chiar asa cu orice pret?!
Raspunsuri - Pagina 4
puf13 spune:
quote:
Originally posted by lalaquote:
Originally posted by puf13
Chiar daca o sa par cinica (si inca acest cuvant e destul de mic), o sa va spun parerea mea.
Suntem in secolul 21 si inca femeile mai folosesc copiii pe post "argument" pentru a se agata orbeste de un barbat. Este inuman din toate punctele de vedere...
Suntem in secolul 21 si copiii sunt folositi pe post de "consilier matrimonial" in casnicia nereusita...
puf13 asa gandesc de obicei amantele care doresc sa-si schimbe statutul; sorry dar asta a fost primul meu gand. Nu sunt de acord cu folosirea copiilor pe post de 'consilier matrimonial' dar cred ca atunci cand exista copii parintii trebuie sa mai renunte la orgolii si sa puna binele copiilor pe primul loc. Stiu, viata bate filmul....
Ei bine ca toate astea sa nu mai existe ar trebui sa se dea legi drastice pentru cine isi doreste un copil. Sa se dea teste, peste teste, medicale, psihologice si sa se stabileasca daca este APT pentru a aduce pe lume o fiinta si pentru a-i oferi o crestere adecvata.
Nici macar la cainii de rasa nu este acceptata imperecherea, daca parintii nu au pedigree-ul care sa dovedeasca din ce familie provin si care le sunt calitatile.
si daca ne consideram mai presus decat cainii, oare de ce ne comportam mai rau ca ei?
In China exista legi pt controlul natalitatii. Ce parere ai de asta?
Din pacate nu numai amantele gandesc asa..., era vorba chiar de situatia expusa de mariagi.
Iar pentru o tara suprapopulata cum e China, cred ca era vitala o astfel de lege.
Nu stiu exact la ce se refera legea, banuiesc ca nu ai voie sa faci decat un copil, insa eu nu ma refeream la cati copii ai voie sa faci ci doar sa se stabileasca daca esti apt/capabil pentru a face si 50 de copii daca ii doresti.
joe spune:
De 2 pagini si cateva zile tot ma gandesc ca subiectul asta o sa moara de la sine!
Insa vad ca dimpotriva - a ajuns la viziuni apocaliptice in legatura cu cine ar avea dreptul sa faca sau nu copii! 
Nu va suparati - insa nu aveti de unde stii exact ce a determinat-o pe femeia respectiva sa mai aiba un copil - cam tot ce s-a spus p-aici e brodat pe dinafara!
Indiferent daca ea nu a avut cele mai nobile motive - si cine suntem noi sa judecam asta - ea va fi cea care isi va duce crucea in primul rand. Si copilul intr-un fel - dar mai mult datorita noua - pentru ca noi - prin atitudinea noastra - il facem sa se simta altfel!
M-a impresionat postul paulei - care a spus ca din toti medicii consultati unul singur a avertizat-o asupra problemei bebelusului ei - deci fereasca Sfantul! - oricui i se poate intampla!
Si puf nu´s ce numar - inainte de a pleca asa razboinica in campanii de control al natalitatii - de ce nu iti pui intrebarea ca poate comisia aia pe care tu o propui ajunge sa aiba niste criterii la care poate tu nu corespunzi?!
Imi cer scuze pentru tonul mesajului - insa stiti ce mi se pare cel mai trist? Ca mai toate suntem mame, suntem femei si sotii - si totusi suntem incapabile de empatie si ne repezim la pietre. Si ca mame in primul rand nu avem voie sa facem asa ceva - noi vom fi primele exemple ale copiilor nostri - nu uitati asta!
puf13 spune:
quote:
Originally posted by Loma
Indiferent din ce motiv a facut-o, credeti ca un om care sufera ar mai trebui
Adica vrei sa spui cu asta ca suferinta provocata tot de ea insasi e mai presus de inconstienta cu care si-a condamnt propriul copil???
