De ce nu si Romania...?!
Raspunsuri - Pagina 6
bia spune:
Si noi am fost primavara asta in nordul Moldovei;am vizitat manastirile Moldovita,Sucevita,apoi Putna.Intr-adevar locurile sunt de o frumusete coplesitoare si la Putna am simtit o incarcatura spirituala deosebita.Parca paseam intr-un alt timp;am vazut multe locuri frumoase,dar numai in cateva am simtit acel ceva care te face sa te simti mai bun,mai bogat sufleteste.Putna este unul din ele,acolo istoria este mai prezenta ca oriunde;toata calatoria am avut impresia ca plutesc,ceea ce traiam mi se parea ireal,as fi vrut ca timpul sa stea pe loc,sa ma bucur cat mai mult de ceea ce era in jurul nostru.O sa mai revin in acele locuri,cu siguranta.A,sa nu uit Apusenii,sunt exceptionali,am fost vara asta si am petrecut un concediu de vis si acolo.
Mimitzu spune:
Papadie, multumesc pentru ca m-ai facut sa visez cu ochii deschisi...........
Luminita 
papadie spune:
MULTUMESC frumos fetele dragele
"În afara de constiinta totul e bestialitate" (Camil Petrescu)
qsar spune:
Am fost o saptamana langa Sighisoara la echitatie (a "calarit" si fi-miu, Dinu). A fost absolut superb - da' ce spun eu nu-i de luat in serios, ca, daca ar avea cai, mie mi-ar placea si Groapa Glina.
Cred ca descrierea facuta de Ubi este cea mai OK pe care am citit-o pana acum despre Sighisoara. Atat ca acum, fara festival, fara gramezile de hippyoto-rocko-piercingo-pusti era ceva mai multa liniste si mai putine reclame C..ex.
Q (Gabriela si Dinu-calare-pe-calu-calare)
Ubi spune:
PS: N-am vrut sa fac reclama la Connex dar m-au distrat banner-ele din Cetate si am zis ca merita sa le scriu in reportajul meu de pe "front". Oricum, a fost o campanie reusita (scurt si la obiect).
Hai pupici fetelor,
Cristina
adi2003 spune:
Astept povestirile voastre.
Pana atunci va spun ca pe mine m-au impresionat manastirile din Moldova.Fiecare in felul ei, are ceva aparte...
Dar un loc special in inima mea il are Voronetul. Inca de la intrare ne-a intampinat Maica Elena, care ne-a tinut un "discurs" frumos...aproape ca ne-au dat lacrimile.
Am vizitat manastirea intr-o zi frumoasa de iulie...dar cred ca si iarna Voronetul isi are farmecul sau.
Voi pe unde ati mai fost?
ad_risnov spune:
Vreau sa va povestesc si eu despre un loc de vis din Romania, vazut si calcat cu piciorul vara asta: LEPSA.
Lepsa este o localitate de munte care tinde sa se transforme in zona agroturistica (asemeni Branului), situat la 75 de Km de Focsani. Drumul alearga printre dealurile Odobestilor si Panciului si dupa o ora de mers cu masina ajungi intr-un defileu, dincolo de care este Lepsa. In zona exista o gramada de posibilitati de cazare: de la un hotel f. frumos, dat in folosinta vara asta (Tresor), la pensiuni agroturistice sau cort. Exista doua zone pentru a-ti aseza cortul, pe malul raului Putna si al unui afluent care vine dinspre Soveja.
Ce se poate vedea la Lepsa? In primul rand doua rezervatii naturale: Cascada Putna si Rezervatia Cheile Tisitei. Aceasta din urma este rezervatie de flora si fauna, fiind populata cu ursi, rasi si alte animale salbatice. Nu va fie teama, nu va prea intalniti cu ele pt. ca rezervatia este f. lunga si aceste animale traiesc la altitudini inalte, deci trebuie sa mergi f.f.f mult ca sa ajungi in varf. Am inteles ca se poate vedea si floarea de colt. Se poate merge numai pe jos sau cu bicicleta. Acolo nu intra masini!
