De ce nu si Romania...?!
Raspunsuri - Pagina 4
Ady spune:
Noi facem tot posibilul sa mergem anul acesta, ca doar si Robi trebuie sa vada marea. Abia astept sa il vad cu piciorutele ale grasune (care atunci abia vor invata sa faca primii pasi) balacindu-se in apa de la mal si chiuind cand vine un val mai mare.
Imi pare rau ca te-am facut sa plangi, dar sa sti ca si eu de cate ori ma gandesc la Portita ma scufund intr-o "mare" de nostalgie.
Poate ne vedem intr-o vara?
Robi si Ady
adi2003 spune:
Dar de ce ati abandonat subiectul "Romania"? ca eu de-abia l-am descoperit si imi plac povestirirle la nebunie. Va rog sa nu uitati de acest subiect si sa mai scrieti.
Eu nu prea am calatorit, dar ador povestirile altora din calatorie. Daca ar fi sa plec undeva in vacanta, mai intai as alege un tur al Romaniei si abia apoi sa vizitez tari straine.
Numai bine!
iris spune:
quote:
Originally posted by Ady
Ati fost vreodata la Gura Portitei? E o liba de pamant, lata de vreo 1km, intre lacul Razelm si mare. Acum cica s-a mai construit cate ceva pe acolo, e mai curat si mai elegant, dar acum 4 ani cand am fost ultima oara, era raiul pe pamant. Mergeai 1 minut si nu mai vedeai nici tipenie de om, doar tu cu marea, cu gandurile tale, cu sufletul plin, cu vantul in par si cu scoici in suflet. Ca asa e marea frumoasa. Sa o asculti cum iti canta si cum te dezmiarda, fara strigate si muzica data tare din patura in patura.
Tu si marea fata in fata. Sa poti sa ii vorbesti, sa poti sa o privesti, sa poti sa o simti aproape de sufletul tau. Sa cauti cu privirea Mica sirena si sa crezi ca o vezi pe un val, sau ca ii auzi cantecul.
Noaptea pluteau pe mare serpi de foc verde. (Erau de fapt niste microoorganisme fluorescente, care se vedeau clar cand se spargeau valurile si aratau ca niste serpi)
Stateam la foc pe plaja si cantam la chitara si povesteam pana dimineata cand soarele aprindea un foc imens pe suprafata marii, sa o incalzeasca si pe ea dupa noaptea care trecuse.
Stai inima in loc si nu mai plangeti ochi de dor, ca anu` asta tot mergem sa vedem Portita
Robi si Ady
raiul pe pamint era intr-adevar acolo; din pacate nu mai e , nu mai are cum sa fie, timpul a trecut si pentru noi si pentru portita;
am vrut sa merg acolo dar niste prieteni m-au avertizat ca e mult schimbat, poate in bine ?!!! nu mai e salbaticia de atunci si nici eu poate nu mai pot merge acolo cu catel cu purcel cum as merge acum; planuiesc insa pt la anul o escapada asa cu familionul meu cel mare, fie ce-o fi; totusi n-au ajuns acolo toti snobii cu scutere si jeep-uri; sper; stiti voi altceva?! hai nu-mi dat vesti proaste..
ultima data cind am mers acolo, acum 9 ani, erau si doau familii din harghita, asa mai hippei, cu cite doi copii mici, insa eram numai 7 corturi pe toata plaja aia mare, "ciuperca"= restaurantul arsese...ooooh! trebuie sa imi iau si eu avint la anul.....
iris spune:
mi-am amintit cums enumesc bacteriile din apa care emit lumina atunci cind se misca valurile, sint nactiluce, le-am vazut verile la portita si la costinesti rar de tot...
dyana spune:
quote:
Originally posted by Sabina
Doresc sa va scriu si eu despre Busteniul meu drag.
Sunt din Bucuresti, dar avem acolo o camera si un pod! E pentru mine extraordinar, de aici pornesc unele din cele mai minunate trasee montane in Bucegi, Valea Morarului, Valea alba, Valea Prioponului, sunt pentru cunoscatori.Eu nu reusesc sa creez( ast-i meseria maea, compozitia) daca nu ma reincarc de natura, muntii romanesti sunt superbi, am vazut ca si voi ii iubiti!
Sabina & Sofia Galagia
La Busteni mergem si noi. Stam la nea Grigore si avem o casuta numai a noastra, cu o veranda, camera si un pod. Din camera vedem crucea de pe Caraiman. Din spatele casei, unde sta Labus, pornim deja in sus pe munte. Putem alege orice traseu dorim.
Am mai fost in Retezat. Cand inca eram in facultate, deci acum vreo 6 ani. Am plecat singura din Bucuresti. Am coborat in Brasov , de unde ma asteptau cativa cercetasi. Am vizitat toata dupa-amiaza Brasovul si noaptea la ora 2 am plecat cu totii cu trenul spre Simeria. Am ajuns pe la ora 5 dimineata, unde ne asteptau vreo 40 de cercetasi, fete si baieti, din Moldova si cativa din Bucuresti si alti cativa din Ardeal. Am luat alt tren si am ajuns la Ohaba de sub Piatra. Acolo era primavara, zi cu soare si caldut. Un sat linistit cu oamnei primitori si linistiti. Am pornit in sus spre munte. Pe masura ce inaintam , se facea mai racoare, parca intrasem in alt anotimp, de toamna blanda. Ne mai opream din cand in cand si mai mancam cate ceva, cantam drum si ne simteam cu totii minunat.