Eu incercam sa gasesc o cale legala (pentru ca de incalcarea legilor ne e tuturor teama) pentru intampinarea situatiilor de acest gen. Sa nu mai fie nimeni acuzat de inconstienta, sa nu mai se ascunda nimeni dupa scuza ca n-a stiut ce repercurisiuni are decizia respectiva.
O lege simpla, seaca, drastica! Legile sunt pentru oameni, nu impotriva lor!
AndreeaBanica multumesc pentru floricica, ai si tu una de la mine.
Loma spune:
Puf, 
no offence,
quote:
Adica vrei sa spui cu asta ca suferinta provocata tot de ea insasi e mai presus de inconstienta cu care si-a condamnt propriul copil???
Eu incercam sa gasesc o cale legala (pentru ca de incalcarea legilor ne e tuturor teama) pentru intampinarea situatiilor de acest gen. Sa nu mai fie nimeni acuzat de inconstienta, sa nu mai se ascunda nimeni dupa scuza ca n-a stiut ce repercurisiuni are decizia respectiva.
O lege simpla, seaca, drastica! Legile sunt pentru oameni, nu impotriva lor!
Numai Dumnezeu are dreptul sa o judece pe ea, cine suntem noi niste oameni... cine e fara de pacat sa o judece.
Noi oamenii aici pe pamant avem legile noastre scrise si judecam dupa ele, sau crezi ca putem sa judecam tot, iti spun ca nici un sistem juridic din lume nu e corect 100%.
Atata vreme cat nu a incalcat legile noastre, de ce crezi ca este raspunzatoare, in legislatia ro. nu exista vreo lege in vigoare care sa interzica vreunei femei sa nasca un copil daca sunt semnale ca el sa se nasca cu probleme.
Si apoi tatal copilului de ce nu ar fi responsabil de acesta "inconstiinta", ca doar l-au conceput impreuna, de ce sa o "invinovatim" numai pe ea.
Sfatul meu, nimeni nu ar trebui sa o judece, daca poti ajuta, daca nu, uita.
Fetelor ganditi-va ca se poate intampla fiecaruia dintre noi, sa dai nastere unui copil foarte dorit si asteptat si sa fie cu probleme, medicii mai pot gresi si ei, sau e posibil sa se nasca sanatos si apoi sa se imbolnaveasca, si atunci cine e vinovat de asta?
Iar unii copilasi bolnavi chiar s-au vindecat in mod miraculos, nici medicii nu avut vreo explicatie, toate astea ar trebuie sa ne dea de gandit .... avem noi pretentia ca le stim pe toate.
Eu zic ca nimic nu e intamplator in viata, toate iti sunt date cu un scop: pentru a fi mai bun, mai iertator cu cei din jurul tau, pentru a le oferi ajutorul celor la nevoie ....
Sa aveti o zi buna
LomaNu am dat cu rosii in nimeni (ci cu bolovani, glumeam
) 
. Smerenia este regina virtutilor.
Felicity spune:
Subscriu parerii prezentate de Loma.
Cine suntem noi sa judecam? Mi se pare o cutezanta prea mare.
Doar Dumnezeu judeca.
Marturisesc ca in familia mea exista un copil handicap, facut din dragoste si pe care nici un medic nu l-a intuit ca ar fi cu probleme.
Medicii nu sunt Dumnezeu, si nu pot stii niciodata ce e valabil in cazul tau. Fiecare e unic, iar medicina se aplica la nivel global!
Asa a vrut Dumnezeu sa faca, asa a facut. Si cel mai rau este ca se poate intampla orisicui, bun zdravan, sanatos si cu cele mai inalte scoli. Asa ca sa nu mai vorbim cu pacat si sa lasam mama sa-si creasca copilul pe care i l-a dat Dumnezeu.
puf13 spune:
quote:
Originally posted by joe
Si puf nu´s ce numar - inainte de a pleca asa razboinica in campanii de control al natalitatii - de ce nu iti pui intrebarea ca poate comisia aia pe care tu o propui ajunge sa aiba niste criterii la care poate tu nu corespunzi?!
puf13 da nu-i bai daca nu l-ai putut retine....
am spus deja de ce sunt revoltata...
de unde stii tu ca nu mi-am pus intrebarea???
fetelor pace nu judec, doar imi expun parerea
lai spune:
quote:
Originally posted by puf13
Nici macar la cainii de rasa nu este acceptata imperecherea, daca parintii nu au pedigree-ul care sa dovedeasca din ce familie provin si care le sunt calitatile.
si daca ne consideram mai presus decat cainii, oare de ce ne comportam mai rau ca ei?