Tot in Lepsa este o pastravarie care se poate vizita si de unde puteti cumpara pastrav la doar 80 de mii de lei kg. Noi am fost si cu un nepotel care a primit de la ingrijitori mancare pt. pesti si micutul s-a distrat f. tare vazand pastravii cum se luptau pt. mancare.
Puteti merge si la Manastirea Lepsa, un loc mirific, de o modestie dar si de frumusete aparte. Istoria citita pe usa manastirii arata cat de veche este asezarea.
In imprejurimi se pot vizita Soveja, Lacul Sf. Ana, Baile Tusnad.
Sper ca v-am starnit curiozitatea sa mergeti macar un week-end la Lepsa!
Adriana 
in 25 de saptamani
adi2003 spune:
Tocmai am localizat pe harta Lepsa. Nu stiam de aceasta localitate, dar acum, ca mi-ai povestit, pare sa fie tare frumos acolo, mai ales ca e zona de munte.
Pacat ca e prea departe de unde stau, dar poate voi ajunge si eu vreodata acolo!
Pana in prezent am calatorit foarte putin. Totusi am avut ocazia sa parcurg un minunat circuit turistic, care mi-a ramas in memorie pt. multa vreme:
Oradea-Satu Mare-Baia mare-Ieud-Borsa-Moldovita-Sucevita- Marginea- Putna-Arbore-Gura Humorului-Bucsoaia-Voronet-Tg. Neamt-Humulesti-Agapia-Varatec-Bicaz-Durau-Borsec-Lacu Rosu-Praid-Sovata-Tg.Mures-Cluj Napoca-Oradea.
Un traseu minunat de 6 zile...
Am vizitat doua cascade: Cascada Cailor (M-tii Rodnei, apropiere de Borsa) si Cascada Duruitoarea (Ceahlau).
lai spune:
Intotdeauna mi-a placut sa descopar noi coltisoare din Romania.
Cand eram in scoala generala nu ratam nici o tabara, asa am fost intr-o vara langa Ipotesti, si de acolo am facut manastirile din nordul Moldovei, intr-o alta am facut zona Brasovului, cu o alta ocazie Miercurea-Ciuc, apoi Bistrita, altcandva Valea Lotrului, in combinatie cu valea Oltului, Horezu, Pestera ia o pauzarilor.
In liceu mi-am facut un grup de prieteni care erau imprastiati in toata tara, ne intalneam de cateva ori pe an cu totii, la festivalul de la Sighisoara, de 1 Mai si vara la 2 Mai sau in Vama Veche, cand erau concerte internationale, la Bucuresti, sau mergeam impreuna pe munte, in Retezat, in Apuseni. In restul anului ne vizitam unii pe altii, ei erau majoritatea cu cativa ani mai mari si erau deja la facultate, la Cluj, la Sibiu, la Bucuresti, asa am cunoscut si eu viata studenteasca in Romania Cu unii dintre ai am ramas in relatii si acum, si merg cu mult drag sa-i vad cand vin in tara.
De cand am plecat, merg in fiecare an in tara si de fiecare data am fost intr-un loc nou, in Maramures, la Targu-Mures, la Fagaras si la Sambata, in Delta Dunarii, la Histria, la Drobeta Turnu-Severin si pe Dunare la Cazane, la Semenic, pe culoarul Rucar-Bran, uneori vizitandu-i pe colegii mei de facultate romani care si ei sunt din diverse parti ale tarii, sau cu parintii, sau cu prietenii din Romania, sau insusindu-mi functia de ghid pentru prietenii americani pe care i-am mai adus in vizita din cand in cand, sau plecand eu asa aiurea, inarmata cu drag si nebunie.