Ne apropiam incet de destinatie: Cabana Pietrele. Eu tot asteptam nerabdatoare ca dupa fiecare serpentina sa aud ca am ajuns. Dar nimic.
Am inceput sa dam de zapada. Si in sfarsit am ajuns. Zapada era inalta, cer senin cu soare si ningea cu fulgi mari. Erau mai multe cabane. Am primit si noi o cabana a noastra. Dupa ce ne-am instalat prin camere, care cu cine a vrut, seara ne-am strans toti si , la gura sobei am cantat. Curentul electric se oprise , dar nimanui nu-i pasa de chestia asta. Soba ardea si totul era romantic si minunat. Un baiat canta la chitara.
A doua zi ne-am strans cu totii si am pornit sa ajungem in varf.
Dar pe masura ce inaintam, a inceput un viscol, parca muntele se impotrivea ca noi sa atingem varful. Ne-am legat cu totii de o singura franghie si am mers unul in spatele celuilalt. La un moment dat baiatul din fata mea a alunecat si eu dupa el. Dar noroc cu franghia, ca altfel as fi cazut in prapastie de tot... Am fost destul de curajoasa, de-abia dupa ce m-au tras si m-am gasit iar pe picioarele mele, au inceput sa-mi tremure toate alea.
Dar am uitat repede evenimentul, ne-am hotarat sa coboram. Am inceput sa coboram dandu-ne de-a dreptul pe derdelusul urias.
A fost totul extraordinar, ca fiecare iesire a mea cu cercetasii.
Mai am si alte amintiri, la fel de frumoase.
Cum ar fi atunci cand am fost la izvoarele Oltului din Hasmasul Mare si am ecologizat Oltul, 100 romani, 100 francezi.
Sau cand am facut revelionul cu ei in satul Albac, satul lui Horea, aproape de pestera Scarisoara.
Sau cand am fost de cateva ori de 1 decembrie, la Alba Iulia si am sarbatorit alaturi de toti ardelenii, Ziua Unirii, cu trenuri supra aglomerate si noi pe acolo, cantand intr-una...Si am dormit in sala de sport a unui liceu in saci de dormit. Cata distractie ... Hehe !
Ma opresc aici deocamdata,
Va pupic,
dyana spune:
Dragele mele,
Care din voi ati fost pe la Horezu?
Sau Obarsia Lotrului, mai sus de Voineasa?
Diana
adi2003 spune:
Eu am o alta intrebare. A fost cineva in Parcul National Retezat?
dyana spune:
Tocmai am povestit mai sus.
http://www.pertu.ro/arhiva/idei_retezat.php
Tu ai fost?
P.S. Am mai gasit un site interesant cu imagini deosebite despre Cascada Rachitele.
http://www.pertu.ro/ideicalatorie.php
"Ca sugestie pentru vizitarea zonei centrale a masivului Retezat, puteti opta pentru cabana Pietrele. Accesul este favorizat de halta CFR Ohaba de sub Piatra, aflata pe linia Simeria-Petrosani. Prin localitatea Ohaba de sub Piatra trece si DN 66. Tot aici ajung si autobuzele care vin de la Hateg in directia Nucsoara, statia de autobuz aflandu-se la 400 de metri de gara."
adi2003 spune:
Nu am fost in Parcul National Retezat, dar il stiu din imagini si din alte descrieri de specialitate.
Merci de site, l-am vazut.
bia spune:
Intr-adevar avem multe de vazut in tara noastra;sunt locuri mirifice,peisaje de vis,care te fac sa ramai mut de atata frumusete.Moldova,este unul din ele,dar Apusenii....sunt senzationali.Cred ca ceea ce face sa fie atat de minunat in acele locuri este de fapt absenta omului,de fapt interventia lui in natura.Atata salbaticie si atat de mult verde,nu am mai vazut.Iar ospitlitatea oamenilor din partea locului,este incredibila.Nu mai eram obisnuita sa intalnesc atata bunatate si bun simt.Ne-am simtit extraordinar si vom mai reveni,cu siguranta.Printre obiectivele pe care le-am vizitat,se numara,PESTERA URSILOR,GHETARUL de la SCARISOARA,PESTERA lui IONELE,CASACADA DE LA VARCIOROG,CHEILE ORDANCUSEI.Am sa vedem si PESTERA CASA DE PIATRA,dar am gresit drumul si nu am ami apucat sa o vedem;ramane ,pe data viitoare,poate la anul,sanatosi sa fim ...A...uitasem,cand ne-am dus,am fost pe la Alba Iulia,iar la intoarcere am luat-o pe un alt drum,ca sa vedem si alte locuri.Drumul parcurs a fost Brad,Petrosani;am vazut defileul Jiului,care este superb,imi intepenise gatul cat m-am uitat pe fereastra,nu doream sa pierd nimic.Apoi am ajuns la Rm.Valcea si pe urma am vazut zona subcarpatica.Am cumparat mere,pere si mure la intoarcere,iar in premiera am facut dulceata de mure,care mi-a iesit execelenta,sa ma laud si eu acum.Drumul parcurs la intoarcere a fost mai lung,am facut 12 ore si desi am ajuns acasa epuizati de oboseala,cele vazute ne-au facut sa ne simtim nemaipomenit,obositi,dar fericiti...si am fi luat-o de la capat a doua zi.As putea vorbi mult despre cele vazute in calatoria noastra din Apuseni,dar tot nu as putea sa redau exact ce am vazut si am simtit acolo.Trebuie sa vezi....cu ochii tai.