine si ce nu e bine sa faca. Chiar daca apare frustrarea cu time out-ul. Cine nu e frustrat? Si cea mai simpla regula de circulatie pe strada ca pieton poate fi frustranta, depinde cum o privesti. Va multumesc inca o data pentru tot - ii voi transmite prietenei mele mesajele voastre.
O mentiune pentru ruxij - mama fetitei este o buna prietena de-a mea si ea m-a rugat sa va scriu si am incercat sa imi aduc aminte cuvintele pe care le folosea ea pentru a descrie situatia. Deci NU CATEGORISESC EU COPIII ALTORA! Imi pare rau dar consider ca nu ai perceput corect ceea ce am vrut sa exprim. Si din pacate pentru tine vreau sa iti spun ca daca consideram (si am calificarea sa pot spune daca un copil este sau nu normal - ) vorbeam cu ceilalti prieteni comuni care sunt psihiatri sau psihologi pentru a o rezolva - am vrut sa aflu parerea mamelor, experienta lor si nu buchia unei carti de psihologie.Imi pare rau.
Am o mentiune si pentru miau - sa iti explic mai clar - bunica si fetita merg de mana, iar cea mica vrea sa treaca prin balta. Bunica tinand-o de mana ii explica ca nu e bine, moment in care fetitza se smulge din mana ei, se tranteste in balta si incepe sa urle. Imi pare rau dar atitudinea ta care se reflecta din raspuns este de superioritate si nu e corect fata de nici o mama sau de nici o persoana care posteaza o problema aici sa ne aratam muschii. E o chestie de bun simt ca sa nu incerci sa ei pe cineva de imbecil din prima. Incearca mai mult. Sunt suparata pentru aceste mesaje...
Normal ca nu am fost de acord cu pedeapsa corporala si nici chiar mama sa nu este de acord, dar incerc sa o inteleg si pe ea stiind prin ce perioada grea trece profesional - dupa 6 ani de facultate si altii 5 de specializare sa te trezesti acus somer... Anumite lucruri nu se spun, se inteleg daca citesti printre randuri. Multumesc inca o data si abia astept sa ma intalnesc din nou cu zgatia aia mica.