La cainii de rasa nu este acceptata imperecherea cu un caine oarecare nu de catre caini, ci de catre oameni, stapanii lor, deci nu este vorba de comportamentul cainilor, ci de cel al oamenilor cu privire la caini. Si nu este pentru binele puilor, ci pentru binele stapanilor, care iau mai multi bani pe puii de rasa pura, ii pot duce la concursuri etc.
Nu vreau sa insinuez ca vreunul din participantii la aceasta discutie ar avea o gandire asemanatoare cu a respectivului personaj, insa in contextul acestei discutii nu pot sa nu ma gandesc la un anumit personaj politic din istoria nu foarte indepartata care promova imperecherea unui anumit tip de oameni, cu "pedigree", si implementa politici la scara larga de oprire a inmultirii anumitor categorii de oameni, printre care si cei cu handicap.
Adevarul este ca si eu daca as vedea de exemplu o femeie gravida prizand cocaina primul gand probabil ar fi of, de-ar fi dupa mine n-as lasa-o sa faca copii. Sau daca as vedea o familie cu sapte copii, rupti in fund si lihniti de foame, si parintii mai fac inca unul, iarasi probabil ca primul gand ar fi, of, de ce-l mai fac si pe al optulea sarmanul.
Insa de aici si pana la a scoate o lege despre cine are voie sa faca copii si cine nu, e o cale, iar calea asta, asa cum spune si Kehleyr, e foarte periculoasa.
Poate am inteles eu gresit ce spuneti, si daca asa este imi cer scuze anticipat, insa ceea ce am dedus eu din unele postari este ideea ca o femeie insarcinata care afla ca exista un risc semnificativ ca bebelusul sa aiba probleme ar trebui sa avorteze. Au fost multe subiecte despre avort pe forum, iar parerea mea personala este ca o femeie in aceasta situatie trebuie sa poata alege ce cale urmeaza. Eu insami nu stiu ce as face. Insa, pe cat de nasol mi s-ar parea sa fiu obligata sa pastrez copilul, pe atat de nasol mi s-ar parea sa fiu obligata sa il avortez. Daca cineva spune ca ea ar avorta, ii inteleg parerea, inteleg argumentele pt. ea personal. Dar cred ca este gresit sa spunem ca toata lumea ar trebui sa avorteze, ca femeia care pastreaza o sarcina desi stie ca e foarte posibil ca bebe sa aiba probleme e o egoista, dimpotriva, mie mi se pare foarte curajoasa.
(Acum sigur, chiar daca am fi de acord ca nu poti sa ii interzici unui om in cadru legal sa aiba copii si nu poti obliga o femeie sa avorteze oricate probleme se preconizeaza ca va avea bebelusul, tot ramane dilema etica, tu ca femeie, desi legal e absolut alegerea ta - si a partenerului, se presupune - daca stii ca sunt sanse sa concepi un copil cu probleme, totusi te apuci sa-l concepi? Eu cred ca, mai ales daca nu as avea inca nici un copil, as incerca. Daca as avea deja copii.. nu stiu, poate da, poate nu, dar cred ca in fiecare situatie si fiecare alegere intra atatea variabile ca e greu si pentru cel in cauza sa ia o hotarare, cu atat mai putin pentru cineva din afara sa isi dea cu parerea).
Lai
annablue spune:
Am citit pana acum tot ce s-a scris si nu m-am putut abtine sa nu scriu si eu, desi pentru mine este un subiect ingrozitor de dureros. Si eu ma aflu in situatia de a alege sa NU mai nasc copii, desi imi doream nespus de mult o fetita, inca de cand eram copil. De ce ? Pentru ca dupa ce am nascut piticutul meu de 2 ani si 3 luni am descoperit cu mare disperare ca sunt bolnava (de mult timp, dar abia acum s-a agravat boala asa incat sa-mi dau seama) de o boala ingrozitoare. Si, prin urmare, am fost la doctor iar acum iau pastile non-stop si nu am voie sa le intrerup.