Fiecare loc pe care l-am vazut mi-a ramas in suflet. O amintire deosebit de frumoasa o am din vara in care am fost in Maramures. Am stat cateva zile in gazda intr-un satuc de langa Borsa. Desi tot la mine in tara, am ramas fascinata de stilul de viata de pe acele meleaguri, la ani lumina de lumea mea bucuresteana. Oamenii mi-au parut sanatosi, frumosi, cu forta si energie, dintr-o bucata, cu suflete frumoase, drepti si directi, la vorba si la port. Dimineata gazda noastra pregatea pentru noi si pentru sotul ei un “mic” dejun cu oua si slana, omul ei se ducea la munca in padure si avea nevoie de energie. Ascultam povestile ei, de cele mai multe ori despre cumnati, veri, unchi si matusi, povesti cu copii, povesti fara copii, povesti cu destine, cu accidente, cu cei plecati la oras, cu domnisorii veniti in gazda, cu carciuma din sat pe unde se mai pierdeau oamenii din cand in cand. Dupa ce sotul pleca, ea se ingrijea de cele de pe langa casa, munca deloc usoara, curtea lor era pe o coasta abrupta de deal, asa incat, ca sa alergi animalele sa te ingrijesti de ele trebuia sa urci si sa cobori serios si nu de putine ori in fiecare zi.
Intr-una din dimineti ne-am asternut si noi la urcus, directia.. Pietrosu Rodnei (2303m). Privind de jos, muntele neclintit din fata noastra parea sa ne zambeasca din coltul gurii, condescendent, cum oare sa ne punem noi cu el, sa-i trecem pragurile cele mai inalte, sa ajungem pe culme, culmea culmilor, si inapoi, si astea toate intr-o zi?!.. Am purces la drum. Ca mai intotdeauna, greu la inceput, pana prinzi ritmul de mers, pana te accepta muntele in intimitatea lui. Curgeau apele pe noi, iar tovarasul nostru de drum pe o bucata de traseu, localnic, ne privea ingaduitor si ne amintea ca muntele scoate raul din om. Si adevar grai – caci toate ramaneau in urma, griji si intrebari si dureri, si pe masura ce urcam ma simteam mai senina si mai aproape de acel ceva, aveam sa-mi dau seama abia mai tarziu, mai aproape de Dumnezeu. De cate ori merg pe munte, intotdeauna ajung la un moment dat sa ma separ cat de cat de ceilalti din grupul meu si sa urc o vreme singura cu gandurile mele, cu dialogurile mele interioare, cu Dumnezeul meu. Tarziu, mult mai tarziu, am ajuns la un platou – si de acolo, ultima portiune, fara padure, fara vegetatie, o carare care serpuia pe panta abrupta pana la ultima sa de la baza varfului, pe fata muntelui, goi, dezveliti de orice protectie, aruncati in fata luminii, a lumii, fara a ne mai putea ascunde in spatele vreunui trunchi ori in noi insine, ci in sfarsit fata in fata cu adevarul. Am urcat pana sus, am intalnit in cale un fluture, superb, linistit, poposind o clipa pe o piatra, o minune descoperita noua, am continuat, am ajuns in varful lumii. Care se asternea la picioarele noastre, pantele muntelui prelingandu-se pana in vale, muntii de dincolo de vale, din Ucraina, alte varfuri in jurul nostru, si noi acolo, senini si puternici, stropul nostru de vesnicie.
De fiecare data cand mi-e rau si mi-e greu, vizualizez platoul acela si ultimul urcus, cararea pe care am pasit si acea mare de lumina, si cat de aproape m-am simtit de acei ce nu mai sunt printre noi, de ingerii mei pazitori pe care i-am regasit acolo, ma asteptau cu bratele deschise si m-au primit la sanul lor, sa ma impace, iar apoi m-au trimis cu blandete inapoi in vale, in lumea mea.
Lai
Tareia spune:
Lai,
ce frumos ai descris trairile tale de pe munte si ce trairi frumoase ai avut! Intr-adevar muntele iti poate aduce sufletul la aceeasi inaltime cu el insusi;mi-ai adus aminte de zile deosebite pe care le-am trait si eu pe munte in Romania,clipe care astept sa se repete cat mai curand.
Nu ti se pare ca muntii din Romania au ceva special?Ceva care iti provoaca o traire mult mai profunda decat ceea ce simti urcand pe muntii din alte parti? Sau poate se intampla doar pentru ca sunt muntii tarii in care ne-am format radacinile? ...