Ii multumesc lui Dumnezeu ca m-a lasat sa am un copil deja si ca este sanatos, ca fara el nu stiu ce m-as fi facut, mi-am dorit enorm de mult copii (si culmea ca pana sa-l am intotdeauna mi-a fost frica ca nu voi putea avea!)
Si, din cauza de ovulatie si sistem hormonal dat peste cap de catre pastile, anul trecut in mai am ramas insarcinata, din nou. Si, desi mi s-a rupt sufletul si de fiecare data ma apuca plansul cand ma gandesc la acel sufletel (nu stiu de ce, dar sunt convinsa ca ar fi fost fetita mea mult dorita) a trebuit sa avortez. Iminenta unui copil cu probleme era f mare, tocmai datorita acestor pastile nenorocite, care mi-au schimbat viata si mi-au distrus toate visurile, datorita efectelor lor negative.
In cazul in care as fi ales sa nasc acel copil, el ar fi putut avea probleme nenumarate la inima, malformatii la sistemul respirator, probleme de dezvoltare, greutate mica la nastere si multe altele.
Eu nu cred in acele analize nenumarate care iti pot spune pana in sapt. 20 daca copilul va avea sau nu probleme, pentru ca in cazul fiului meu, nu si-au dat seama nici macar ca va fi un copil f mare (a avut 4,500kg la nastere). Si, dupa parerea mea, o mama de asta este mama, ca sa poata avea grija ca puiul ei sa fie unul sanatos si sa ii asigure o viata frumoasa si senina.
De multe ori, cand ma gandesc acum, imi spun ca as fi putut risca sa-l am si pe cel de al doilea, dar cand am ales sa nu-l nasc, m-am gandit in primul rand la chinurile si suferinta prin care ar fi trecut datorita problemelor lui de sanatate. Si nu am putut sa risc, am preferat sa ma chinui eu cu aceasta durere si pedeapsa deciziei decat sa-l chinui pe el/ea.
Poate altii nu gandesc ca mine, dar eu stiu ca am procedat mai bine pentru copilul meu. Se spune ca atunci cand iubesti pe cineva, alegi sa te chinui tu, decat sa-l vezi pe celalalt chinuindu-se. Eu asta am facut. Poate ca alte mame nu au acest mod de a gandi, fiecare e liber sa aleaga, dar asa cum spunea cineva aici, e plina Romania si lumea de copii abandonati si chinuiti din lipsa unei mangaieri si a unei vorbe frumoase, de ce sa mai adaugam si noi altii ?
Sunt atatia puiuti nevinovati ai caror mame mai mult sau mai putin inconstiente nu au grija de sarcina si de copii ulterior si acele suflete nevinovate nu se pot apara inca.
Si eu cred, ca ar trebui gasita o modalitate de educare obligatorie a viitorilor parinti. Si ma gandesc aici la toti aceia care nu stiu nici macar la ce se foloseste un prezervativ, la cei care deja au 7-8 copii care nu au un mediu adecvat de crestere, la cei cu retard mintal mai mult sau mai putin vizibil, etc.
Cele dintre voi care ati fost intr-o casa de copii sa-i vedeti cum stau pe jos si se lovesc cu capetele de zidurile care le imprejmiuesc spatiul de joaca sau cum te striga "mama" si te trag de haine sa-i iei in brate pe toti, stiu la ce ma refer.
E atat de dureros acest subiect, incat ma opresc aici.
Sper doar ca o viitoare mama sa se gandeasca de doua ori inainte de a se hotari sa aduca pe lume un sufletel nevinovat care risca sa fie foarte bolnav. Nu e vina lui. tuturor mamicilor si puilor lor !
Ana
Annablue si Adita 1.11.2002